Psihologia

Un alt argument pentru ideea ca oamenii ce ofera gunoi stiu ce fac: daca nu ar sti ce fac, atunci ar oferi gunoi la intamplare, oricui, cand da, cand nu, dupa cum le vine pe moment (in sensul asta retardatii nu au discernamant intre bine si rau).

Dar acesti oameni stiu sa se controleze. Ei ofera gunoi numai unora, si numai in anumite conditii.

De exemplu, unor politisti nu le vor oferi gunoi, pentru ca se tem de ei, se tem de bratul lung al legii, de masurile coercitive ale justitiei. Vor fi respectuosi cu cei care poarta o uniforma. Sau cu acele persoane de care se tem (intimidare fizica), pentru ca le e teama de o riposta mai mare decat avantajul obtinut prin aruncarea gunoiului pe ei.

Sau se vor abtine sa ofere gunoi in cazul in care celalalt le poate oferi avantaje de orice fel. Atunci se vor teme ca isi pierd avantajele, si se vor controla.

Dar in cazul in care celalalt e slab, are profil de victima, nu prezinta indicii ca e capabil de o riposta dura, nu poate oferi avantaje, este dependent sau are dependente, atunci persoana ce ofera gunoi il va da fara probleme.

Daca nu s-ar putea abtine in anumite conditii, ar fi ajuns demult la casa de nebuni sau la inchisoare sau in canal sau morti, tocmai pentru ca o persoana care nu se poate controla deloc in ce priveste gunoiul fie e exclusa din societate, fie se autoexclude, fie incalca grav regulile sociale si trebuie izolata.

Dar aceste persoane pot functiona cat de cat in societate, tocmai pentru ca distingand binele de rau pot selecta cui, cand, si cum sa ofere gunoiul lor ca sa scape ei de el (asta pt ca nu fac terapie sau autoanaliza -constientizare, sa scape de gunoi in mod creativ, constructiv, nedaunator, fara a-l plasa pe altii).

Asa se explica minunea parintilor care in societate par ok, pot fi veseli sau fermecatori, sau desi acri totusi te lasa in pace cat de cat, dar in intimitatea casei lor isi varsa gunoiul pe copii (pare o dubla personalitate, tip Jekill si Hyde, o tulburare de identitate multipla, dar nu e : e doar controlarea deversarii gunoiului).

Acest autocontrol, aceasta selectare in alegerea cui si cand si cum se da gunoiul arata ca acesti oameni stiu ce fac, au discernamant, se pot controla daca vor, aleg sa nu se controleze atunci cand situatia le e favorabila, isi dau drumul numai cu cine simt ca pot fara sa riste nimic, si disting intre bine si rau.

Dpdv al psihologiei evolutioniste, situatiile pot fi explicate bine prin teoria jocurilor, si prin avantajele maximizate sau minimizate in lupta pentru supravietuire/adaptare.

Totul trebuie gandit in termeni de profit. La baza e profitul biologic, fitness. In termeni umani, e vorba de profitul psihologic, profitul existential, profitul emotional, profitul urcarii self-esteem-ului, etc.

Cine a citit "Gena egoista" sau "Un rau din Eden" intelege lupta acerba a fapturii vii pentru un avantaj cat de mic pe seama altuia, chiar daca pare nesemnificativ, dar "nu se stie cand va folosi in viitor, in caz de dificultate".

E ceva ce tine de vitalitate, de forta de a lupta pentru conservare, reproducere si fitness. Si in lumea vie, predatorismul si parazitismul sunt preponderente. Iti cresti vitalitatea sugand-o de la altul.

La oameni, asta se traduce ca "vampiri energetici, vampiri emotionali". Ei subzista storcandu-te pe tine de energie.

Oare daca ar fi invatati sa isi creasca energia in mod creativ, nedaunator nimanui, ar intelege ca se pot incarca fara sa descarce pe altul? Prin arta, creatie, iubire, stiinta, cunoastere, calatorii, prietenii, familie, sanatate, meditatie, spiritualitate, constientizare, contemplarea naturii, muzica, etc?

Cand exista o situatie ambigua, intrebati-va: care e profitul pentru partile implicate?

Kosmotro adevarul e undeva la mijloc . Eu cred ca esti cam critic cu oamenii bolnavi . Insa poate fi opinia mea gresita . Nu stiu . Mai cresc eu .

Kosmotro a scris:

La oameni, asta se traduce ca "vampiri energetici, vampiri emotionali". Ei subzista storcandu-te pe tine de energie.

Oare daca ar fi invatati sa isi creasca energia in mod creativ, nedaunator nimanui, ar intelege ca se pot incarca fara sa descarce pe altul? Prin arta, creatie, iubire, stiinta, cunoastere, calatorii, prietenii, familie, sanatate, meditatie, spiritualitate, constientizare, contemplarea naturii, muzica, etc?

