De curand am inceput sa fac atacuri de panica, la inceput la cateva zile apoi din ce in ce mai dese, uneori si de cateva ori pe zi. Diagnosticul de la psihiatri este tulburare de panica cu atacuri de panica. Am inceput un tratament medicamentos cu Seroxat, Xanax si Imovane pentru insomnie, de aproximativ 3-4 saptamani si efectele benefice inca se lasa asteptate, recunosc ca pot sa ies pe strada si sa merg la serviciu, dar am permanent un sentiment de frica, binenteles fara obiect si daca nu mi-e frica atunci am o depresie majora. Merg si la psihoterapeut si la bioenergitician, dar cred ca trebuie sa ne luptam noi cu noi, adica cu gandurile noastre negative si sa ne invingem noi pe noi. Nu este usor deloc, cei din jur ne pot ajuta doar cu sprijinul moral si cu afectiunea lor, dar noi suntem pionii principali. Nu trebuie sa cedam si daca totusi nu putem infrunta totdeauna teama trebuie sa ne gandim ca de fapt sunt oameni bolnavi incurabili si care vor sa traiasca pana in ultimul moment si lupta pentru aceasta. Sa nu credeti ca sunt asa de curajoasa tot timpul, acum am un moment mai bun si de aceea scriu toate acestea, care recunosc ca ma incurajeaza cat de cat si pe mine. Mi-ar face placere si m-as simti mai bine daca as putea sa mai comunic si cu alte persoane aflate in aceeasi situatie. Impreuna trebuie sa ne ajutam si sa reusim sa infrangem raul care vrea sa ne domine. Va doresc multa putere si cat mai multa sanatate.
Spasmofilie
Început de Nestiutorul, Vin 27 ian 2006 · 1.008 răspunsuri · 403.595 vizualizări
erena a scris:bine ai venit......draga mea...nu esti slaba de inger sau mai fricoasa...doar ca acele atacuri de panica inseamna ceva in neregula cu viata ta,exista probleme ce asteapta rezolvare,aceste probleme le poti descoperii numai vb cu un psiholog,si da medicamentele te ajuta....si eu i-au tot sertralina....insa nu...pentru atac de panica ci numai pentru depresie...la fel si anxioliticele...la mine pt asta au fost prescrise....insa da am avut si eu o perioada anul trecut atacuri de panica....si acu de curand unul......insa aceste atacuri apar ca un mod de autoaparare....trebuie sa afli ce te deranjeaza in viata ta....sa analizezi momentul in care ai un atac....motivul,imprejurarile in care te aflai....sa aflii de ce.....multa bafta in continuare.....
buna erena
am fost la psiholog si o perioada a fost chiar bine dar nu am mai mers
sunt perioade bune si perioade grele,acum e o perioada grea pentru mine,anul trecut pe vremea asta eram internata intr-o clinica de psihiatrie.problema e ca nu pot sa mananc nik si din cauza aceasta sunt foarte slabita
am incercat sa gasesc motivul dar nu pot sa imi dau seama ce anume a declansat aceasta boala
sper ca o sa fie bine
fiecare zi care trece e o victorie sa o partida pierduta
sa vedem ce va fi
elle_elle a scris:erena n-ar fi o idee rea...dar totusi chiar nu exista nimic de genu asta in Bucuresti?seminarii, intruniri, orice...nu stie nimeni?deceived ce ai vrut sa spui prin faza cu persoana posedata?gabone, de ce tre sa le multumim parintilor nostri?iar la faza cu cheia detectez o oaresce ironie.ma insel?
da corect
ar fi foarte bine daca cineva s-ar gandi si la oamenii cu astfel de probleme precum atacurile de panica
daca s-ar gasi cineva care sa faca o organizatie cu mai multe filiale in toata tara
pentru ca noi poate nu stim dar cred ca sunt multi care ar avea nevoie de ajutor
de cineva care sa inteleaga aceste lucruri sa aiba rabdare 
elle_elle a scris:gabone, de ce tre sa le multumim parintilor nostri?iar la faza cu cheia detectez o oaresce ironie.ma insel?
tre sa le multumim in ghilimele pt softul instalat prost pe hard diskul din capul tau al meu si al altora cu astfel de probleme. in general o sa vezi ca majoritatea cu astfel de probleme au parinti care i-au parazitat la greu. cheia nu e o ironie, e sansa ta sa te salvezi doar ca nu e usor de gasit si e si mai greu dupa ce ai gasit-o sa o folosesti pt ca asta inseamna sa divortezi de parintii din capul tau, si poate si efectiv fizic, sa incepi sa iti traiesti in sfarsit viata dupa cum simti nu dupa cum te-au invatat altii. it takes time and patience...succes.
