DidaJames a scris:de ce?
teoria e frumoasa, practica e absolut infioratoare.
pana si membrii trupei Metallica au avut mult de cautat un psiholog de calitate. au investit sume imense in terapie si au reusit sa renunte la alcol si droguri.
Sa luam aceasta mostra de gandire a la Dida si sa o analizam logic. Care e mecanismul afirmatiilor?
Metalic-ii abia au gasit un psiholog bun.
Ceilalti psihologi nu au fost indeajuns de buni.
Concluzia: toti psihologii, cu exceptia a doi-trei de calitate, sunt "infioratori".
Unde scartaie argumentatia? Unde e logica fisurata?
In neaprofundarea situatiei de facto.
Ca sa o intelegem cu adevarat: cine sunt Metalicii? Sunt membrii celei mai de succes trupe metal din istorie. Au faima, sunt niste monstri sacri ai chitarii electrice, sunt vedete internationale, se scrie despre ei cu respect peste tot. Au acele fane (groupies) cu sani uriasi, care abia asteapta sa-i calareasca, sar pe ei la concerte. Au traditia de a se imbata, de a se droga, pentru ca asta asteapta fanii de la ei, nu sa fie niste sfintisori crestini, ci niste rebeli cu filosofie demonica.
Si daca fanii aud ca nu te imbeti, nu spargi chitari si camere de hotel, nu te droghezi, atunci nu existi in lumea asta hard a metal-ului. Esti considerat depasit, mosulica, vin altii tari din urma, mai dornici de afirmare cu sticla si joint-ul.
Mentalitatea insasi a spatiului hardrock cere ca patriarhii metal sa fie modele de urmat pentru rebelii tineri. Asta vinde in fond albumul, asta vinde biletul, asta aduce show-ul tv. A renunta la droguri si alcool este pentru o trupa de metal ca si cum s-ar autonega. Este un paradox pentru metalisti. O autocontradictie.
Sa mai analizam: ei au foarte multi bani. Bani obtinuti tocmai prin vanzarea imaginii de rebeli care nu se dau in laturi de la alcool, droguri, lupta antisistem, femei, etc. Acesti bani dau iluzia de putere. Il fac pe om sa se simta mai puternic decat e. Il fac sa isi piarda mai usor controlul. Cei care au tot ce isi pot permite vor cauta mereu senzatii mai tari pentru a-si structura timpul. Vor cauta mereu stimuli mai intensi pentru a alunga plictiseala, le mal du vivre, spleen-ul.
Cum poti sa faci o vedeta sa renunte la placerea de a bea si de a se droga? Cum poti face cainele sa nu mai linga sangele de la macelarie, cand lui asta ii place?
Cum poti sa faci un bogat sa nu mai bea si sa nu se mai drogheze, cand lui asta ii place, ca doar alte placeri mai subtile nu are, ca doar nu citesc Metalicii pe Derrida sau pe Dennett.
Ce ii pui in loc? Cum poti sa destructurezi o deprindere care merge pana in epoca formarii lor ca personalitate, in pubertate, deprindere care a fasonat absolut tot ce sunt ei ca oameni?
Orice om are o rezistenta la dezobisnuire de metehne, si la reobisnuirea cu deprinderi noi, bune.
Cu atat mai mult o vedeta bogata, cu spirit rebel puternic, precum Metallicii.
Daca privim acum situatia in ansamblu, vedem ca demersul acelui psiholog a fost unul titanesc, genial, exceptional. Ce a facut el seamana cu opera de convertire a dracului. E ca si cum l-ar fi convins pe dracu sa mearga si el la Biserica.
E un psiholog nu "de calitate", cum spune Dida, ci un psiholog absolut maret.
Dar ce face Dida? Vine cu intelegerea ei superficiala, si decreteaza ca acest psiholog a fost DOAR "de calitate" (adica doar ok), pe cand restul sunt "infioratori".
Adevarul este ca acest psiholog a fost superpsihologul, in sens de superman, iar ceilalti, marea lor majoritate, sunt ok si isi fac ok treaba lor (exceptand cazaturile).
