Scorpionul_Rosu a scris:
Oamenii au si o perceptie ce depaseste ratiunea si logica si e mai mult legata de afectivitate, dar e o afectivitate oarecum pragmatica... cred ca potrivit este cuvantul "spiritualitate". Cei canalizati pe acest mod de a percepe lumea trag concluzii mai repede si, cred eu, de multe ori corecte.
Cred ca vorbesti de intuitie. Iar deciziile luate pe baza intuitiei... aici e o problema vasta.
Unii merg pe intuitie si iau decizii gresite.
Intuitia e buna in anumite cazuri, insa si ea trebuie examinata si inteleasa inainte de a o folosi.
Ca sa revin la cazul Gargbirg: daca iau cele doua postari ale sale la purecat, aflu vreo 10 erori de logica. Ceea ce constituie 90% din substanta comunicarilor sale. Practic, nu putea face mai multe erori de logica pe cm patrat, pentru ca mai avea si conjunctii, prepozitii, si pe astea le-a folosit ok.
Erorile de comunicare (si ma refer la romani, pentru ca pe forumuri anglo-saxone sau frantuzesti nu le-am remarcat in halul asta) sunt in principal cele de logica si cele de raportare emotionala.
Erorile de logica utilizate cu pofta de romani sunt in principal folosiri improprii de termeni, definiri vagi ale unor intelesuri, atribuiri incorecte de calitati unor concepte, substituiri, generalizari, concluzii trase pripit, apeluri la autoritate, raportare la persoana nu la idee, etc.
Comunicarea e imposibila in conditiile astea.
De vina e sistemul educational romanesc, care nu isi face datoria, nu invata copiii sa gandeasca.
Eminescu voia sa bage logica in scolile romanesti, voia sa faca primul manual de logica la romani.
Ceausescu a inghetat complet procesul.
Cand interlocutorul are o gandire imprecisa, vaga, debordand de erori, comunicarea devine naclaita.
Giovani Sartori arata in Homo Videns ca imbecilizarea societatii este la nivel mondial, si ca e datorata televiziunii, care mananca intre 4 ore si 6 ore zilnic oamenilor din toate tarile, televiziune care nu dezvolta simtul critic, obiectivitatea si gandirea clara, ci, din contra, exact gandirea aia naclaita care face deliciul romanilor pe net.
Sartori: „Noţiunile de înţelegere şi de cunoaştere sunt aplicabile şi universului perceput de simţuri [de vedere]. Dar numai în semnificaţiile lor «slabe». A vedea marea înseamnă a cunoaşte marea; dar nu înseamnă a-i cunoaşte structura chimică. Deoarece structura chimică a apei în general, dar şi a apei de mare, e stabilită de formula H2O; iar această cunoaştere să zicem „puternică” – puternică întrucât ne permite să controlăm şi să transformăm lucrurile – nu e dobândită prin vederea apei (nici măcar la microscop). Generalizând, fapt este că nici măcar natura nu poate fi cunoscută, în profunzime şi până în străfunduri, privind-o. Fizica nu este o cunoaştere empirică indicând lucruri care se văd; e o cunoaştere „meta-empirică” ce depăşeşte lumea fenomenală, lumea lucrurilor care apar, pentru a pătrunde în universul valorilor numerice, al formulelor matematice. Ceea ce ne duce la concluzia că fizica – la fel ca şi chimia, după aceleaşi criterii – este o cunoaştere bazată în întregime pe capacitatea de abstragere a unui animal înzestrat cu judecată”
Giovanni Sartori, Homo videns, Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2006
Giovanni Sartori susţine, pe bună dreptate, că televiziunea modifică radical (sărăcindu-l) aparatul cognitiv al lui homo sapiens. Fiindcă în noua cultură video cuvântul e detronat de imagine, omul modern vede mult, dar înţelege puţin. Autorul este convins că televiziunea – spre deosebire de instrumentele de comunicare care au precedat-o – mai mult distruge decât transmite în materie de cunoaştere şi înţelegere. Şi aceasta pentru că vizibilul e doar o parte a realităţii, iar non-vizibilul, mult mai răspândit, poate fi cunoscut doar prin înţelegere, şi nu prin vedere. Vederea în sine nu însemnă cunoaştere. Chiar dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, o mie de imagini nu valoarează cât un concept. Pierderea capacităţii de abstractizare a omului obişnuit cu televizorul va duce la imposibilitatea acestuia de a continua, în mod raţional, guvernarea acestei societăţi.
Abia apoi vin bias-urile emotionale. Care au si ele un impact substantial.
Asta e baza unei dezbateri. Abia cand baza e ok putem avea pretentia ca dezbatem o tema, si ca avansam cu totii in cunoastere, prin verificarea ideilor, prin validarea sau invalidarea lor. Abia asta incepe sa mai aduca a discutie.
Dar cand baza logica si emotionala e slaba, doar ne facem ca discutam, doar pretindem ca noi comunicam. Si de ce sa ne pierdem timpul cu jocuri tranzactionale slabe?
