Omul, creatura divina de la Dumnezeu? sau rezultat al evolutiei materiei?

Credeti ca exista o similitudine completa intre credinta si convingere ? Ce zici lupini ?

Credinţa e o speranţă.

A crede în ceva, înseamnă a fi convins de ceva. A crede în Dumnezeu, înseamnă a fi convins de existenţa unui creator. A nu crede în existenţa lui Dumnezeu, înseamnă a fi convins de inexistenţa unui creator. Asta arată inexistenţa liber-cugetărilor.

Ce face un liber-cugetător ? Admite orice ipoteză. Poate un credincios sau un necredincios admite orice ipoteză ? Nu. Un credincios va admite orice ipoteză doar până la "limita" la care începe domeniul respingerii lui Dumnezeu. El nu va putea admite inexistenţa Creatorului. În mod asemănător, un necredincios va admite orice ipoteză, până la "limita" existenţei unui Creator. El nu va putea trece de această limită, şi să pătrundă pe "teritoriul" admiterii unui Creator.

Să ne uităm la imaginea de mai jos: de exemplu, un gânditor din partea "gândurilor albastre" nu poate depăşi "limita de gândire albastră" pentru că altfel, gândirea lui devine galbenă, adică ar avea o "gândire galbenă". În mod asemănător, un gânditor din partea "gândurilor galbene" nu poate depăşi "limita de gândire galbenă" pentru că altfel gândirea lui devine albastră, adică ar avea o "gândire albastră".

Asta arată că un liber-cugetător, în realitate nu are "libertatea absolută" deoarece nu poate depăşi limita propriilor convingeri pentru că ar însemna să adopte convingeri pe care le respinge. Prin urmare, un credincios nu poate adopta ipoteza inexistenţei unui Creator, iar un necredincios nu poate adopta existenţa lui. Cugetarea se desfăşoară doar în limitele convingerilor proprii. Deci cugetarea nu e absolut liberă. Dacă ar fi liberă, ar însemna ca un cugetător să poată adopta atât existenţa dar şi inexistenţa lui Dumnezeu.

"Consider că există mai multă minune

lupini a scris:

Credinţa e o speranţă.

A crede

lupini a scris:

Credinţa e o speranţă.

A crede în ceva, înseamnă a fi convins de ceva. A crede în Dumnezeu, înseamnă a fi convins de existenţa unui creator. A nu crede în existenţa lui Dumnezeu, înseamnă a fi convins de inexistenţa unui creator. Asta arată inexistenţa liber-cugetărilor.

Ce face un liber-cugetător ? Admite orice ipoteză. Poate un credincios sau un necredincios admite orice ipoteză ? Nu................

Dupa mine este cel putin ciudata afirmatia ta pe care am boldat-o. Eu ma consider liber-cugetator si am sa ma explic de ce. Sunt ateu pentru ca nicio dovada logica si/sau experimentala nu mi-a fost furnizata pina acum in favoarea existentei Lui. Mi se poate reprosa ca lipsa dovezilor nu inseamna inexistenta a "ceva" , indiferent ce. Si da si nu , dar mai ales nu. Atunci cind vorbesti despre ceva ca existent esti dator sa produci si dovezi ale existentei sale. Pot exista milioane sau miliarde de lucruri in univers despre care nu stim nimic dar niciun posesor al unui minim de logica nu poate sa vorbeasca despre ele , sa le atribuie insusiri si actiuni sau sa le descrie chiar si sumar necunoscindu-le.

Ca liber-cugetator am mai multe grade de libertate comparativ cu un credincios . Dovediti-mi logic si/sau cu experimente reproductibile ca exista un Creator( Dumnezeu in speta) si , fara nicio retinere, imi schimb convingerile . Accept existenta Lui in acest caz dar ramin tot liber-cugetator nu devin credincios.

Dupa mine credinta este diferita de convingere , e o convingere sublimata de "balastul" dovezilor . Convingerile apartin ratiunii , credintele sunt de sorginte emotionala . Si ar mai fi ceva: orice credinta inseamna intotdeauna, intrun grad mai mic sau mai mare , subordonare.

Black Elk a scris:

Si ce s-ar fi intamplat cu crestinismul daca Jesus ar fi fost doar condamnat la cativa ani de puscarie???In fapt hai sa fim cinstiti si sa admitem ca daca Jesus s-ar intoarce acum intre noi si ar vedea tot ce s-a facut in lume in numele lui nu s-ar mai opri din vomat!

Daca Iisus ar fi fost condamnat doar la cativa ani de inchisoare, s-ar fi gasit un alt om pe care sa-l venereze. Aveau nevoie de cineva in care sa creada, oamenii aveau nevoie de o divinitate despre care sa stie ca pentru o perioada a trait printre ei, sa stie ca a fost cu ei, deoarece, probabil, erau deja lipsiti de speranta, de iubire de incredere si aveau nevoie de o salvare. Totusi era o perioada in care se vindeau fratii intre ei, nu ca azi am fi mai buni...

Iar daca ar fi ca Iisus sa se intoarca acuma si sa vada tot ce a facut biserica in numele lui si al tatalui lui, le-ar deschide personal portile spre infern, si le-ar da si un bilet in primul rand, sa se bucure de show.

VEMANS a scris:

[...] Eu ma consider liber-cugetator si am sa ma explic de ce. Sunt ateu [...]

Invata-ma si pe mine cum un ateu poate fi liber-cugetator.

Interpus a scris:

Invata-ma si pe mine cum un ateu poate fi liber-cugetator.

AT

lupini a scris:

Credinţa e o speranţă... A crede