Paternuri comportamentale (jocuri manipulative, parazitari)

http://www.psihologie.50g.com/jocuripsi.htm

Jocul ipocriziei: "Vezi ce mult te/vă iubesc?" - este jucat indeosebi de femeile de la ţară, care pot spune bărbaţilor sosiţi de la muncă: "Săracii de voi, ce greu trebuie să vă fi fost" sau care tocmai sunt angajati intr-o muncă grea: "Bieţii de voi, ce greu trebuie că vă este!". O alta modalitate de a juca acest joc se observa la parintii deosebit de grijulii cu nevoile fizice (mancare, haine, caldura) ori de sanatate ale copilului insa refuza copilul ori de cate ori acesta cere o jucarie (care e bucuria sufletului). De unde se deduce ca acel copil e tratat ca un obiect (agresorul parinte are grija de corpul victimei copil, pentru ca acesta urmeaza sa-l despagubeasca pe agresor, cum ar fi de ex. sa fie in viata ce a dorit parintele si nu a putut). Asa poate invata un copil ca "trebuie sa fiu bolnav pentru a obtine ce doresc, o excursie, o jucarie". Acest joc este manifestarea ipocriziei. Mesajul din spatele jocului este "Vezi c

Laethae a scris:

Kosmotro adevarul e undeva la mijloc . Eu cred ca esti cam critic cu oamenii bolnavi . Insa poate fi opinia mea gresita . Nu stiu . Mai cresc eu .

Eu fac distinctia intre cel care a ajuns bolnav din cauza ca

1 - a fost parazitat si agresat de altii, si i s-a stricat echilibrul psihosomatic

2 - si-a pierdut echilibrul psihosomatic din neinformare, neglijenta, naivitate (aici e cazul celor care se streseaza la serviciu pana cad la pat, cei ce nu au grija de neuronii lor, sau care isi distrug sanatatea mancand mancare cu E-uri, hormoni de crestere, pesticide, nefacand miscare, sport, neavand grija de bien-etre, ei sunt naivi, neexperimentati, nu filtreaza ceea ce primesc din exterior (lucruri, meme) asa ca isi deregleaza usor finul echilibrul biochimic), dar cu toate astea nu agreseaza, aleg sa nu ofere gunoi

Nu am simpatie pentru cel ce a ajuns bolnav din cauza ca e agresor (adica are crize de furie de te-ar manca de viu de nu s-ar teme de lege, stie ca acesti nervi il imbolnavesc, dar alege sa dea gunoi - de ce mi-ar fi mila de acest bolnav? imi pastrez mila pentru cel ce dovedeste ca e om).

In sensul asta ar trebui sa imi fie mila si de criminalul norvegian Anders Breivik, ca doar si el e bolnav, nu?

Dar nu imi irosesc pretioasele sentimente umane de empatie pe el, caci stiu ca bolnavii ca el trebuie izolati si gata.

Cancerul trebuie izolat. Virusii care ataca sistemul imunitar sunt si ei bolnavi, dar nu mi-e mila de ei, ci trebuie izolati.

Am simpatie pentru oamenii care o merita, care aleg sa nu dea gunoiul pe alti oameni, ci sa-l faca gramajoare si sa-l arda, fara a contamina pe nimeni.

Nu am simpatie pentru fosta victima care, din cauza ca a primit prea mult gunoi de la agresori, devine si ea agresor, da gunoi altora ca sa se descarce. Nu e cu nimic mai buna ca agresorul.

Vampirul musca o persoana pura si inocenta, si-i transmite infectia. Daca victima nu lupta cu infectia, sa o invinga in spiritul ei, atunci se va transforma si ea in vampir. Simetrie in oglinda.

Un caz aparte il reprezinta bolnavii mentali plini de ura si furie, care sunt izolati in ospicii.

De multe ori acestia cer singuri sa fie internati, ca sa fie izolati de societate, sa nu le faca rau altora.

De multe ori acestia au resurse nebanuite de umanitate, si ar dori sa se vindece, ar face eforturi daca li s-ar arata cum (de catre terapeuti).

Asa sunt eroii cartii "Nu ti-am promis niciodata o gradina de trandafiri" de Hannah Green, (inspirati din persoane reale).

Ei se lupta la ospiciu, se bat, au crize de nervi, urla, se ironizeaza, se ataca reciproc cinic, dar in adancul lor salasluieste dorinta fierbinte de a-si reveni, de a se vindeca, de a ajunge din nou oameni normali, deplini, capabili sa se integreze in societate. In rastimpuri isi arata partea capabila de bunatate, altruism, delicatete, si aceasta e baza pe care vor sa-si recladeasca viata de la zero, si psihicul.

