Spasmofilie

ali_28 a scris:

Sunt noua pe acest forum... inca nu am invatat cum sa il folosesc,.. dar incet, incet.. incep sa pricep... ;

Sunt din judetul Hunedoara, am 28 de ani,depresia anxioasa insotite cu atacuri de panica au inceput decum 4ani

am lesinat in statie asteptind microbuzul sa ma duc la servici.

as dori sa-mi dati niste sfaturi in legatura cu aceasta boala care ma chinue.ali

Buna Ali ,

Si eu sint noua pe acest forum ...si daca citesti mai sus vei gasi povestea mea ...ca am suferit 7 ani de aceasta boala ..ca mi-au trebuit 3 ani de tratament si ca de apropae 3 ani traiesc absolut normal fara atacuri de panica .

Ceea ce iti pot spune din experienta mea este ca daca vei incepe sa faci un tratament cit mai repede cu atit mai usor vor trece si atacurile de panica ....asta imi explica psihiatra pe care am avut-o timp de 3ani ....un doctor bun ,un medicament corect ...si asta cit mai degraba ....creierul nostru stiind frica de anii de zile ...ii va trebui la fel de mult sa se obisnuiasca la viata si cursul normal .Eu am facut tratament 3 ani ...dar inca de la inceput medicamentatia mi-a ajutat si repede nu am mai avut panica ...ma simteam f.puternica ....si ma gindeam ca e de ajuns un an de terapie ...dar doctorita mi-a explicat ca ar fi o mare greseala sa intrerup medicamentul chiar daca ma simt bine ...ca inca e necesar ....de aceea am luat seroxatul pe perioada de 3 ani .....cind mi s-a spus ca pot sa il intrerup imi era frica ,aveam senzatia ca nu voi putea face fata fara el,ca poate o sa am probleme de dependenta ....dar nu ,chiar deloc.Acest medicament este o minuneeeee.....greu de suportat (poate ) ,primele 14 zile sint mai critice ....dar apoi am inceput sa traiesc .....

Boala mea a inceput tot banal ..intr-un supermarket ,am simtit ca mi se face rau asteptind la casa ,ca am ameteli ,ca imi bate inima f tare ,vroiam sa evadez ....nu stiam ce este ...am crezut ca e poate tensiunea ,caldura de afara ,nu am bagat de seama ...dupa citeva luni din nou ,in acelasi loc ,ma refer la cumparaturi ,si iar,si iar ...pina m-am dus la doctorul de casa ...explicindu-i ce am ..mi-a spus clar despre ce este vorba ...nu stiam nimic de existenta acestei bolii ,ma intrebam de ce ,la scurt timp atacurile incepeau si in masina ,dar nu cind conduceam eu ci atunci cind eram linga sofer ,si cind asteptam in aglomeratie ,caldurile nu le mai suportam ,daca anuntau 27 de grade deja ma panicam ca nu pot iesi din casa ,imi faceam cumparaturile daca se putea diminetiile la prima ora cind inca mai era racoare ...tot timpul eram obosita ,plictisita ,ma enervau sfaturile date de oamenii sanatosii,stiam ca nu au cum sa ma inteleagasi intr-adevar multi prietenii nu m-au inteles ,imi spuneau ca astea sint bolii de strainatate (locuiam in germania deja de 3 ani cind a inceput boala ) ,nestiind mai nimic despre boala incepusem sa cred ca poate departarea de casa de familie de prietenii din tara ,faptul ca traiam intr-o alta mentalitate mult mai rece decit a noastra de romanii ,eu fiind si un om foarte activ si plin de temperament pe timpul cind traiam in romania ..si de 3 anii facind mai nimic in germania ...fara prietenii ,neinteleasa din cauza firii temperamentale .....scurtind povestea ...am cautat un psihiatrul ...am gasit numai doctorii care imi dadeau calmante ...nu vroiam calmante ..nu vroiam sa dorm si mai mult ...sa ma simt ca si cum nu traiesc ...vroiam un medicament sa pot trata boala si nu de a o calma ...dupa 7 ani de chin si cautarii a unui doctor bun ...in sfirsit asa cum povesteam si mai sus ,scuze ca ma repet,am gasit o doctorita minunata ,prietenoasa ,mi-a dat incredere ,mi-a prescris seroxatul 20 mg .....si gata a fost cu panica la numai o luna .....

E adevarat ca nu numai medicamentul si terapia m-a ajutat ....stiam ca trebuia sa schimb ceva in viata ...si dupa tratament cind m-am simtit puternica din nou ..am avut si dorinta de a incepe o viata noua de la temelie .

