Spasmofilie

GK_FAN a scris:

@SeqenenreTao

Hei, hei, sa ne intelegem. Atacul de panica e o reactie instinctiva (normala) a organismului in fata pericolului, fie el real sau imaginar. Iar in cazurile de pericol real menirea lui e sa-ti salveze viata nu sa ti-o ia.

Problema la noi anxiosii apare in momentul in care din cauza stresului, a tensiunii, a imaginatiei prea bogate, a unei proaste conduite, a unei proaste educatii s.a.m.d. se declanseaza atunci cand nu e cazul, cand nu e pericol real.

Iar de luptat nu ai cu ce lupta. Nu poti lupta contra propriului organism. Trebuie sa inveti sa-l intelegi, sa-l accepti. Trebuie invatat sa avem incredere in propriul corp. Fauritorul lui l-a creat cu mari capacitati atat de supravietuire cat si de vindecare.

Frica e poate neplacuta dar trecatoare.

Ca sa faci fata mai usor e bine sa intelegi felul in care actioneaza creierul uman. El se ghideaza intotdeauna dupa un precedent, daca ti-a fost frica o data, apoi iarasi, a treia oara si urmatoarele el va reactiona instinctiv (conform acelui "pattern" sablon). Nici nu trebuie sa te gandesti la ceva rau, o va face el stiind ca asa trebuie. Insa daca accepti frica, constienta de fatpul ca e doar o emotie puternica care trece, de fiecare data creierul va capta informatia ca nu e pericol, pana se va obisnui si nu va mai declansa acele stari.

Daca am deranjat cer scuze desi nu stiu cati dintre oameni se gandesc in timpul atacului ca nenorocirea ce s a abatut asupra lor e o chestie normala iar corpul lor reactioneaza asa crezand ca ii salveaza.Nu am avut atacuri de panica insa cunosc nu una ci mai multe persoane care au trecut prin asa ceva deci nu vb in totala necunostinta de cauza.

In timpul atacului frica de moarte_dupa cum am mai spus_ este dusa la paroxism iar gandurile care-i vin unui om aflat in plin atac combat cu o mare usurinta cam toate explicatiile medicale privind motivul apartiei lui.Frica este dusmanul numarul 1 si singurul lucru de care se tem si care sunt convinsi ca sta sa se intample este moartea.De aceea am tinut sa mentionez ca NU se moare din atac de panica.Am citit cam toate topicurile insa nu am vazut pe nimeni spunand ca nu se moare din asa ceva ori asta ar fi cel mai important lucru pe care oamenii astia trebuie sa l stie.Ma repet , eu vad atacul de panica nu ca pe o reactie "normala" a

creierului - explicatia aia de care vorbesti tu o dau medicii care se dovedesc a fi impotenti in vindecarea oamenilor cu astfel de probleme- ci ca pe o reactie pe care vreau sa o stapanesc iar atata timp cat ea continua sa revina (si o va face toata viata de asta sa fi sigur) e bine sa stiu cum sa o opresc -sa-i dau la cap,sa o stapanesc pentru ca oricat de imaginara ar fi e al dracu de reala si de vie-, pentru ca reactia aia normala a creierului ma face din om neom si starea in care ma aduce e total anormala.

Nu stiu daca chiar ai citit acest topic sau nu, dar numai eu am repetat de NENUMARATE ori ca NU se moare din atac de panica.

Al doilea lucru pe care nu l-ai inteles e ca reactia NU E IMAGINARA. E cat se poate de reala atat la nivelul creierului cat si fizic ! Ea se declanseaza cu ajutorul unor ganduri NEREALE/IMAGINARE. Dar reactia e cat de poate de reala ! O simti ! Nu e inchipuire !

Daca nu ai trait-o pe piele ta sa nu crezi ca stii cum e. Asa procedeaza multi, dar repet, senzatiile sunt reale, insa frica are un motiv inchipuit ! Ne-am inteles ?

GK_FAN a scris:

Nu stiu daca chiar ai citit acest topic sau nu, dar numai eu am repetat de NENUMARATE ori ca NU se moare din atac de panica.

Al doilea lucru pe care nu l-ai inteles e ca reactia NU E IMAGINARA. E cat se poate de reala atat la nivelul creierului cat si fizic ! Ea se declanseaza cu ajutorul unor ganduri NEREALE/IMAGINARE. Dar reactia e cat de poate de reala ! O simti ! Nu e inchipuire !

Daca nu ai trait-o pe piele ta sa nu crezi ca stii cum e. Asa procedeaza multi, dar repet, senzatiile sunt reale, insa frica are un motiv inchipuit ! Ne-am inteles ?

