De cand nu ne-am vazut, multi clienti noi au aparut...din pacate 
Deja ma gandesc ca e posibil sa avem o problema sociala, dar Romania inca nu face statistici in privinta asta, ca nu are cum si nici nu e careva interesat. In fine....
Am citit cate ceva si am sesizat o chestie care stiu ca imi apartinea si nu stiu cum am reusit sa o schimb, banuiesc ca s-a datorat terapiei. Ma refer la nerabdare. Dupa ce am inceput sa am atacuri de panica, evident ca habar nu avea ce se intampla si eram nerabdatoare si agitata sa gasesc raspunsuri. Dupa toate analizele, inclusiv markeri tumorali si tot felul de nazbatii de astea, la un moment dat s-a gasit si diagnosticul meu cu anxietatea si panica. dar deja nu mai ieseam din casa, ceea ce nu era imbucurator deloc. Apoi, am gasit terapeutul si eram nerabdatoare pana la atac de panica sa scap odata de atacurile de panica. Ei, intr-un anumit moment al terapiei lucrurile s-au schimbat. Am inteles ceea ce spunea Kriemhild: anxietatea mea a fost un semnal si un dar de la Dumnezeu. Mi-a schimbat viata in mod radical, m-a determinat sa fac lucruri pe care nu as fi fost in stare sa le fac niciodata (imaginati-va ca am facut o scoala de soferi si am luat permisul din prima cu tot cu atacuri de panica). Dupa ce am inteles ca s-a terminat (sper ca definitiv), am inceput sa traiesc cu adevarat, sa pretuiesc fiecare moment in care ma simt bine, nu mi-e frica si pot face ce imi propun. Unii ajung la asemenea schimbare dupa experiente dramatice, dupa coma, accidente, infarcturi etc., cand inteleg ca li s-a dat o a doua sansa la viata. Noua ne-a dat Dumnezeu o cale usoara de schimbare. E de fapt o uriasa oportunitate de a te cunoaste in profunzime, de a intelege altfel lumea si intregul Univers, asa ca profitati din plin. E o incredibila lectie de viata care trebuie folosita la maximum. Am fost in toate starile cele mai negre, dar revenirea e incredibil de frumoasa, as putea spune ca e mai tare decat sexul :cry: Nu fiti nerabdatori sa treaca, vindecarea e un proces care cere rabdare si intelegere. Nerabdarea ofera doar neliniste, tensiune, frustrare si, in final poate chiar panica. La toti ni s-a dat asta ca sa invatam ceva, deci hai sa invatam si roadele vor incepe sa apara.
Lucia, ti-am citit mesajul legat de frica ta de hepatita. Daca ti-ai facut analizele si esti ok, gata. Gandeste-te ca chiar daca ar fi sa ti se intample, nu mori nici din asta, s-au inventat multe remedii, asa ca stai linistita. Te inteleg perfect, pentru ca exact asta simteam si eu. Rudele mele decedate au avut un singur numitor comun: cancerul. Asa ca stiu bine cum e sa te terorizeze un istoric de genul asta. Nu neg faptul ca si acum ma mai gandesc uneori la asta, pentru ca tocmai mi s-a rupt o alunita, pentru ca am mari probleme cu menstruatia, lucruri care ma duc cu gandul la chestii urate. Insa, ma gandesc ca daca e sa se intample, se intampla oricum. Si daca o fi, oi lupta si cu asta si vedem care pe care. Cand te gandesti prea mult la maine uiti sa il mai traiesti pe azi. Si cum ar fi sa ajungi pe la 90 de ani, sa mori de batranete, sa iti ingropi prietenii si rudele fara atacuri de panica si sa ramai ca fraierul cu 90 de ani irositi aiurea, pentru ca tu te-ai intrebat in fiecare zi ce te faci daca mori?