Eu fac atacuri de panica destul de des. Si m-am obisnuit...imi trece repede.
paula_flopy a scris:buna erenaam fost la psiholog si o perioada a fost chiar bine dar nu am mai mers
sunt perioade bune si perioade grele,acum e o perioada grea pentru mine,anul trecut pe vremea asta eram internata intr-o clinica de psihiatrie.problema e ca nu pot sa mananc nik si din cauza aceasta sunt foarte slabita
am incercat sa gasesc motivul dar nu pot sa imi dau seama ce anume a declansat aceasta boala
sper ca o sa fie bine
fiecare zi care trece e o victorie sa o partida pierduta
sa vedem ce va fi
dar nu trebuie sa fie asa.....incearca sa afli ce e in neregula cu viata ta...sa treci mai departe....nu sa ai toata viata atacuri de panica.....nu sunt cele mai frumoase momente cand se intampla asa ceva....poti sa treci peste....esti o persoana tare....poate mai sensibila,ca multi...insa poti.....incearca sa respiri relaxat....sa te gandesti la ceva frumos.... atunci cand simti ca ai putea sa ai un atac.......nu te stresa de gandul ca se va intampla....da se mai intampla sa nu poti controla tot timpul...insa nu lasa ca aceste atacuri sa iti guverneze viata....
Este ora 5 si m-am trezit brusc intr-un atac de panica, ma chinui cu exercitii de respiratie, nu mai pot adormi si ma apuca disperarea ca aceasta va fi viata mea de acum inainte. Ce sa fac? dati-mi un sfat, va rog.
Tot eu sunt, am inceput sa ma mai linistesc din panica aceea nebuna matinala si sa fac lucrurile marunte obligatorii dinaintea plecarii la servici, care probabil ajuta destul de mult. Tuturor celor aflati in suferinta va doresc o zi buna
elle_elle a scris:Usor de zis greu de facut. Nu e imposibil dar e greu. Gandeste-te ca oricare din cele mentionate mai sus implica contact social ceea ce face complicata situatia. In legatura cu miscarea fizica asta fac acuma, demersuri pt a putea face zilnic sport.M-am lasat pana si de fumat, eu care eram super inraita in ale fumatului, m-am lasat brusc de fumat. Dependente parentale exista pt ca locuiesc cu mama si deocamdata nu am serviciu. Am avut dar m-am decis sa-l schimb. Tocmai am absolvit facultatea si acum caut de lucru. Mi-e greu intr-un fel pt ca o sa trebuiasca sa merg la interviuri si nu e chiar placxut pt mine.Sincera sa fiu tot aman treaba cu interviurile. Terapie am facut ceva dar sincer nu am mai continuat pt ca eram in prag de licenta. Si plus ca mergea foarte lent treaba. Sau nush defapt. Medicamente din cate am inteles nu e indicat sa le iei pt ca iti obisnuiesti coprul cu ele si psihicul si vei avea mereu senzatia ca fara ele esti varza si esti in prag de atac de panica. Simptomele nush daca sa spun ca sunt insuportabile. Tremurat rau vizibil, roseata maxima in obraji, evitarea contactului vizual...astea nu sunt placute...nu sunt nici chiar insuportabile dar imi diminueaza sansele in viata pe toate planurile. Si chiar vreau sa fac multe dar aceeasta "boala" ma opreste. Ma intreb daca exista asociatii sau ceva de genu care organizeaza diverse seminarii sau intalniri pe astfel de subiecte. Ca vad ca doar pe net sau cu psihologul am discutat despre astfel de pb.
Da, uitasem de tigari, energizante, alcool. Nu sunt recomandate in cazul anxietatii.
Intradevar activitatile implica si contact social, dar trebuie sa incepi de undeva. Ai putea pentru moment sa faci cumparaturi, sa platesti facturi, telefoane, programari, chestii din astea, daca nu ai facut-o deja pana acum si mai tarziu incerci cu interviurile. Terapia e intradevar o metoda destul de lenta, doar iti deschide ochii asupra unor lucruri pe care le percepi gresit in ideea de ati reduce teama atunci cand decizi sa le abordezi. In legatura cu medicamentele, depinde si de ce medicamente este vorba. Ai putea sa incepi cu niste calmante usoare, nu neaparat cu sedative ca sa te simti "varza" daca renunti la ele. Oricum si pentru astea e bine sa consulti un medic psihiatru.
De cercuri pe astfel de subiecte n-am auzit, dar poate ai reusi sa intalnesti si alte persoane cu problema asta prin intermediul terapeutului.
bibi45 a scris:Sa nu credeti ca sunt asa de curajoasa tot timpul, acum am un moment mai bun si de aceea scriu toate acestea, care recunosc ca ma incurajeaza cat de cat si pe mine. Mi-ar face placere si m-as simti mai bine daca as putea sa mai comunic si cu alte persoane aflate in aceeasi situatie.
