Sheeva a scris:
Un absolvent cu brio (sa zicem sef de promotie) al unei universitati din Romania, care nu reuseste sa se integreze pe piata muncii, sau care reuseste, dar ajunge intr-o pozitie respectabila, dar prost platita (cum ar fi cea de medic sau de profesor) si care traieste o viata intreaga de pe o zi pe alta, iti pare, raportat la dezideratele lui de viata, un om implinit? Sau acelasi absolvent , cu aceleasi calitati, sa zicem ca are o profesie care il implineste din punct de vedere financiar si al carierei, dar care este un inadaptat social, neimplinit in plan personal, crezi ca este un om implinit? Ori un inteligent care ramane blocat in niste secvente din viata lui, devine un pesimist, face depresie, ajunge eventual la suicid, ii este suficienta inteligenta?
Sigur, despre oricare dintre exemplele de mai sus se poate spune ca, in sensul comun folosit pentru inteligenta, este un om inteligent. Ii este suficienta insa inteligenta asta ? Eu zic ca nu.
Tocmai din cauza exemplelor pe care le-am dat mai sus, imi pot permite , in oligofrenia mea arhicunoscuta pe ropo :roll:, sa spun ca uneori, doar inteligenta, ar putea sa nu fie deloc o calitate.
Am sa te contrazic aici. Problema nu e inteligenta in sine, ci felul in care e primita inteligenta in diferite societati.
Am sa dau exemple concrete: cat am stat in Franta, am discutat cu francezi, spanioli, italieni, canadieni, etc, despre integrarea tinerilor in societate.
De exemplu, in Franta un tanar primeste ajutor de la stat prin care isi plateste jumatate din chirie, pentru ca sa poata sa se muta de la 16 de langa parinti. Mai lucreaza ceva, fie si sezonier, mai presteaza mici activitati gen plimbat cainele vecinei pt sume mici, articole pentru un radio, vinde ziare, invata pe unul sa cante la chitara, slujbe part-time, si se descurca.
Astfel, tinerii se pot maturiza, de la 16 ani. Muncind, valorizati, cu stima de sine, cu statut, sunt pregatiti de societate pentru integrarea in ea.
Multi muncesc inca din timpul facultatii (si pe bune, nu ca in Romania, unde si asta e de multe ori doar pe hartie!). Firmele care ii primesc au niste facilitati importante de la stat tocmai pentru ca promoveaza acesti tineri, sa capete experienta. Astfel, acesti tineri nu se trezesc ca si cei din Romania ca dupa facultate li se cere la prima angajare sa aiba 2 ani de experienta.
Daca un tanar vede ca a ales gresit facultatea, nu e nicio problema. Exista scoli de un an pentru reprofilare.
Nimic nu e catastrofic, nimic nu costa mult.
In timpul asta, tanarul isi poate urma pasiunile: studiaza WW2, sau muzica blues, sau dansul sportiv, si poate de aici chiar iese ceva din care isi va putea castiga existenta.
Din ajutorul de somaj poti trai. Poti sa iti platesti cheltuielile, nu ca in Romania.
Daca te angajezi, esti salvat. Din salariu iti platesti tot, si pui si deoparte, ai de distractie.
Daca esti deprimat, daca ai schizofrenie, daca ai fobie sociala, exista un sistem de asistenta sociala ft bine pus la punct, care te ia in grija (financiar si ca sprijin).
Nu numai statul face asta, dar si o multime de ONG-uri, laice sau eclesiale.
Nici macar vagabonzii, cei fara acoperis, oamenii strazii nu sunt uitati. Am vazut un sistem de ajutorare si pt ei.
Vagabonzii lor (SDF) sunt curati, poti discuta cu ei frumos, au un nivel elevat, se vede ca sunt la un alt nivel decat cei din Romania.
In Canada sistemul de asistenta sociala e si mai bine pus la punct.
Au niste facilitati ca tineri la care noi nici nu ne putem gandi macar.
Acum compara asta cu sistemul social din Romania, unde mai nimeni nu are grija de cei cu probleme.
Unde chiriile sunt enorme, si nici cu salariu intreg nu poti sa platesti chirie plus cheltuieli.
Tinerii romani sunt obligati sa stea cu parintii pana pe la 30 de ani.
Daca isi iau credite in cuplu, dobanzile sunt mari.