Eu am inteles de mult ,vad ca tu nu ma intelegi pe mine :D) si se pare ca nu ma vei intelege niciodata pentru ca nu am simtit pe pielea mea.Stiu despre nenorocitul asta de atac mai mult decat mi-as dori sa stiu,insa nu acesta era subiectul discutiei aici.Pur si simplu am scris ceea ce am scris cu unicul scop de a ajuta cumva.

Sincer sa fiu iti inteleg reactia si nu voi mai posta intr-un schimb de replici fie el si amical.Iti doresc numai bine.

Si eu scriu aici tot cu scopul de a ajuta, atat pe mine insumi cat si pe ceialti care trec prin astfel de perioade.

Tocmai de aceea incerc sa fac clare anumite lucruri. Pentru ca o persoana indusa pe cai gresite va avea mult de suferit o mare perioada de timp, stiu asta tot de pe propria piele.

Frica nu e un adversar, nu poti sa te lupti cu ea. Crezi ca eu n-am incercat ? Frica e o emotie care se amplifica cu cat i te opui mai mult. Daca o lasi sa se manifeste ea trece repede, dar daca i te opui o tii mereu in actualitate.

GK_FAN a scris:

Si eu scriu aici tot cu scopul de a ajuta, atat pe mine insumi cat si pe ceialti care trec prin astfel de perioade.

Tocmai de aceea incerc sa fac clare anumite lucruri. Pentru ca o persoana indusa pe cai gresite va avea mult de suferit o mare perioada de timp, stiu asta tot de pe propria piele.

Frica nu e un adversar, nu poti sa te lupti cu ea. Crezi ca eu n-am incercat ? :D Frica e o emotie care se amplifica cu cat i te opui mai mult. Daca o lasi sa se manifeste ea trece repede, dar daca i te opui o tii mereu in actualitate.

GK_FAN,

Te contrazici putin ! Afirmi ca frica nu e un adversar, ca nu te poti lupta cu ea. Apoi, tot tu, afirmi ca daca o lasi sa se manifeste, ea va trece repede. Nu e si asta o tehnica de lupta ?. Adica, ignorarea efectiva a simptomelor somatice atunci cand suntem convinsi ca nu avem probleme organice ?. Trebuie, cel putin in plan etimologic sau semantic, sa ne intelegem. Frica inseamna ceva ancestral, dobandit genetic, pe cand teama e cu totul altceva. Frica, tradusa simplist, inseamna reflexul normal al omului de autoaparare fata de stimulii agresivi din exterior, arhiscunoscuti si transmisi din generatie in generatie. Teama o putem 'achizitiona' de la o trauma, un eveniment stresant, o nerealizare, etc. Pe terenul acesta, zic eu, putem lucra si lupta cu noi. Ma gandeam la calugarii shaolini. Obisnuinta este doar a doua natura !. Eu cred ca, prin antrenament si persuasiune, putem invinge si segmente ale fricii primitive. Sa ne gandim la daci sau kamikaze, care nu aveau temeri fata de moarte, dimpotriva ! Chestie de educatie ! Erau antrenati si motivati, nu ? Ei, daca noi anxiosii am fi calati pe o traiectorie similara, cred ca am scapa cumva de boala asta nenorocita. Probabil ca numai psihoterapeutii veritabili sau chiar noi, prin tehnici de autocontrol/sugestie potrivite, putemt contribui la vindecarea noastra totala.

tavi_ar a scris:

GK_FAN,

Te contrazici putin ! Afirmi ca frica nu e un adversar, ca nu te poti lupta cu ea. Apoi, tot tu, afirmi ca daca o lasi sa se manifeste, ea va trece repede. Nu e si asta o tehnica de lupta ?

Pai...nu stiu. Prin faptul ca nu te opui fricii ci o accepti inseamna ca lupti impotriva ei ?

Cred ca cel mai bine pentru un om care sufera de atacuri de panica este sa ia sfatul care i se potriveste iar daca nici o metoda fie ea mai neortodoxa nu l satisface atunci sa caute el insusi una pentru ca are nevoie atat de un sprijin venit din exteriror cat si de unul venit din interior.

GK_FAN a scris:

@SeqenenreTao

Hei, hei, sa ne intelegem. Atacul de panica e o reactie instinctiva (normala) a organismului in fata pericolului, fie el real sau imaginar. Iar in cazurile de pericol real menirea lui e sa-ti salveze viata nu sa ti-o ia.

Problema la noi anxiosii apare in momentul in care din cauza stresului, a tensiunii, a imaginatiei prea bogate, a unei proaste conduite, a unei proaste educatii s.a.m.d. se declanseaza atunci cand nu e cazul, cand nu e pericol real.

Iar de luptat nu ai cu ce lupta. Nu poti lupta contra propriului organism. Trebuie sa inveti sa-l intelegi, sa-l accepti. Trebuie invatat sa avem incredere in propriul corp. Fauritorul lui l-a creat cu mari capacitati atat de supravietuire cat si de vindecare.