Sint convinsa ca vei reusi ..si sint convinsa de totii cei ce sufera cumplit ca pot pune capat acestei suferinte ..ca se pot vindeca ....iti doresc numai bine si cauta un doctor si un medicament pe baza de serotnina ,nu pune mina pe calmante caci te vei simti doar pe moment bine insa nu inseamna ca si te vindeci .

Va pup pe totii

Konstance

cam de acum 2 saptamani... noapte de noapte am atacuri de panica ... in general ma culc pe la ora 1 ... si atunci le am ori la ora 4 ori la 5 ori la 6 dimineata. Daca ma culc pe la 3, nu mai am asa ceva ... dar avand in vedere ca trebuie sa merg la scoala, nu prea imi permit sa ma culc tarziu, iar de la un timp pur si simplu imi e frica sa ma mai duc la culcare pt. ca stiu ce ma asteapta... si cand se intampla incep sa tremur, disper, ma panichez, iar daca imi dau drumul la televizor sau daca sun pe cineva sau trimit un sms ma mai calmez... dar sunt ingrozitoare prima oara am avut cam pe la 10 ani... s-a intamplat sa mai am si dinalea exagerate, speriand toata familia... n-am fost niciodata la doctor si nu stiu ce sa mai fac sunt terorizata ... mama ridica din umeri ... imi poate da cineva sfaturi?

sweet-angel a scris:

cam de acum 2 saptamani... noapte de noapte am atacuri de panica ... in general ma culc pe la ora 1 ... si atunci le am ori la ora 4 ori la 5 ori la 6 dimineata. Daca ma culc pe la 3, nu mai am asa ceva ... dar avand in vedere ca trebuie sa merg la scoala, nu prea imi permit sa ma culc tarziu, iar de la un timp pur si simplu imi e frica sa ma mai duc la culcare pt. ca stiu ce ma asteapta... si cand se intampla incep sa tremur, disper, ma panichez, iar daca imi dau drumul la televizor sau daca sun pe cineva sau trimit un sms ma mai calmez... dar sunt ingrozitoare prima oara am avut cam pe la 10 ani... s-a intamplat sa mai am si dinalea exagerate, speriand toata familia... n-am fost niciodata la doctor si nu stiu ce sa mai fac sunt terorizata ... mama ridica din umeri ... imi poate da cineva sfaturi?

daca te culci pe la ora 22:00 tot sunt atacurile astea?

sweet-angel a scris:

n-am incercat

atunci incearaca,vezi toate modalitatile,poate scapi de chestiile astea

MaxJuve a scris:

daca te culci pe la ora 22:00 tot sunt atacurile astea?

n-am incercat

iti multumesc din suflet draga konstance pt. sfaturi care ma incurajeaza.vreau sa-ti inpartasesc multele intimlari urite din viata mea,in primul an de depresie am crezut ca voi muri nu trecea o saptamina parinti mei chemau salvarea.mergeam la urgenta imi faceau intravenoase cu calciu si mgb6.nu stiam de aceata boala nimic credeam ca e ca orce boala obisnuita ,plngeam f. mult ma chinuia boala mai multi doctori miau spus ca sufar de spasmofilie,dar nu miau zis ca ar fi vorba de atacuri de panica,pina intr-o zi un coleg de servici al sotului meu ia zis sa ma duca la un psihiatru,zis si facut,dupa tratamentul cu anafranil,diazepn,frontin,rudotel,am,inceput sa ma simt putin mai bine.am avut servici a trebuit sa renunt fiindca mi se facea f.rau si nu mai eram instare sa stau la lucru,mia fost f.greu cind ma obligat practic acest rau care il suport de 4 ani sa-mi bag lichidarea.nici in prezent nu sint in stare sa fac servici,kit ca mi-s dori f.mult,eu si sotul meu ne dorim si un copil sintem casatoriti de 5 ani dar ne este frica ca medicamentele ce le iau ,cum ar fi arketis si tranxene imi afecteaza sarcina,si iti mai destainui ceva insarcinata nu am ramas niciodata.si eu va pup .si d-zeu sa ne vegheze pe toti cei ce sintm bonavi

ah... si eu am aceeasi problema... si n-am vazut topicul asta... am facut eu altul ( imi cer scuze... nici eu nu stiu cum sa mai scap... sunt disperata (

deci as vrea sa spun ca ma regasesc aproape perfect in utilizatorul/ utilizatoarea iii_123 ... numai ca mie imi e frica sa nu mor ... credeti ca e posibil?

