Stadiile sexualitatii infantile

Din punctul meu de vedere, agresivitatea vine din instinctul de supravietuire, iar sexualitatea nu are absolut nimic in comun cu ea, decat in cazul dereglatilor (sado-masochistii de exemplu).

Hypathia a scris:

Asa ca ma astept la comentarii critice si la ironii muscatoare (fixatie orala). :D

Sarumana pentru psihanaliza gratis si identificarea ''fixatiei'' (ca nu-i asa, fiecare trebuie sa aiba una, mai ales daca are alta opinie decat a ...''expertilor''). Nu e cazul. :) Daca prin fixatie orala si ironii muscatoare, coroborate cu ceea ce spui despre aceasta fixatie, sugerezi ca am ceva neimpliniri legate de tzatzele lui maica-mea, as intreba, fara rautate, daca plimbarea prin aceste domenii ale imaginatiei ti se pare un lucru sanatos (pentru tine, ca eu n-am asemenea probleme). Serios vorbesc, nu e nici o ironie muscatoare. Pentru tine e probabil obisnuinta, dar daca faci cativa pasi inapoi si privesti mai de la distanta...

Hypathia a scris:

Sunt multi psihologi care efectiv nici nu vor sa auda de psihanaliza. Ci merg pe alte ramuri, cum ar fi psihologie cognitiva, rational-emotiva, etc.

Jos palaria in fata lor. :)

Finnian a scris:

Sarumana pentru psihanaliza gratis si identificarea ''fixatiei'' (ca nu-i asa, fiecare trebuie sa aiba una, mai ales daca are alta opinie decat a ...''expertilor''). Nu e cazul. :)

a fost o gluma, Finnian... :)

serios.

OK. Scuze.Nu m-am prins. :)

Vreau sa mentionez ultimele doua stadii:

-perioada de latenta (6-12 ani)

Energia sexuala se afla intr-o perioada latenta. Copilul isi indreapta atentia spre alte activitati: jocul, invatatul, etc.

-stadiul genital (incepand cu pubertatea)

Se manifesta interesul pentru sexul opus. Energia sexuala se trezeste, creste interesul pentru placerea sexuala.

un articol interesant: http://www.qbebe.ro/psihologie/dezvoltare_emotionala/sigmund_freud_si_stadiile_de_dezvoltare_a_copilului

Legat de fixatia orala:

"Daca satisfactia in copilarie a fost excesiva, adultul va fi predispus la optimism, dar si la dependenta. Credul, naiv, depinde si acum de ceilalti pentru implinirea nevoilor. Daca, din contra, bebelusul a fost frustrat excesiv, el va dezvolta un sentiment dual fata de mama (dragoste/ura), pe care il va orienta spre lume in general, cand va creste mare. Un om fixat in acest stadiu e mai degraba pesimist, neincrezator si certaret. Manifesta ostilitate si face in mod frecvent remarci usturatoare, sarcastice, prin care ii "desfiinteaza" pe ceilalti. In varianta cea mai rea, are tendinta clara de a-i exploata si manipula pe oameni si de a se comporta sadic. Aceste fixatii sunt temporare si nu sunt patologice. Putem sa nu fim constienti de ele pana in momentul in care suntem privati de ceva. De exemplu, femeia pe care o paraseste iubitul sau care resimte un stres puternic simte nevoia compulsiva de a rontai in permanenta ceva. Sau copilasul caruia i se naste un fratior incepe si isi suga degetul, desi incetase de tot acest obicei."

Legat de stadiul anal:

"Pentru prima data, micutul observa ca detine el singur controlul asupra a ceva. Asa ca daca nu ii convin noile reguli sau daca parintii sunt prea duri in impunerea lor, el va reactiona la frustrare folosind avantajul abia descoperit. Are doua variante. Fie negociaza

Kosmotro a scris:

Unul din fratii mei avea prostul obicei de a musca sanul mamei atat de tare incat ea era incapabila sa-l alapteze, si trebuia sa se mulga, abia apoi sa-i dea laptele ei cu biberonul. Este singurul din familie caruia ii place sa se uite la filme de groaza (astfel isi descarca pulsiunile sadice, prin catharsis).

