Gandirea. Cum iti poti folosi creierul?

Hypathia a scris:

nu voiam sa spun pun in evidenta falsa dihotomie munca-distractie. Nu am vrut sa spun ca munca e o non-valoare.

da, trebuia sa precizez ca prima categorie ar transmite copilului ceva de genul "munceste pentru cat mai multi bani, nu conteaza daca iti place sau nu". Iar categoria a doua ar transmite asa "fa ceea ce-ti place. Satisfactiile sunt mai mari daca muncesti ceea ce-ti place."

Sunt de acord cu ceea ce zici, jos palaria!

Oamenii se confrunta cu o problema serioasa, aceea ca foarte multi dintre ei nu-si iubesc(indragesc) munca pe care o presteaza.De aici , si slabele rezultate in domeniul in care activeaza.El face totul din sila (automat), deci gandirea devine aproape zero.

Hypathia a scris:

Copilul crede ca alege singur, dar alege influentat de valorile transmise de parinti indirect.

Depinde, de la caz la caz. Emitatorul are sanse de nereusita in cazul in care receptorul e o fire rebela.

Kosmotro a scris:

Da, psihologia care se ocupa cu EQ, inteligenta emotionala, Daniel Goleman si altii.

Multam de informatie :)

Am deschis mai demult un topic legat de comunicarea emotionala, atat cat ma pricep eu sa zic cate ceva.

Poate ar trebui insa sa deschid unul legat de cum percep oamenii informatiile la nivel afectiv si puse intr-un cadru macro(in the big picture).

Din acest cadru a iesit postarea lui Gargbird. Tot din acest cadru au iesit si nemultumirile mele, cand am postat mai demult ceva legat de tendinta unor psihologi de a incadra lumea in unitati logice, sablonarde (atunci cand ma certam cu tine).

Oamenii au si o perceptie ce depaseste ratiunea si logica si e mai mult legata de afectivitate, dar e o afectivitate oarecum pragmatica... cred ca potrivit este cuvantul "spiritualitate". Cei canalizati pe acest mod de a percepe lumea trag concluzii mai repede si, cred eu, de multe ori corecte.

Dar sunt convins ca si psihologia studiaza ceea ce am spus eu mai sus, folosind cuvintele mele. Daca da, cum anume face asta ?

Kussty a scris:

Depinde, de la caz la caz. Emitatorul are sanse de nereusita in cazul in care receptorul e o fire rebela.

:)

depinde.

Se mai poate numi alegere inversul mesajului transmis de emitator?

Hypathia a scris:

:)

depinde.

Se mai poate numi alegere inversul mesajului transmis de emitator?

Da, pot numii alegere, dar totodata si contrazicerea ideilor emise.

Hypathia a scris:

inseamna ca nu ai scenariu de viata. Crezi ca e posibil?

Il am, dar am si optiunea de a alege.

Teoretic scenariul meu este: cresti mare, studiaza ceva, gaseste-ti un loc de munca stabil, gaseste o femeie linistita si muncitoare, insoara-te, fa copii, joaca la nunta lor, imbratiseaza-ti nepotii, mori.

Am insa si optinile de modificare a acestui scenariu.

Daca parintele dominant, in speta tata, ar fi dorit dinadins sa am numai acest scenariu, pana acum aveam copii deja. Insa el prin exemplu, model si comportament, a incercat sa mi-l imprime, dar nu a tinut mortis sa il si impuna prin conditionarea statutului meu fata de el (daca nu faci asa nu mai esti fiul meu).

Mama are un scenariu de viata similar. Insa ea a mers mereu pe principiul "fa ceea ce doresti si ce te implineste, dar numai fa ceva, fara a face si rau".

Pe tata am fost suparat multa vreme, asta nu e un secret. Dar in final am ajuns la concluziile care mi-au dat pacea si am trecut peste suparari(probabil se cheama maturizare afectiva... nu sunt sigur).

Kussty a scris:

Da, pot numii alegere, dar totodata si contrazicerea ideilor emise.

Nu e o alegere, e negativul la ceea ce ti s-a impus, o poza cu culorile inversate e aceeasi poza.

Kussty a scris:

Da, pot numii alegere, dar totodata si contrazicerea ideilor emise.

Cazul in care parintele ii spune copilului sa nu mearga in stanga, ci in dreapta, iar copilul alege sa mearga in stanga (desi voia sa mearga inainte) doar ca sa ii faca in ciuda parintelui, se poate numi alegere libera?

Rebelii mi se par la fel de dependenti de parinti si de ce spun parintii (sunt dependenti de varianta cealalta propusa de parinti, pentru ca pot alege inversul doar raportandu-se la ea) ca si cei realmente supusi si dependenti in sensul folosit in mod normal.

Scorpionul_Rosu a scris:

Pe tata am fost suparat multa vreme, asta nu e un secret. Dar in final am ajuns la concluziile care mi-au dat pacea si am trecut peste suparari(probabil se cheama maturizare afectiva... nu sunt sigur).

Sau mai bine spus, ai inteles ca in sinea lui nu-ti dorea raul, ci asa credea el ca e mai bine pentru tine.

Kussty a scris:

Sau mai bine spus, ai inteles ca in sinea lui nu-ti dorea raul, ci asa credea el ca e mai bine pentru tine.

Nu, asta stiam de mult si nu m-a incalzit cu nimic. Mi-a trecut pentru ca el si-a executat programul incomplet. Executarea completa a programului sau ar fi determinat ca eu acum sa fiu deja tata.

Hypathia a scris:

Rebelii mi se par la fel de dependenti de parinti si de ce spun parintii (sunt dependenti de varianta cealalta propusa de parinti, pentru ca pot alege inversul doar raportandu-se la ea) ca si cei realmente supusi si dependenti in sensul folosit in mod normal.

Nu. Copilul rebel pierzand din gratiile parintilor este nevoit sa se descurce/autoeduce, dat fiind orgoliul.

Hypathia a scris:

Cazul in care parintele ii spune copilului sa nu mearga in stanga, ci in dreapta, iar copilul alege sa mearga in stanga (desi voia sa mearga inainte) doar ca sa ii faca in ciuda parintelui, se poate numi alegere libera?

Da, se mai poate numi si contrazicere.Dar daca alege sa mearga inainte, nici la stanga, nici la dreapta? Cum se numeste? :)

Kussty a scris:

Nu. Copilul rebel pierzand din gratiile parintilor este nevoit sa se descurce/autoeduce, dat fiind orgoliul.

Nu, el face opusul la ceea ce ii dicteaza parintii. Daca parintii nu ii mai dicteaza nimic, el nu stie ce sa mai faca. E la fel de neajutorat ca si cel ce face ce i se dicteaza.