Spasmofilie

ali_28 a scris:

buna ziua scriu din nou pe forum deoarece nu stiu daca este bine ce vreau sa fac sa urmez un tratament pt. a ramine insarcinata ,in ciuda faptului ca iau atidepresive char imi doresc un copil si sotul meu la fel ,nu am ramas nici odata insarcinata in 4 ani de casatorie ,si acum ma-m ambitionat f. tare sa ramin insarcinata ca poate asa o sa-mi revin ,poate ma insel deaceea va rog sa-mi dati un raspuns daca e bine sau rau ce vreau sa fac,ma gindesc ca poate unele persoane au trecut prin experienta asta ,prin care vreau sa trec si eu .dr mea de psihiatrie asa ma sfatuit.mult noroc la toti

nasterea unui copil sau mai zis aparitia unui copil nu iti va rezolva problemele...nu el trebuie sa iti umple acel gol existentiel ce il ai tu...in suflet...e nevoie sa intelegi ce si cum cu aceste atacuri,sa faci fata vietii tale de zii cu zii..si dupa acel copil poate aparea in viata...sa nu crezi ca tristetea si suferinta vor fi alintate de copil...din contra sunt sanse sa fie tocmai invers...

vb cu un medic psihiatru sau macar cu un psiholog

Necazul este ca fata merge la un psihiatru,si el ii recomanda calduros sa faca un copil,si i-a recomandat si antidepresive.

se pare ca Ali totusi in adancul sufletului nu este convinsa ca a naste va fi cel mai bun pas,de asta ne consulta pe forum.

cred ca instinctele ei sunt bune,desi "s-a ambitionat"sa ramana insarcinata.

sper sa-i dea Dumnezeu cel mai bun gind.

@arcangelo: mi-e greu sa cred ca doar consumul de carne te poate duce la asa ceva. si cand nu mancam carne nu ma simteam bine, ba dimpotriva, la mine de ex nu e o legatura directa

@tinatina: psihanaliza e de durata si costa din pacate putin si-o permit si chiar si mai putini se tin de ea

la mine de ex nici nu stiu ce sa mai zic nu mai am atacuri de panica de peste jumatate de an dar starea generala este atat de proasta si eu obosit mereu si fara chef de viata ca nici nu stiu ce sa mai zic. fac psihoterapie, iau si un medicament usor (coaxil) si imbuntatarile sunt f mici fara de acum ceva timp, lumea mi se pare la fel de ireala si fiecare zi la fel de grea indiferent ce as face, de dimineata de cand deschid ochii totul e greu. dureri de piept, stari de durere in ceafa si o stare psihica nu f buna. parca as trai in vis nu in lumea reala. sper sa gasesc totusi solutia sa ies din astea pt ca eu chiar o caut de ceva timp.

A...dar eu nici nu sugeram sa se apuce de psihanaliza...doar sa se autoanalizeze,sa incerce sa se cunoasca.

Gabone,chiar imi pare rau de starile prin care treci...nu am citit postarile tale anterioare,dar de la ce a pornit depresia?

iti marturisesc,si eu am trecut printr-o stare de rau psihic vecin cu nebunia,cind mi-am reanalizat trecutul,

,parintii,relatiile,nereusitele...

m-a tinut cam jumatate de an,dar nu a fost depresie,ci revolta,ciuda si aproapre ura.cand mi-am dat seama ca sufar ingrozitor si zadarnic,am inceput sa-mi accept viata mai resemnata,apoi mai impacata cu mine.

apoi am inceput sa fac ceva schimbari.la altele ma gindesc....

la mine la prima vedere e totul bine, singurele chestii care le-am resimtit au fost niste dezamagiri sentimentale mai dure si cam atat. in rest sunt constient si lucid, am un job, am prieteni, am familie, nici nu stiu ce sa iti zic pt ca primele simptome au fost la 18 ani cand am si intrat si in facultate practic de atunci m-am stricat iar anul asta a fost mai crunt ca niciodata. acum pot sa zic ca au ramas doar niste chestii fizice, expuse mai sus, pt ca atac de panica nu am mai avut de nu stiu cand. nici nu stiu sa iti explic starile mele. sunt si nu sunt pe lumea asta, lipsa de vlaga si de chef fata de aproape orice.

@gabone

Poate dragostea te va scoate din starea asta de lipsa de chef!

