Spasmofilie

da stiu dar ce mi-ai zis mai sus cu drumul de la targoviste nu semana cu ce mi-ai zis in rest de aia m-am si mirat. nu contest. eu unul nu mai am atacuri de panica deci da sunt de acord ca se pot vindeca.

da gandurile te pot arunca in mizerie sunt de acord. de exemplu am avut o zi faina azi cand am facut ce mi-a placut am mers pe 2 roti si tot asa, nu ai timp sa te gandesti. probabil lancezesc intr-un peisaj infect si poate doar mi-e frica sa ma rup odata cu totul si sa incep sa traiesc. ce e mai nasol e ca m-am pricopsit cu astea la doar 18 ani cand nu ai atatea probleme (poate) ca atunci cand esti matur. nici nu vreau sa concep ca nu imi voi rezolva aceste probleme doar ca e al naibii de greu si nici sa ma rup de tot cum as vrea nu pot trebuie sa o fac treptat pt ca nu pot sa zic gata de maine ma apuc de scris si de stat in parcuri pt ca nu as mai avea ce manca. probabil fiecare are o cale doar trebuie sa incepem sa o urmam.

buna ziua la toata lumea si eu sufar de depresie anxioasa cu atacuri de panica de 4 ani la inceput ma simteam f.f.rau dar pe parcursul anilor incepusem sa ma simt mai bine cel putin anul acesta ma-m simtit extraordinar de bine,sint sigura ca ma ajuta f. mult antidepresivele ce le iau de vreo 3 ani jumate acum iau arketis si cind mie f.rau tranxene.poate mi se datoreaza starile astea de anxietate din cauza ca am avut un servici greu lucram in 3 schimburi in domeniul cablaje auto dar poate nu asta a fost motivul de ma-m inbolnavit eu,ci poate moartea bunici mele la care am tinut f.mult fiindca ea ma crescut si ma marcat mult moartea bunici mele ca la 3 saptamini de la moartea ei eu am lesinat mi sa facut f. rau si de atunci mie frica cite odata si sa ies afara din casa ,dar sint optimista deoarece am vazut ca nu am patit nimic mai rau ,D-zeu ma ajuta sa trec peste clipele grele si nu disper,dimpotriva ca ma-m sfatuit cu sotul meu sa facem un bebe nu stiu daca e bine?dar ne-am consultat si cu doctorita mea de psihiatrie si ea ne-a spus ca e f. bine ce vrem sa facem,eu sint dispusa sa renunt si la antidepresive sint constienta ca o sa-mi fie greu dar sint dispusa sa trec peste toate obstacolele vieti .si va doresc si voua sanatate multa si multa bafta .va multumesc .astept sfaturile voastre.ali 28 ani

deja vu

subarah a scris:

Se pare ca ai trait experiente foarte asemanatoare cu ale mele, felicitari ca ai scapat de ele stiu ca foarte multa lume se chinuie cu adevarat zilnic cu acest calvar. Norocul meu a fost ca eu am inteles ceea ce mi se intampla inca din prima luna de cand am inceput sa am aceste atacuri de panica si am inceput de atunci sa ma lupt cu aceasta boala care nu este decat o iluzie de fapt. Am inteles ca este o iluzie indusa de mintea mea, o distorsionare a realitatii. Imi imaginez ca pt cei care sufera de aceasta boala de mai mult timp este mult mai greu de controlat si o indrumare avizata cred ca este necesara. Cu ceea ce nu sunt de acor sunt medicamentele. Si mie mi s-a prescris de catre neurolog rivotril, am cumparat pastilele iar cand am citit lista de efecte adverse m-am speriat si l-am aruncat a gunoi, de atunci mi-am zis ca nu voi ajunge in nevoia de a ma trata cu asa ceva. Si asa a si fost Acum ma simt foarte bine, nu am mai avut atacuri de panica de luni de zile.

Ma bucur sa aud ca mai sunt si alte persoane care au scapat di stramtoarea acestei boli intr-un fel sau altul.

Cat despre Cleric, sincer nu are rost sa il bagi in seama. Nu stiu ce isi inchipuie ca rezolva scriind rautatile pe care le scrie. Asta e...caz patologic ... Deci sfatul meu e ca nu merita deat ignorat... :roll:

buna!