Ideal este sa ajungi pe mana unui psihoterapeut. Apoi i-ti trebuie timp, rabdare si totul va fi bine. Am trecut si eu prin asa ceva. Important e sa te inveti sa i-ti controlezi stariile de panica.

succes

ali_28 a scris:

iti multumesc din suflet draga konstance pt. sfaturi care ma incurajeaza.vreau sa-ti inpartasesc multele intimlari urite din viata mea,in primul an de depresie am crezut ca voi muri nu trecea o saptamina parinti mei chemau salvarea.mergeam la urgenta imi faceau intravenoase cu calciu si mgb6.nu stiam de aceata boala nimic credeam ca e ca orce boala obisnuita ,plngeam f. mult ma chinuia boala mai multi doctori miau spus ca sufar de spasmofilie,dar nu miau zis ca ar fi vorba de atacuri de panica,pina intr-o zi un coleg de servici al sotului meu ia zis sa ma duca la un psihiatru,zis si facut,dupa tratamentul cu anafranil,diazepn,frontin,rudotel,am,inceput sa ma simt putin mai bine.am avut servici a trebuit sa renunt fiindca mi se facea f.rau si nu mai eram instare sa stau la lucru,mia fost f.greu cind ma obligat practic acest rau care il suport de 4 ani sa-mi bag lichidarea.nici in prezent nu sint in stare sa fac servici,kit ca mi-s dori f.mult,eu si sotul meu ne dorim si un copil sintem casatoriti de 5 ani dar ne este frica ca medicamentele ce le iau ,cum ar fi arketis si tranxene imi afecteaza sarcina,si iti mai destainui ceva insarcinata nu am ramas niciodata.si eu va pup .si d-zeu sa ne vegheze pe toti cei ce sintm bonavi

Buna Ali ,

Iti scriu din nou azi ...vroiam sa te intreb ...de ce calmante ?

Te cred ca iti era greu sa te duci la servici ,ca aceste crize sint insuportabile ...dar tocmai aici este problema ...avem nevoie de ocupatie in aceasta boala ...nu stiu ce servici era ...poate nu te simteai bine si din cauza climei de servici ...dar acum faci ceva ,ai un hobby ,incerci sa iesi afara ,sa faci ceva ce iti place sau totul ti se pare greu ,fara placere ?

Eu cind am inceput tratamentul tocmai incepusem serviciul in germania ,nu era extraordinar ,dar pe tot parcursul terapiei am incercat sa ma ocup cu ceva ..e adevarat ca ma apucau la inceput crizele de panica si eram si singura pe tura ,ma speriam ,cautam sa sun vreo colega sa vina ca eu sa pot pleca acasa ...la inceput veneau ,pe urma nu mai veneau,ma lasau ,si cit de greu a fost am incercat sa le suport uneori f.f. greu ,uneori mai usor ...insa cind dupa ce medicamentul si -a facut efectul ma gindeam ce placere am sa ies din casa ,sa fiu printre oamenii .

Am facut acest servici timp de 3 ani ..exact cit a durat terapia ,dupa care din nou o lovitura a vietii ...mi-a murit mama ,aveam 35 de ani ,iar mama era suportul sufletului meu ....am crezut ca nu voi reusi drumul pina la inmormintare in romania ,dar spre uimirea mea am foat mai tare de cit ma asteptam .....crizele nu au mai aparut ,mi-am dat seama ce buna a fost terapia ,plus ca mi-am luat toata viata mea si a copiluli meu (fetita 12 ani pe timpul acela ) in mina ,m-am incumetat sa plec din germania ,sa ma recasatoresc in franta .Ma gindeam ca iar o iau de la capat cu o alta mentalitate ,cu o alta limba de invatat ..iar fara prietenii si in plus raspunzatoare de viata copiluli meu ....dar totul este bine ,decizia mea a fost buna .....ma lupt enorm cu integrarea intr-o noua societate insa atacurile de panica nu au mai revenit niciodata de la terminarea terapiei .

Poate nasterea unui copil va fi pentru tine si sotul tau intr-adevar o mare realizare iar dragostea pe care o vei vedea in ochii copilului tau iti va da putere ,te va face puternica .....

Ai incercat sa vorbesti cu doctorul ...despre acest medicament seroxat ?

va multumesc mult pt. ajutor ... si imi cer scuze ca nu am vazut ca sunt si alte topicuri pe aceeasi tema :)