O idee buna, strange cineva o lista cu id-uri? :roll:
erena a scris:dar nu trebuie sa fie asa.....incearca sa afli ce e in neregula cu viata ta...sa treci mai departe....nu sa ai toata viata atacuri de panica.....nu sunt cele mai frumoase momente cand se intampla asa ceva....poti sa treci peste....esti o persoana tare....poate mai sensibila,ca multi...insa poti.....incearca sa respiri relaxat....sa te gandesti la ceva frumos.... atunci cand simti ca ai putea sa ai un atac.......nu te stresa de gandul ca se va intampla....da se mai intampla sa nu poti controla tot timpul...insa nu lasa ca aceste atacuri sa iti guverneze viata....
sunt momente cand reusesc sa trec peste dar nu chiar tot timpul
unele dintre ele ma afecteaza mai tare altele mai putin
acum principala problema e ca imi e greata tot timpul,simt ca trebuie sa vomit e asa de rau
maine merg sa vb cu medicul care ma trateaza
asta daca il gasesc
e asa nasol niciodata nu e de gasit nici asta!
sper sa fie bine pana la urma
multumesc de toate
pusi si mai vb :P
Dimebag a scris:Da, uitasem de tigari, energizante, alcool. Nu sunt recomandate in cazul anxietatii.Intradevar activitatile implica si contact social, dar trebuie sa incepi de undeva. Ai putea pentru moment sa faci cumparaturi, sa platesti facturi, telefoane, programari, chestii din astea, daca nu ai facut-o deja pana acum si mai tarziu incerci cu interviurile. Terapia e intradevar o metoda destul de lenta, doar iti deschide ochii asupra unor lucruri pe care le percepi gresit in ideea de ati reduce teama atunci cand decizi sa le abordezi. In legatura cu medicamentele, depinde si de ce medicamente este vorba. Ai putea sa incepi cu niste calmante usoare, nu neaparat cu sedative ca sa te simti "varza" daca renunti la ele. Oricum si pentru astea e bine sa consulti un medic psihiatru.
De cercuri pe astfel de subiecte n-am auzit, dar poate ai reusi sa intalnesti si alte persoane cu problema asta prin intermediul terapeutului.
O idee buna, strange cineva o lista cu id-uri?
daca da sa ma treaca si pe mine
am nevoie de ajutor
bibi45 a scris:Tot eu sunt, am inceput sa ma mai linistesc din panica aceea nebuna matinala si sa fac lucrurile marunte obligatorii dinaintea plecarii la servici, care probabil ajuta destul de mult. Tuturor celor aflati in suferinta va doresc o zi buna
buna
sa stii ca si eu patesc de multe ori ca tine
dar cand simt ca ma apuca tremuricii imi aprind repede calculatorul ca doar este timp oana merg la servici
ma imbrac destul de rapid si iau loc in fata calc
si imi citesc mesajele sau caut ceva orice ca sa imi ia atentia de la ce mi se intampla inainte
nu trece detot dar trece incearca si tu daca nu da drumul la televizor si uitate pe programul preferat
Herodias a scris:Eu fac atacuri de panica destul de des. Si m-am obisnuit...imi trece repede.
e bine daca te poti obisnui cu asa ceva
eu nu pot ...nu vreau sa ma obisnuiesc cu asa ceva
rely71 a scris:Da, este din Bucuresti psihoterapeuta. Scuze ca nu am consemnat acest lucru, dar tu din ce oras esti?Succes in continuare si insanatosire grabnica.
sa aveti o zi cat mai placuta si fara nici un fel de probleme!!!!! 
karynahart a scris:buna sunt karina si cred ca sufar de ceea ce majoritatea persoanelor de aici sufera ATACUL DE PANICA am urmat un tament acum jumatate de an cu ludiomil,tranxene si xanax dintre care am luat doar ultimele 2 deoarece ludiomilul mi-a spus un prieten care este cadru medical ca este pre puternic.o perioada mi-a fost bine am urmat tratamentul o luna,dar simtomele mi-au reaparut parca si mai amplificate :FRICA DE A NU PATI CEVA,PALPITATII,INSOMNII.ieri am fost din nou dar la alt psihiatru care mi-a prescris un alt tratament pe baza de o schema:WELLBUTRIN SR;ANXIAR SI DISTONOCALM.Imi poate spune cineva de pe aici daca se pricepe ceva legat de acest tratament si de aceasta boala pacatoasa care pur si simplu ajunge sa iti puna stapanire pe propria ta viata???????
bine ai venit karyna! :think:
si eu sunt noua pe aicisi ma bucur enorm ca am gasit acest forum
se pare ca sunt multe persoane ca noi care au nevoie de ajutor
impreuna poate ca putem gasi o solutie,un sfat ajuta norm
si eu sufar de atacuri de panica de mai bine de un an si inca tot nu m-am putut obisnui cu ele
eu am luat tranxene si acum iau stimuloton
nu pot sa spun ca sunt bine dar am si zile bune
ai incredere
cumva o sa fie bine
paula_flopy a scris:bine ai venit karyna!si eu sunt noua pe aicisi ma bucur enorm ca am gasit acest forum
se pare ca sunt multe persoane ca noi care au nevoie de ajutor
impreuna poate ca putem gasi o solutie,un sfat ajuta norm
si eu sufar de atacuri de panica de mai bine de un an si inca tot nu m-am putut obisnui cu ele
eu am luat tranxene si acum iau stimuloton
nu pot sa spun ca sunt bine dar am si zile bune
ai incredere
cumva o sa fie bine
mai vorbim acum te las trebuie sa merg la cabinetul medicului meu
nu am fost de ceva vreme pe la el