ELA2007 a scris:Mai sunt si alte cazuri care s-au vindecat. Dar probabil ca nu mai citesc si nu mai scriu pe forumuri . Eu ma mai uit foarte rar, in speranta ca pot sa incurajez pe cineva. Am avut si eu parte de experienta asta. Deocamdata ma consider vindecata. Dar nu poti fi 100% sigur. Sunt multe cazuri in care starile de rau revin dupa ani de zile. Eu n-am fost niciodata adepta medicinii alopate si am refuzat sa ma indop cu calmante. Asa ca am suferit... dar a trecut. Am facut un tratament homeopat care a dat rezultate foarte bune. Doar ca tratamentul este de durata - dupa vreo trei, patru ani au inceput sa apara primele semne de ameliorare - la mine, dupa cinci ani consider c-am scapat de tot. Este posibil sa apara ameliorari mult mai repede, depinde de cat de bine iti "nimereste" doctorul remediul. Eu recomand oricui homeopatia, pentru ca n-are reactii adverse si in timp chiar da rezultate.
Super ,ma bucur ca tu ai reusit cu heomeopathie ...eu in starea care eram nu as fi reusit ,poate daca docotrorul imi propunea la inceputul bolii cind crizele erau rare ..poate as fi resuit ...dar nu dupa anii cind crizele erau dese ,si foarte putenice ....Da e adevarat ce spui ca multi s-au facut bine ,dar nu mai scriu despre asta sau poate nu mai vor sa isi aduca aminte,eu ii povesteam unei prietene ca sint in acest forum si ma ruga sa nu mai intru sa nu ma mai intorc in trecut ...insa mie imi face placere sa vorbesc ...sa stiu ca pot ajuta ...acum pot ...cind eram bolnava am incercat o terapie de grup ...dar fiecare avea friciile lui ,crizele lui ,incit imi facea rau sa stau sa mai ascult ...imi inchipuiam ca vor incepe si la mine alte simptome ...ma implicam si influentam mult din boala altora ...de aceea nu am mai facut terapie de grup ...azi cind dupa 3 ani sint sanatoasa imi place sa pot imparatsi din experienta mea .
Ca boala va mai aparea ...nu sint sigura ...depinde si de viata pe care o ducem ...cum avem incredere in noi ,caci sintem mai puternici decit ne inchipuim ,depinde ce nu functioneaza in stilul nostru de viata si cit de mult sintem dispusi sa schimbam spre binele nostru ...cred ca aceasta boala m-a ajutat sa iau decizii ,sa nu mai a ccept orice si la orice sa spun da ....aveam multa agresivitate strinsa pe care nu puteam sa o elimin ....spuneam da cind era de fapt nu ...si asa mi-am distrus eul .....ajunsesem sa imi fie frica de ce spun altii de mine ,de parca era f.important parerea lor ....sufeream enorm cind numai la o mica discutie cineva ma jignea fara sa pot scoate un cuvint sa ma apar....dar am inteles dupa terapie cita putere am ,si am inceput sa ma gindesc si la mine ,parerile oamenilor nu m-au mai interesat ...am inteles ca oricum orice as fi facut bine pentru oamenii nu e de ajuns ,vor mai mult sau au ceva de comentat ...
In timpul bolii am slabit enorm si oamenii imi spuneau ca sufar de anorexie ..ma enervau cumplit ,nu vroiau sa asculte de boala pe care de fapt o aveam ca sufar de atacuri de panica ...dar aveau ei diagnosticul deja pentru mine ..ma durea Numai aluzii rele parca se bucurau de ce se intimpla cu mine ,eu nu mai puteam iesi pe oriunde si ei veneau sa imi spuna pe unde se plimbau .....sufeream
Cind am inceput sa iau medicamentul care mi-a redat zimbetul pe buze ,cind terapia functiona si prindeam pputere si orice imi facea din nou placere ...tot acei oamenii au fost care nu le-a mai convenit ca ma fac bine .
Azi nu mai imi pasa de parerea lor ,azi sint asa cum sint si daca cineva are placerea sa fie in compania mea e ok ,azi consider ca daca am prietenii adevaratii ma vor accepta si atunci cind le voi spune ce nu imi convine .....la fel si familia ,copii,sotul ....
Deci cred ca depinde doar de noi daca boala va mai reveni sau nu ....sa fim pozitivii !!!!!!!!!!!!!!!!!
O seara placut tuturor ....
( imi cer scuze... nici eu nu stiu cum sa mai scap... sunt disperata 
(