Frica e poate neplacuta dar trecatoare.

Ca sa faci fata mai usor e bine sa intelegi felul in care actioneaza creierul uman. El se ghideaza intotdeauna dupa un precedent, daca ti-a fost frica o data, apoi iarasi, a treia oara si urmatoarele el va reactiona instinctiv (conform acelui "pattern" sablon). Nici nu trebuie sa te gandesti la ceva rau, o va face el stiind ca asa trebuie. Insa daca accepti frica, constienta de fatpul ca e doar o emotie puternica care trece, de fiecare data creierul va capta informatia ca nu e pericol, pana se va obisnui si nu va mai declansa acele stari.

Eu de cand am inteles aceste lucruri mi-e cu mult mai bine decat inainte. De cateva zile bune, nu am avut nici un atac 'complet' cu tot felul de simptome, ci doar episoade de frica, si cateva mici dureri de cap. Fata de inainte e clar o imbunatatire.

Nu te descuraja, e normal ceea ce ni se intampla. Asa e facut corpul sa functioneaze.

:P

asta am incercat eu de cateva zile sa fac ... sa inteleg aceste stari, asta si dupa ce am citit mesajul tau si iti multumesc pt sfaturi

adevarat azi mi-a fost mai usor am avut mici momente de frica dar ciudat .... pana n-am mai patit ... frica a dispraut singura .... fara sa ma mai gandesc eu la ea si se pare k nici psihicul meu, organismul meu .. si la un mom stiu k am gandit " heeeyyyy !!! nu mai mi-e frica"

daca am ajuns aici ... de maine sper ca o sa fie mai bine

GK_FAN a scris:

Pai...nu stiu. Prin faptul ca nu te opui fricii ci o accepti inseamna ca lupti impotriva ei ?

In drept, inactiunea sau omisiunea, sunt incluse in conceptul de vinovatie. Prin extrapolare, zic eu, faptul ca nu te opui fricii este tot o forma de lupta contra anxietatii. Pasiva insa. Si ideea de a o accepta, de a nu i te opune, este in opinia mea tot o problema pe care o rafineaza creerul nostru. El salveaza si aceasta optiune a noastra, o retine cel putin, si se comporta ca atare. Probabil ca nu ii mai da amplitudinea(conotatia) nefasta care conduce la simptomele pe care numai noi le stim. Cine stie ? Poate este tactica cea mai buna ?. De aceea este bine sa conversam deschis si onest pe aceasta tema. Ne ajutam unii pe altii. Numai bine. Ne mai vedem !.

kitana_ice a scris:

buna

am tot citit povestile voastre despre cum traiti cu atacurile de panica, am citit si sfaturile voastre. eu inca nush daca sufar de aceste atacuri de panica , dar dupa ce am citit ce ati scris voi aici tind sa cred k da. pe mine ma apuca in locuri aglomerate, gen metrou.. ratb ... de la o vreme vad k am probleme si in cafenele sau pe strada. nush ce sa fac, e groaznic si am decat 23 de ani ... daca se amplifica, daca nu voi mai putea iesi din casa?? ma tot macina gandurile astea. deja stiu cum se manifesta, ma ia u transpiratii, nu mai pot sa ma tin pe picioare, sunt moale ...

am fost la psihiatru dar mi-a dat niste pastile si dormeam toata ziua, nu mai eram eu , nu mai ieseam din casa .... si at am zis k singura trebuie sa trec peste aceste stari , si at am intrerupt tratamentul.

acum iau calmoplant 2 sapt , apoi fac pauza .... e binisor dar se poate si mai bine? rica tot exista, rau tot mise face , dar ies la aer si-mi revin dar .... nu se poate trai asa...

poate aveti ceva sfaturi si pt mine, as ramane recunoscatoare

va pup si aveti grija de voi

Hello Kitana!

Ce pot sa zic e ca ai nevoie de psihoterapie si nu tb sa iti fie frica sa apelezi la ea! Ceea ce ti s-a intamplat tie are probabil o cauza care trebuie descoperita! In primul rand nu tb sa iti mai fie frica de ce anume s-ar putea intampla daca..ai iesi pe strada, daca...etc. (nu anticipa lucrurile) Nu esti nebuna si nu ai alte pb, poate doar anumite fobii care tb descoperite si tratate..am trecut si eu printr-o exp de genul asta cu iesitul din casa (si eu am tot 23 de ani) dar am reusit sa trec peste ea. Mult curaj! Apeleaza la medicamente numai daca e nevoie si mergi la psiholog!

PS Si nu te izola, mie una nu mi-a facut bine. Curaj! :airkiss: