Omul, creatura divina de la Dumnezeu? sau rezultat al evolutiei materiei?

VEMANS a scris:

AT

Interpus a scris:

liber-cugetatorul... filosofeaza... si despre divinitate si despre materie, fara sa o nege pe niciuna.

De fapt filosofii neaga de multe ori divinitatea, neoprindu-i insa sa cugete asupra ei mai mult ca oricine altcinva...

Filosofii sunt probabil oamenii cu cele mai multe contradictii.

Radu_CDZ a scris:

De fapt filosofii neaga de multe ori divinitatea, neoprindu-i insa sa cugete asupra ei mai mult ca oricine altcinva...

Filosofii sunt probabil oamenii cu cele mai multe contradictii.

Completare: "fara sa o nege, intrutotul si pe viata, pe niciuna, asa cum face ateul" (ceea ce l-ar face totuna cu ateul). Sensul negarii reiesea din context, fiind vorba de aceeasi negare definitiva si ferma (de-a ateului negare), nu doar de acea negare provizorie pentru admiterea unei ipoteze.

Interpus a scris:

Completare: "fara sa o nege, intrutotul si pe viata, pe niciuna, asa cum face ateul" (ceea ce l-ar face totuna cu ateul). Sensul negarii reiesea din context, fiind vorba de aceeasi negare definitiva si ferma (de-a ateului negare), nu doar de acea negare provizorie pentru admiterea unei ipoteze.

Pai... nu am zis ca o neaga continuu! :) O neaga de multe ori, dar totusi filosofeaza despre ea si isi pune intrebari - de unde vin uneori si contradictiile.

Ateul o neaga mereu, fara sa analizeze prea mult! Lui i se pare lucru batut in piatra ca nu exista divinitate si nu mai sta sa caute diamante-n c***t.

Interpus a scris:

liber-cugetatorul... filosofeaza... si despre divinitate si despre materie, fara sa o nege pe niciuna.

Spre ruşinea mea, nu m-am uitat niciodată în dicţionar pentru a citi care e definiţia libertăţiicugetării, deoarece m-am gândit că însăşi expresia liber-cugetătorului exprimă definiţia, adică acel individ care e liber să cugete la orice. Însă, aflu că un liber-cugetător, e un individ care...critică un principiu bine ţintit. Nu contează care e acela, dar...critică ceva bine definit. Asta arată că un liber-cugetător, prin definiţie, respinge ceva încă de la început fără o cugetare prealabilă. Definiţia seamănă mai mult cu o ...prejudecată, adică o critică a unui concept înainte de judecarea lui.

Acesta e motivul pentru care spuneam că nu există liber-cugetător autentic. Un astfel de ins nu va putea accepta ipoteza existenţei unei divinităţi, chiar şi doar ca o ipoteză, cum spuneam. În mod asemănător, un liber-cugetător care acceptă o divinitate, nu va putea să facă la fel şi pentru inexistenţa ei.

"Iti dezaprob spusele,dar voi apara pana la moarte dreptul de a le rosti..."

Voltaire

lupini a scris:

[...]

Acea definitie este data de oameni religiosi (din motive pe care destui le stim). Nu cred ca Mircea Vulcanescu sau Nae Ionescu (renumiti oameni religiosi si filosofi religiosi) ar fi fost de acord cu asa definitie.

Maine voi merge la biblioteca s-o caut intr-un dictionar de filosofie.

Conform definitiei date, de catre religiosi, liber-cugetatorului, si stiind critica fiind lipsita de ratiune, ajungem repede sa aflam ca pentru ei, el este criticul, omul lipsit de ratiune. Sa-i creada viermii.

Marinel a scris:

[...]

In momentul gandirii, te identifici tipologiei acelei gandiri, nefiind posibila identificarea cu alta gandire. Sa admitem ca este posibil: caz in care, Gandirea rosie, reprezinta simultaneitatea celor doua gandiri, situatie in care acel om nu se va mai identifica nici gandirii albastre si nici celei galbene, doar celei rosii.

Culoarea gandirii nu este data de unilateralul sau multilateralul ei, ci de fondul ei: firea omului. Om vesel, gandire, in fond, vesela, fie in totalitate spre veselie (unilaterala), fie spre diverse circumstante din care se resimte, in cea mai mare parte a timpului, veselia (multilaterala).

De la o etapa a vietii la alta, omul isi schimba gandirea, deci si starea spirituala, dar in limitele aceluiasi fond al celei firesti.

Ipocritul nu este intentionat ipocrit, ci asa este din fire (va fi onest, cat sa-si intoarca acest serviciu in favoarea ipocriziei lui (gandirea lui de fond). In schimb, niciodata nu va fi onest pe veci.

Liber-cugetatorul va accepta inexistenta divinitatii, cat sa o-ntoarca in favoarea existentei ei (pentru ca asta este in gandirea de fond a acelui liber-cugetator). Niciodata nu va fi ateu.

Nu gasesc sub nicio forma posibila simultaneitatea (deci petrecerea in acelasi timp) a doua sau mai multor fonduri ale gandirii.

Interpus a scris:

In timp ce, liber-cugetatorul... filosofeaza... si despre divinitate si despre materie, fara sa o nege pe niciuna.

Ar putea cumva ca definitia ta sa se refere mai degraba la agnostic?

Liber-cugetatorul este cred eu o persoana cu sentiment religios, dar care nu accepta imaginea divinitatii asa cum este ea descrisa in cartile sacre, si nici biserica, asa ca institutie religioasa, care se interpune intre divinitate si credincios.

Interpus a scris:

Nu cred ca Mircea Vulcanescu sau Nae Ionescu (renumiti oameni religiosi si filosofi religiosi) ar fi fost de acord cu asa definitie.

Nici un gânditor nu poate fi de acord cu o astfel de definiţie. După ce am văzut-o scrisă aici pe forum, de către VEMANS, am căutat să-mi confirm că într-adevăr aceea e definiţia prezentată în DEX, deoarece nu credeam. Spre marea mea surprindere, asta e ! Trebuie să fie o eroare. E imposibil ca libera cugetare, adică acea cugetare care nu e constrânsă de prejudecăţi, să fie definită ca una care critică o anumită instituţie, indiferent care ar fi acea instituţie. E de-a dreptul comică definiţia asta. :)

lupini a scris:

E imposibil ca libera cugetare, adică acea cugetare care nu e constr