In acest caz, intr-adevar mila poate vindeca. Empatia, sentimentele umane de intelegere, atasament, acceptare.

Insa aici e un caz deosebit: acest tip de bolnav nu mai propaga raul in societate in mod liber, nu mai transmite infectia vampirica, ci e izolat, si lupta cu boala sa, cu raul, cu gunoiul (boala lui mentala e ca febra prin care corpul lupta cu infectia virala).

Dar si in acest caz, mila vindecatoare trebuie oferita cu discernamant, de catre personalul calificat, care stie cum sa procedeze cu bolnavul ce agreseaza (psihologi, infirmiere, gardieni, si rudele bolnavilor daca au fost bine instruite de catre psihologi).

Adica nu se ofera mila si empatie bolnavul in timp ce agreseaza, atunci doar e izolat. Cand bolnavul insa arata ca are disponibilitate sa simta emotii profunde ca bunatatea, dorinta de vindecare, intelegerea celuilalt, respectul, atasamentul, atunci psihologii si infirmierele pot oferi compasiune si empatie, caci aceasta umanizare reciproca e baza vindecarii. Acest schimb de emotii profunde reumanizeaza bolnavul, il scoate din boala.

Prin urmare nu se ofera mila si empatie agresorului in momentul in care te agreseaza.

Ar fi foarte nociv pentru sanatatea ta emotionala.

Atunci te izolezi de el, nu te lasi infectat de boala sa.

Daca arata vreodata deschidere emotionala si dorinta spre schimbare reala, atunci poti oferi empatie.

Dar ce te faci cu agresorul care nu e izolat la ospiciu ci e liber in societate, si care a invatat sa mimeze bine deschiderea emotionala si dorinta de schimbare reala, dar o face numai ca un actor ipocrit, cu scopul de a te aburi si aservi si prosti si mai tare?

Indeosebi manipulatorul, agresorul, escrocul, profitorul, psihopatul, mincinosul au aceasta tehnica imbatabila de a apela la mila celui bun, care are sentimente, empatie, compasiune, delicatete, iertare, intelegere, atasament (tocmai prin ele e manipulat).

Cand sunt prinsi cu mata-n sac, acesti agresori enumerati mai sus pot sa izbucneasca in lacrimi (de crocodil, de fapt ei isi plang de mila, nu le e rusine ca te-au prejudiciat). Ei fac apel in mod ipocrit la mila ta, la emotiile tale profunde.

Astfel obtin iarasi ceea ce vor de la tine, iar profita de tine, iar obtin avantajele lor (sex, iubire, bani, control, superioritate, putere, avantaje de alt tip).

Eu imi pastrez mila pentru cel ce merita, in niciun caz nu o voi oferi unui agresor-manipulator, pentru ca nu o va aprecia, o va folosi contra mea, si pentru ca ma va tine in stare de aservire prin ea.

Pentru asta poate sa pozeze in "bolnav" cat doreste, poate sa planga cat doreste, nu ii mai merge cu mine.

Mila trebuie oferita cu discernamant.

Emotiile mele nu sunt un sac fara fund, sa tot scot si sa dau la nimereala oricui. Nu sunt sfant, si nici infinit, nici Dumnezeu. Sunt un om finit. Creierul are si el capacitatile sale limitate de a secreta endorfine si neurotransmitatori ai emotiilor profunde, delicate, atasante, fine.

Daca dau unor oameni care nu le merita si isi vor bate joc de ele, nu voi mai avea resurse sa dau celor care merita.

Emotiile mele umanizante profunde sunt pretioase, si trebuie oferite numai acelora care stiu sa le pretuiasca.

Asa cum zice si Iisus:"nu dati margaritarele voastre porcilor caci se vor intoarce contra voastra si va vor sfasia".

Exista si oameni suficient de puternici ca sa imparta mila si empatie tututor, fara sa selecteze. Dar ei au o sursa de incarcare emotionala, se poate ca sa o faca prin meditatie, spiritualitate, religie, bucurii familiale, arta, creatie, natura, muzica, atasamente de oameni, etc.

Daca sunt atat de stabili interior incat le merge asta fara sa se epuizeze emotional si psihic, bravo lor. Astfel de persoane echilibrate sunt mai rare.

Insa am observat din experienta mea ca dupa niste ani si acest tip de persoane risca epuizarea emotionala, si atunci risca sa devina dezamagiti sau apatici, neinteresati de oferirea de compasiune.

Am inteles punctul tau de vedere . Eu ca un om ce am studiat nitel psihologie pricep ce zici . Insa persoane neavizate sau traumatizate ar putea vedea ce zici tu un act de cruzime :)

Tu ca medic esti dator sa ii tratezi pe toti ca oameni . Chiar si psihopatii si aia rai de care zici tu . Bine acum nu zic ca e usor sa faci asa ceva . Bine psihologia nu e pt toti ( ma refer ca profesie ) . Cei ce lucreaza in spitalele de psihiatrie am vazut ca au dezvoltat acelasi criticism pe care il ai tu .