Sunt doua vederi diferite ale aceleiasi situatii. De ce nu reuseste Dida sa mearga in profunzime, pentru a intelege realmente situatia dependentei metalicilor? In fond sunt idolii ei, daca nici macar nu-i intelege pe acestia, cum poate ea sa inteleaga pe altii, despre care nu stie nici macar cat stie despre idolii ei?
Pentru ca Dida are o gandire superficiala. Este cea mai mare problema a timpurilor noastre.
Este cu adevarat un semn apocaliptic al disolutiei capacitatii de a gandi care a caracterizat pana acum rasa umana. Cum spunea Giovanni Sartorius, televizorul imbecilizeaza, iar Homo Videns ajunge sa aiba o gandire superficiala, care e incapabila sa urmeze un fir logic pana la capat, incapabila sa analizeze situatia, incapabila sa traga concluzii logice.
Dida, ca sa intelegi: felul in care tragi concluzia "toti psihologii sunt infioratori, pentru ca doar unul a reusit sa-i vindece pe idolii mei de DEPENDENTE" este simptomul unei gandiri slabe, al unei logici deficitare.
Eu am intalnit si psihologi cu probleme, dar am intalnit multi psihologi de calitate, oameni superbi, care isi faceau bine meseria.
Faptul ca Dida nu stie psihologi buni (pentru ca nu e interesata sa-i intalneasca, nu are nevoie, nu se invarte in mediul lor) nu inseamna ca acestia nu exista! Nu inseamna decat ca Dida are lene de gandire, si se multumeste cu viziunea ei inchistata si limitata, pentru ca aceasta viziune rigida II FACE PLACERE.
Felul in care s-a format pe acest forum un curent de gandire plin de prejudecati, care nu scapa un prilej ca sa vina sa isi reconfirme preconceptiile eronate aruncand cu noroi in TOTI psihologii, doar pentru placerea de a murdari pe toti la gramada, acest fel de gandire este infiorator.
Imi aminteste de rigiditatea inchizitiei. De altfel, sunt convins ca Finnian, care vine cu minciuni (ex. experimente sexuale pe copii la Frankfurt School) ca sa poata acuza psihologii de vini imaginare, daca ar avea puterea Bisericii din Evul Mediu de a trimite pe rug, ne-ar trimite pe rug fara multa vorba.
Felul in care se denigreaza psihologi buni, prin etichetari in masa, categorizari, generalizari, preconceptii reconfirmate, este absolut gretos. Oamenii au mereu nevoie de tapi ispasitori. Se pare ca acum isi gasesc o alta categorie de acuzat, de incarcat cu toate relele LOR: psihologii. Pentru ca e comod sa o faci, chiar daca nu cunosti psihologi in realitate, chiar daca tragi concluzii pe baza folclorului urban, sau a doua-trei cazuri negative.
Este semnul unei gandiri de pitipoanca. Gandirea care se multumeste cu scrijelirea cojii, fara a depune efortul mental de a aprofunda o situatie. Gandirea care nu stie ce inseamna sofism, silogism, inferare, si alte lucruri absolut trebuincioase pentru o dezbatere corecta de idei, ci isi permite sa arunce cu noroi, doar pentru ca "poate". Pentru ca nu ii doare mana (nu-i asa, Dida?) sa scrie cateva aberatii si apoi sa se duca la chat.
Pe Finnian n-a durut-o mana sa scrie in 2 minute minciuna cu experimentele sexuale cu copii de la Frankfurt School, pentru ca astfel avea o minunata ocazie sa mai arunce cu laturi in psihologi (preconceptia ei se vrea reintarita periodic). In schimb mi-am pierdut eu 20 de minute din viata cautand pe net ca sa aflu in cele din urma ca era vorba doar de o minciuna, scornita de cine stie cine pentru rating, si preluata fara verificare de Finnian.
Sunt pe aici cativa care gandesc plini de interferente si de erori de logica, dar au pretentia ca dezbat, ca pot fi parteneri onorabili de dialog. Ei bine, nu sunteti! Inapoi la scoala, si la buchisirea logicii! Desi nu stiu daca la varsta asta mai puteti. V-ar trebui un psiholog de genul celui care a salvat metalicii. Insa nici el nu poate face minuni daca nu are materialul clientului, daca nu are dorinta omului de a-si vedea propria mizerie mentala pentru a iesi din ea. Iar lucrul asta e cel mai greu de gasit pe lume.