nu am mai intrat demult pe forum

sunt de acord cu tine...pastilele nu sunt bune cele mai multe dau dependenta...dar si fara ele

mie mi-e foarte greu

am luat un an sertralina si putin tranxene

sunt asistenta medicala si stiu despre efectele medicamentelor

dar spune si tu ce sa facem daca avem nevoie de ele

am vrut sa scap de ele si nu am reusit

acum de o luna iau paxetin... nu stiu daca acest medicament sau eu sau doamne doamne m-a ajutat dar pot sa spun si sa fie intr-un ceas bun caam o luna de zile decand pot sa spun ca sunt aproape bine

asta va doresc si voua cu pastile sau fara sa scapati de aceste probleme

ali_28 a scris:

buna ziua la toata lumea si eu sufar de depresie anxioasa cu atacuri de panica de 4 ani la inceput ma simteam f.f.rau dar pe parcursul anilor incepusem sa ma simt mai bine cel putin anul acesta ma-m simtit extraordinar de bine,sint sigura ca ma ajuta f. mult antidepresivele ce le iau de vreo 3 ani jumate acum iau arketis si cind mie f.rau tranxene.poate mi se datoreaza starile astea de anxietate din cauza ca am avut un servici greu lucram in 3 schimburi in domeniul cablaje auto dar poate nu asta a fost motivul de ma-m inbolnavit eu,ci poate moartea bunici mele la care am tinut f.mult fiindca ea ma crescut si ma marcat mult moartea bunici mele ca la 3 saptamini de la moartea ei eu am lesinat mi sa facut f. rau si de atunci mie frica cite odata si sa ies afara din casa ,dar sint optimista deoarece am vazut ca nu am patit nimic mai rau ,D-zeu ma ajuta sa trec peste clipele grele si nu disper,dimpotriva ca ma-m sfatuit cu sotul meu sa facem un bebe nu stiu daca e bine?dar ne-am consultat si cu doctorita mea de psihiatrie si ea ne-a spus ca e f. bine ce vrem sa facem,eu sint dispusa sa renunt si la antidepresive sint constienta ca o sa-mi fie greu dar sint dispusa sa trec peste toate obstacolele vieti .si va doresc si voua sanatate multa si multa bafta .va multumesc .astept sfaturile voastre.ali 28 ani

buna draga mea ma bucur ca ai curaj si vrei sa renunti la pastile foarte bine

e bine ca are cine sa te sustina

si eu as vrea dar e prea devreme acum am inceput un nou tratament si sa vedem...

;la anul ma marit si imi doresc un copilas f mult

lumea zice ca asta ajuta foarte mult

doamne ajuta

gabone77 a scris:

e bine ca ai trecut peste dar mie unul mi se pare ca doar traiesti intr-un script si iti e mai bine nu ca l-ai abandonat, adica mie nu imi suna a vindecare, asta patesc si eu si nu consider ca sunt vindecat. vindecat e cand nu o sa mai ai astea indiferent de ora sau distanta la care pleci. probabil daca am merge pana in siberia cu masina nu am innebuni sau muri doar ca senzatiile sunt oribile si trebuie sa le suportam. probabil fiecare face ce crede ca ii e mai bine pt el. unii pastile, altii psihoterapie, altii amandoua. succes tuturor

bravo

eu nu am mai ost acasa la parinti de un an si ceva

dar am spus ca in decembrie fie ce o fi am sa merg

mi-e frica de masini sau nu stiu ce e dar sper sa fie bine

aveti mult curaj

infraroz a scris:

mersi oricum...poate e cineva totusi din bucuresti care a fost la un psihiatru bun si poate sa mi-l recomande...m-am saturat de pseudo medici !!!

Dr. Irina Dan, medic primar psihiatru şi doctor

Atacuri de panica - spasmofilie.........ce topic, 600 raspunsuri, 110 mii vizite. Se aseamana cu statistica prezentata azi de Federatia organizatiilor nonguvernamentale pentru copil care spune ca in Romania sunt 150 de mii de copii depresivi datorita abuzurilor parentale.

Cleric Preston a scris:

Atacuri de panica - spasmofilie.........ce topic, 600 raspunsuri, 110 mii vizite. Se aseamana cu statistica prezentata azi care spune ca in Romania sunt 150 de mii de copii depresivi datorita abuzurilor parentale.

Pe acest topic sunt adulti care discuta probleme de atacuri de panica si alte asemenea...

Nu sunt egoista - poate deschizi tu Cleric un topic pe tema abuzurilor parentale....i-l deschid eu mai bine?

Cleric...tu in afara de statistici, nu ai ceva mai bun de facut/raspuns?

Din regulamentul forumului: "d. Mesajele personale sunt personale si nu aveti voie sa le publicati pe forum."

In plus sunt off topic la tema.

subarah a scris:

Norocul meu a fost ca eu am inteles ceea ce mi se intampla inca din prima luna de cand am inceput sa am aceste atacuri de panica si am inceput de atunci sa ma lupt cu aceasta boala care nu este decat o iluzie de fapt. Am inteles ca este o iluzie indusa de mintea mea, o distorsionare a realitatii.

deci eu am avut si mai mult noroc de am scapat doar cu un atac de panica... pentru ca toate celelalte se petreceau la nivel inconstient, adica lesinam... mai mult sau mai putin fara motiv.