Spasmofilie

jerbera a scris:

In cazul asta este bine sa ma las in voia gandurilor care imi readuc emotiile negative in actualitate? E bine sa le retraiesc? E bine sa caut in trecut cauza fricii sa inteleg de unde provine?

Eu de multe ori fac asta automat si cand realizez, incerc sa ma gandesc la ceva mai frumos, ca sa-mi treaca.

Bingo!

Sigur, ideal ar fi sa faci asta acompaniata de un psihoterapeut.

GK_FAN a scris:

@luci

Exact asa a inceput si la mine. Un atac puternic din cauza unui stres emotional, iar apoi imediat s-a instalat o frica cumplita de a nu avea ceva grav. Asta se intampla in noiembrie 2006.

De atunci insa m-am documentat permanent, citind nenumarte articole de specialitate, incercand sa inteleg cum functioneaza creierul si de ce se manifesta asa. Si pot sa spun ca am gasit mai multe raspunsuri decat ma asteptam. Acum nu ma mai gandesc zi de zi cam ceva si am sa mor, acum ma straduiesc sa accept ca frica e normala, e trecatoare.

Inainte de a avea primele atacuri (2001) aveam un psihic extrem de puternic. Ani de zile nu am avut nici o durere de stomac, sau de cap, nu simteam nici o frica de absolut nimic, puteam umbla singur oriunde la orice ora, stateam vara in soare de dimineata pana seara fara sa simt neplaceri etc. Credeam ca nimic nu mi se poate intampla. Iar cand dintr-o data m-am trezit cu aceste atacuri insotite de o frica teribila, am cedat efectiv. A fost socul prea brusc si nu l-am putut suporta. Evident si eu ca orice tanar prost invatat, m-am gandit la tot felul de boli si alte prostii.

Dupa atatia ani si n-am nimic fizic. Desi de multe ori mi-a fost frica groaznica, niciodata nu m-am prabusit, nu am lesinat, nu am chemat salvarea si nici nu am fost internat vreodata. Pur si simplu e o chestie de mentalitate. Daca tu crezi sau ai impresia ca ceva o sa se intample, creierul actioneaza in consecinta indiferent daca factorul este real sau imaginar.

Merci de raspuns. Sunt de acord cu tine.

Ai gasit vreo metoda prin care sa scapi de frica de boli?

Eu ti-am spus: cand credeam ca am scapat de frica de boli, aseara m-a apucat o frica ce m-a tinut treaz toata noaptea (n-am avut atac de panica pentru ca iau pastile); inca mi-e frica ca voi avea hepatita B... pana cand va continua...?

cele bune,

luci.

Eu m-am linistit foarte mult cand am reusit sa fiu cat de cat sigur ca nu pot sa dau "ortu' popii" din cauza anxietatii si atacurilor. De atunci nu ma mai urmareste frica de boli ca o umbra. Ea mai apare uneori in momentele cele mai rele.

In plus ti-e mult mai tare frica atunci cand nu stii cu ce ai de a face si iti inchipui ce-i mai rau. Eu unul zic sa te documentezi din situri de specialitate sau de la medic, cum anume apare si se manifesta boala de care te temi. Pentru ca bolile nu apar din senin. :) Si nici daca tie ti-e frica de ele, tot nu vor aparea. Pentru majoritatea bolilor e nevoie de virusi, infectii etc. O persoana avizata stie mai bine lucrurile astea.

Poti incerca si tehnici cognitive:

- Nu are de ce sa-mi fie frica, sunt sanatos.

- Mi-e frica, dar este normal, iar frica este trecatoare, nu-mi face rau.

- Totul este in regula, sunt linistit.

- etc.

Daca subconstientul preia unul dintre aceste "patternuri" el va actiona in consecinta si nu vei mai reactiona la fel dupa un anumit timp. Chestia e sa le repeti cat mai des. Chiar si atunci cand ti se pare banal. Perseverenta conteaza in cazul nostru.