Trebuie bine delimitata psihologia si psihiatria :) Sper ca intr-o buna zi psihiatria sa evolueze si ea

Kosmotro a scris:

Emotiile mele umanizante profunde sunt pretioase, si trebuie oferite numai acelora care stiu sa le pretuiasca.

Asa cum zice si Iisus:"nu dati margaritarele voastre porcilor caci se vor intoarce contra voastra si va vor sfasia".

Exista si oameni suficient de puternici ca sa imparta mila si empatie tututor, fara sa selecteze. Dar ei au o sursa de incarcare emotionala, se poate ca sa o faca prin meditatie, spiritualitate, religie, bucurii familiale, arta, creatie, natura, muzica, atasamente de oameni, etc.

Daca sunt atat de stabili interior incat le merge asta fara sa se epuizeze emotional si psihic, bravo lor. Astfel de persoane echilibrate sunt mai rare.

Insa am observat din experienta mea ca dupa niste ani si acest tip de persoane risca epuizarea emotionala, si atunci risca sa devina dezamagiti sau apatici, neinteresati de oferirea de compasiune.

In raport cu ce? Cei stabili interior nu mai au cum sa stea langa cei instabili . Decat daca s medici

In fine cred ca am vazut o mica confuzie si eu . Ti am luat punctul de vedere ca specialist nu ca om in relatii umane . Scuzele mele

In caz ca vb de viata privata ai dreptate . E bine sa selectezi

Laethae a scris:

Tu ca medic esti dator sa ii tratezi pe toti ca oameni . Chiar si psihopatii si aia rai de care zici tu . Bine acum nu zic ca e usor sa faci asa ceva . Bine psihologia nu e pt toti ( ma refer ca profesie ) . Cei ce lucreaza in spitalele de psihiatrie am vazut ca au dezvoltat acelasi criticism pe care il ai tu .

Acest criticism te apara de infectia care este inevitabila cand intri in contact cu un agresor, sau de distrugerea capacitatii de a trai emotii profunde. Esti terminat, daca ajungi sa-i intelegi pe psihopati altfel decat rational, adica ajungi si tu unul.

Evident, psihologul este dator sa nu raspunda agresiv bolnavului. Asta, cand isi exercita profesia, nu in viata personala sau pe forumuri. Totusi, nu i se poate cere sa fie empatic cu o lepra nici macar in cabinet.

Daca tu vezi bolnavul ca lepra il mai faci bine ? Pt ca in boala lui de agresor e vazut ca lepra . Nu am zis ca agresorii sa fie mangaiati pe crestet . Ci spus intr-un mod echidistant ceea ce e cu nenea ala . Cati se delimiteaza de criticism cu adevarat ? Si cauta cea mai buna solutie si pt victime si pt agresori ? Si agresorii au fost victime la randul lor . Eu zic sa fie vazute datele problemei in mod concis .

Laethae a scris:

Daca tu vezi bolnavul ca lepra il mai faci bine ? Pt ca in boala lui de agresor e vazut ca lepra . Nu am zis ca agresorii sa fie mangaiati pe crestet . Ci spus intr-un mod echidistant ceea ce e cu nenea ala . Cati se delimiteaza de criticism cu adevarat ? Si cauta cea mai buna solutie si pt victime si pt agresori ? Si agresorii au fost victime la randul lor . Eu zic sa fie vazute datele problemei in mod concis .

A cam dat exprimarea plastica peste mine, recunosc, dar eu nu sunt psiholog si nici nu voi fi asa ca am voie, nu? Agresivitatea, exercitata in exces, altfel decat pt. a te apara, transformata in stil de viata, poate fi comparata cu lepra. Daca ar fi fost lasati sa se dezvolte si sa se inmulteasca agresorii patologici, nu mai existam de mult ca specie. Cam asta face si lepra cu corpul omenesc.

Cea mai mare amenintare pt. om, pt. viitorul si demnitatea lui o reprezinta agresiunea. In epoca armelor performante, un pic de duritate in limbaj nu strica. Doar-doar s-o mai trezi vreunul.

Cand D-zeu a facut Lumea, ingerii au sarit in sus de bucurie. Cat despre noi, "Vai de voi Pamant si Mare, caci Diavolul s-a coborat la voi"

Ati observat in ultimii ani abundenta filmelor cu vampiri si zombie?

Big Lebowski a scris:

Ati observat in ultimii ani abundenta filmelor cu vampiri si zombie?

Nu, in ultimii ani am observat abundenta vampirilor si a zombilor in viata reala. Trebuie sa fie vorba de perceptia mea, nu de vreo marire reala a numarului lor.