Platesc o viata. Iar dobanda se poate majora dupa cheful bancii, pt ca nu exista o legislatie care sa protejeze omul.
Cei cu probleme psihice sunt lasati la o parte. Pentru ca nu sunt bani.
Slujbele sunt date pe pile, nepotism, relatii, bani, mita, uneori sex.
De multe ori concursurile pentru joburi sunt trucate. Se anunta la o zi dupa ce au fost acordate deja.
Ce sanse are un tanar roman fata de un tanar dintr-un sistem bine pus la punct intr-o tara din Vest?
Foarte reduse, in comparatie.
Tinerii din Vest nu sunt mai inteligenti ca tinerii romani. I-am vazut. Poate ca multi nu stiu atatea ca tinerii romani.
Dar cu siguranta au mai multe sanse. Inteligenta lor e mai bine primita de societate.
IQ-ul lor e la fel. Dar felul in care e integrat face diferenta.
Ei isi vor dezvolta potentialul la maxim.
Tinerii romani vor face fatza la niste dificultati mari, uneori insurmontabile.
Cand preturile la alimente, benzina, facturi, etc, sunt la fel in Romania si in Vest, dar salariile sunt mici, iar joburile sunt date deja, e clar ca nu inteligenta tinerilor romani e problema, ci faptul ca pe statul roman nu il intereseaza sa integreze cat mai multi tineri romani, si cat mai optim.
De aceea cei mai descurcareti prefera sa emigreze.
Daca iau doi soricei, pe unul il ajut cu tot ce pot ca sa rezolve un labirint, iar altuia ii pun niste piedici extrem de mari, aproape de netrecut, nu trebuie sa trag concluzia ca cel de-al doilea e mai prost, sau ca inteligenta nu e o calitate in sine. Este o calitate in sine, dar are nevoie si de un mediu propice pentru a-si da masura la maxim. Altfel ramane doar o potentialitate, neimplinita niciodata.
Alt exemplu: un inteligent e dus intr-un lagar de munca fortata. Isi va folosi inteligenta ca sa supravietuiasca, si cat mai bine poate. Dar daca i se pun niste conditii infernale, de netrecut, va capota in cele din urma.
Dar inteligenta lui ramane o calitate. Problema e la cei ce seteaza conditiile teribile.
Parerea mea:
1 Tanarul roman poate conta ca inteligenta lui e o calitate, dar are ghinionul sa se nasca intr-un stat care nu are grija de el, pe cand tanarul occidental are norocul porcesc sa se nasca intr-un stat care isi onoreaza datoriile fata de el. (sigur, aici mai e si ghinionul si mai groaznic al cuiva care se naste intr-un stat corupt total, putred, violent, malefic, gen Lumea a Treia)
2 Se poate reusi si in societatea romaneasca onest, fara mita, relatii, etc.
Dar in acest caz e necesar ca parintii sa isi faca datoria fata de tanar, adica sa il formeze, sa il securizeze, sa il ghideze. Si sa il pregateasca pentru viata romaneasca, mai dificila ca in Vest. Parintii sa aiba un fel de simt al viitorului. Sa stie sa il indrume pe tanar intr-o societate in tranzitie, in care ceea ce merge acum nu va merge si peste 10 ani, cand tanarul va termina studile. E o adevarata arta. La care nu toti parintii sunt buni. Unii sunt nepasatori. Altii ar vrea, dar nu stiu cum, sunt defazati, sunt rupti de realitate.
Alti parinti sunt rautaciosi si isi saboteaza copiii, le submineaza eforturile de a reusi in viata. Astfel de tineri vor fi impiedicati pe toate planurile (atat societatea romaneasca dificila, cat si parintii duri, dar si propriile lor probleme existentiale si de personalitate - adolescenta e pentru unii o perioada de formare foarte solicitanta, cu multa confuzie, labilitate, fragilitate, naivitate, impulsivitate, nechibzuinta, nehotarare, ignoranta, nesiguranta, anxietate, etc)
By the way, imi place poza ta de la avatar. Imi sugereaza tanarul roman inocent si fermecator, iar societatea romana il musca de fund cu o bucurie rautacioasa.
:)
. Insa dupa cum spuneam, mintea mea de retardata absoluta concepe inteligenta in sens mai exitins decat inteligenta scolastica sau cultura (desi nici acestea nu sunt aspecte nedemne de luat in consideratie).