Sau inceraca psihoterapia existentialista.tu ce psihoterapie faci?

psihanaliza fac, cu dragostea m-am simtit mai bine dar problema de fond cred ca a existat si cand primeam si dadeam iubire, deci nu cred ca asta e buba la mine.

tinatina a scris:

Necazul este ca fata merge la un psihiatru,si el ii recomanda calduros sa faca un copil,si i-a recomandat si antidepresive.

se pare ca Ali totusi in adancul sufletului nu este convinsa ca a naste va fi cel mai bun pas,de asta ne consulta pe forum.

cred ca instinctele ei sunt bune,desi "s-a ambitionat"sa ramana insarcinata.

sper sa-i dea Dumnezeu cel mai bun gind.

dar atunci sa mearga la un psiholog...sa o ajute...sa inteleaga de unde aceasta durere si gol in suflet sa se descopere medicamente au rorlu de a te ajuta pe moment insa nu rezolva conflictele interioare

gabone77 a scris:

la mine de ex nici nu stiu ce sa mai zic nu mai am atacuri de panica de peste jumatate de an dar starea generala este atat de proasta si eu obosit mereu si fara chef de viata ca nici nu stiu ce sa mai zic. fac psihoterapie, iau si un medicament usor (coaxil) si imbuntatarile sunt f mici fara de acum ceva timp, lumea mi se pare la fel de ireala si fiecare zi la fel de grea indiferent ce as face, de dimineata de cand deschid ochii totul e greu. dureri de piept, stari de durere in ceafa si o stare psihica nu f buna. parca as trai in vis nu in lumea reala. sper sa gasesc totusi solutia sa ies din astea pt ca eu chiar o caut de ceva timp.

nu te mai gandii ca ai starile astea...chiar daca e greu incearca dimineata sa iti zici,atunci cand te trezesti ce minunata ,chiar daca nu e asa..repetati asta si intr-o zii vei ajunge chiar sa crezii,incearca sa te bucuri de orice reusita,transformo intr-o mare sarbatoare si uite asa poate vei scapa....

eu una nu mai am starile ce le aveam acum un an insa cu timpul am reusit sa imi imbunatatesc situatia...si chiar sa trec peste niste lucruri greu de digerat si pentru o persoana ce nu este depresiva....totul tine de multa multa vointa

gabone77 a scris:

la mine la prima vedere e totul bine, singurele chestii care le-am resimtit au fost niste dezamagiri sentimentale mai dure si cam atat. in rest sunt constient si lucid, am un job, am prieteni, am familie, nici nu stiu ce sa iti zic pt ca primele simptome au fost la 18 ani cand am si intrat si in facultate practic de atunci m-am stricat iar anul asta a fost mai crunt ca niciodata. acum pot sa zic ca au ramas doar niste chestii fizice, expuse mai sus, pt ca atac de panica nu am mai avut de nu stiu cand. nici nu stiu sa iti explic starile mele. sunt si nu sunt pe lumea asta, lipsa de vlaga si de chef fata de aproape orice.

ma bucur mult cand aud ca sunt si persoane care spun ca n u au mai avut atacuri de panica

asta e ceva foarte bun

viata reala e foarte grea

trebuie sa facem eforturi foarte mari ca sa ii facem fata

eu pot sa spun ca sunt ok de 3 saptamani asta e un lucru foarte bun

conteaza foarte mult parerea despre sine

bafta in continuare

just...you a scris:

dar atunci sa mearga la un psiholog...sa o ajute...sa inteleaga de unde aceasta durere si gol in suflet sa se descopere medicamente au rorlu de a te ajuta pe moment insa nu rezolva conflictele interioare

nu te mai gandii ca ai starile astea...chiar daca e greu incearca dimineata sa iti zici,atunci cand te trezesti ce minunata ,chiar daca nu e asa..repetati asta si intr-o zii vei ajunge chiar sa crezii,incearca sa te bucuri de orice reusita,transformo intr-o mare sarbatoare si uite asa poate vei scapa....

eu una nu mai am starile ce le aveam acum un an insa cu timpul am reusit sa imi imbunatatesc situatia...si chiar sa trec peste niste lucruri greu de digerat si pentru o persoana ce nu este depresiva....totul tine de multa multa vointa

da totul tine de vointa asta asa e

mie imi place foarte mult viata si imi e greu ca trebuie sa trec prin asa ceva dar asta e

mergem inainte o sa fie si bine :roll:

gabone77 a scris:

e bine ca ai trecut peste dar mie unul mi se pare ca doar traiesti intr-un script si iti e mai bine nu ca l-ai abandonat, adica mie nu imi suna a vindecare, asta patesc si eu si nu consider ca sunt vindecat. vindecat e cand nu o sa mai ai astea indiferent de ora sau distanta la care pleci. probabil daca am merge pana in siberia cu masina nu am innebuni sau muri doar ca senzatiile sunt oribile si trebuie sa le suportam. probabil fiecare face ce crede ca ii e mai bine pt el. unii pastile, altii psihoterapie, altii amandoua. succes tuturor :roll:

gabone77, noi am avut si discutii prin PM...imi pare rau ca esti inca scceptic in privinta posibilitati vindecari de atacuri de panica sau alte asemenea.

Nu am mers pana in Siberia dar am facut vreo 2000 km prin tara in concediu, in vara asta (2000 km sunt numai pana la Moscova...). Nu am mai avut nici un fel de senzatii oribile...nici macar "clickul" ala care precedeaza un atac de panica.

Atacul de panica se poate "vindeca".