Sadismul bebelusului, daca e sa-l numim asa, nu depinde si de gradul de masochism al mamei? Sau de dorinta ei de a schimba sau nu acest lucru? Pentru ca initial nu cred ca musca doar din placerea de a face rau. Iti dau exemplu pe fetita mea. N-o sa povestesc tot, doar concluziile. A avut cateva tenntative de a musca. Pediatra mi-a spus ca e ceva normal si ca daca persevereaza sa imi iau aparatori de san sau sa folosesc pompa. Mama mi-a zis si ea ca e ceva normal, ca fratele meu nu se lasa pana nu simtea gust de sange si ca sa-i dau peste gura sa-i zic ca nu e voie N-am ascultat-o. Am vazut ca fata musca daca o durea ceva ( gingiile cand ii ieseau dintii sau abdomenul de la colici ) sau cand o enerva ceva. Am luat planta gingival pentru gingii ,o masam mereu sau ceai anticolici daca era vorba de burta.Am vorbit mult cu ea, gesticuland de ma dureau mainile. Ea radea de se prapadea. Urmarea a fost ca daca murea de durere si nu mai putea, lasa sanul si incepea sa-si muste maneca de la bluza. Si fiind foarte atenta am observat ca o enerva daca ma imbracam in rosu, daca dadeam televizorul prea tare sau daca imi dadeam cu o anumita crema de corp. Si atunci musca, dar sesizam diferenta intre muscatura de nervi sau cea de durere. Am eliminat toti factorii de stres si n-am mai avut probleme cu ea. Mama si pediatra mi-au spus ca e un copil la un milion daca a inteles ca nu trebuie sa muste, ca niciun copil nu lasa sanul cand i-e foame sa-si muste bluza numai ca sa nu o raneasca pe mama. Eu nu cred asta. Cred, ma repet, ca implicarea mamei e cruciala.

Verid a scris:

Cred, ma repet, ca implicarea mamei e cruciala.

esti o mama mega geniala. cred ca deja ai modificat pozitiv o parte din caracterul si comportamentul viitorului tau prescolar, adolescent etc.

daca tot ai reusit asemenea performante, eu zic sa continui sa faci...."experimente", adica sa-i pui muzica, sa vezi ce culori ii provoaca buna dispozitie, anumite piese de mobiler, luminozitatea,, jucariile etc.

sunt absolut convinsa ca vei continua sa descoperi lucruri foaaaaaaaarte interesante despre pruncu tau.

DidaJames a scris:

Am aflat si mai aflu inca. Acum imi spune ea ce vrea. Prefera orice muzica,numai sa nu cant eu "mami,nu mai canta ca imi strici urechile".

Dar nu era vorba de ea sau de mine aici. Am dat doar un exemplu, pe care nu-l pot generaliza, bineinteles, dar cu ajutorul caruia pot ridica niste semne de intrebare privind instinctele copiilor.

ba putem generaliza. daca toate mamicile ar proceda asa, ar fi raiu pe pamant.

culmea e ca tocmai femeile cu bani multi parca de-a naibii isi nenorocesc pruncii, refuzand ajutor, asistenta calificate.

spune tu, e chiar asa de greu sa fii atenta la TOT ce tine de bebele tau si daca amandoi suferiti, sa apelezi la ajutor de specialitate?

DidaJames a scris:

ba putem generaliza. daca toate mamicile ar proceda asa, ar fi raiu pe pamant.

culmea e ca tocmai femeile cu bani multi parca de-a naibii isi nenorocesc pruncii, refuzand ajutor, asistenta calificate.

spune tu, e chiar asa de greu sa fii atenta la TOT ce tine de bebele tau si daca amandoi suferiti, sa apelezi la ajutor de specialitate?

Da,uneori este dificil. Sunt mame care muncesc in timp ce-si cresc copilul, mame care mai au alti copii mai mari de care sa aibe grija sau soti care le acapareaza total, din gelozie. De exemplu, tata o punea pe mama sa-i faca cinci feluri de mancare pe zi si isi schimba hainele din ora in ora numai ca sa n-o lase sa stea cu mine. Si cunosc multe cazuri de genul asta.

Ajutor de specialitate? Daca o intreb pe vara-mea de la tara ce-i aia psiholog se supara pe mine, zice ca vreau sa ma dau 'telectuala.

DidaJames a scris:

Acum am vazut ca te referi mai ales la femeile cu bani. Pai care femeie risca sa-si piarda statutul social, profesional sau familial apeland la ajutor de specialitate? Pentru ca in majoritatea cazurilor, ele sunt cele cu probleme grave si realizeaza asta in sinea lor. Intr-o societate in care "gura lumii" este adevarul absolut, sacrificarea copiilor este o obisnuinta. Chiar daca doctorul sau asistenta respecta confidentialitatea, membrii familiei de cele mai multe ori nu o fac. Si este de ajuns sa se raspandeasca vestea ca ai apelat la specialisti pentru a ti se pune eticheta. Si asa devii din sotie iubita - nebuna care ii mananca banii si sufletul bietului om, din doamna respectata - vai, saraca de ea... si lista continua. Majoritatea nu vor sa treaca prin cosmarul asta si atunci isi cresc si ele copiii dupa ureche, cand au timp sau dau vina pe bone ca sa iasa basma curata.