Succes!

buna

am tot citit povestile voastre despre cum traiti cu atacurile de panica, am citit si sfaturile voastre. eu inca nush daca sufar de aceste atacuri de panica , dar dupa ce am citit ce ati scris voi aici tind sa cred k da. pe mine ma apuca in locuri aglomerate, gen metrou.. ratb ... de la o vreme vad k am probleme si in cafenele sau pe strada. nush ce sa fac, e groaznic si am decat 23 de ani ... daca se amplifica, daca nu voi mai putea iesi din casa?? ma tot macina gandurile astea. deja stiu cum se manifesta, ma ia u transpiratii, nu mai pot sa ma tin pe picioare, sunt moale ...

am fost la psihiatru dar mi-a dat niste pastile si dormeam toata ziua, nu mai eram eu , nu mai ieseam din casa .... si at am zis k singura trebuie sa trec peste aceste stari , si at am intrerupt tratamentul.

acum iau calmoplant 2 sapt , apoi fac pauza .... e binisor dar se poate si mai bine? rica tot exista, rau tot mise face , dar ies la aer si-mi revin dar .... nu se poate trai asa...

poate aveti ceva sfaturi si pt mine, as ramane recunoscatoare

va pup si aveti grija de voi

buna
am tot citit povestile voastre despre cum traiti cu atacurile de panica, am citit si sfaturile voastre. eu inca nush daca sufar de aceste atacuri de panica , dar dupa ce am citit ce ati scris voi aici tind sa cred k da. pe mine ma apuca in locuri aglomerate, gen metrou.. ratb ... de la o vreme vad k am probleme si in cafenele sau pe strada. nush ce sa fac, e groaznic si am decat 23 de ani ... daca se amplifica, daca nu voi mai putea iesi din casa?? ma tot macina gandurile astea. deja stiu cum se manifesta, ma ia u transpiratii, nu mai pot sa ma tin pe picioare, sunt moale ...
am fost la psihiatru dar mi-a dat niste pastile si dormeam toata ziua, nu mai eram eu , nu mai ieseam din casa .... si at am zis k singura trebuie sa trec peste aceste stari , si at am intrerupt tratamentul.
acum iau calmoplant 2 sapt , apoi fac pauza .... e binisor dar se poate si mai bine? rica tot exista, rau tot mise face , dar ies la aer si-mi revin dar .... nu se poate trai asa...
poate aveti ceva sfaturi si pt mine, as ramane recunoscatoare
va pup si aveti grija de voi

Ce spui tu pare a fi fobie sociala si o oarecum agorafobie.

Fobia sociala se manifesta si prin atacuri de panica, dar spre deosebire de agorafobie care e in pricipal teama de spatii largi, departare de casa etc, fobia sociala are alta cauza psihica. Teama de a nu te face de ras, de a nu fi umilit in public etc.

Sfatul meu, ca patit, e sa incerci pe cat posibil sa nu eviti acele locuri in care ai avut senzati nasoalei. Si eu am facut-o si am dezvoltat agorafobie. Ies foarte rar din casa si ma cuprinde o frica nasoala dupa ce ma intorc. E bine sa stai locului, sa incerci sa te relaxezi si sa observi ca frica trece. De fiecare data cand un atac de panica apare, ai o senzatie iminenta de a fugi, e o reactie instinctiva in fata pericolului. Dar daca nu fugii si te calmezi, creierul capteaza informatia noua, cum ca nu e pericol si se obisnuieste cu situatia. Atacurile vor scadea treptat in intensitate, durata, pana la un momentdat cand vor inceta sa mai fie. Altfel evitatnd cercul se strange dupa cum bine spune kriemhild. Pentru ca problema e interioara si o iei cu tine oriunde ai fugi.

Atacurile de panica nu sunt stass. E posibil sa ai atacuri fara sa ai toate simptomele pe care le avem noi. Dar daca traiesti clipe, cand brusc te suprinde teama, si dorinta de a fugi, atunci da ai atac de panica. Nu e nevoie sa ai si celelalte simptome, e suficient.

Iar ma repet.

Atacurile de panica, anxietatea, agorafobia, fobiile NU SUNT BOLI PSIHICE. Ele sunt niste tulburari. Nu mergeti la psihiatru, pentru ca nu are ce sa va faca. Mergeti la psihoterapie. Asta este sfatul meu: PSIHOTERAPIE

Mergi linistit pe strada te gandesti la ale tale si dintr-o data un picur de ploaia ce-ti cade pe mana iti rupe firul gandurilor si te arunca intr-un atac de panica...Din atat de mult sau atat de putin se declanseaza atacul de panica.Singura sansa prin care poti scapa este ca atunci cand simti ca te ia sa intri in el nu sa fugi de el.Oricum odata ce ai avut atac de panica nu mai scapi de el toata viata.Chiar si controlat el ramane acolo intr-un sertaras gata sa iasa si sa te haleasca cand te crezi mai tare si mai mare.Arma suprema cu care il poti invinge oricand este sa-ti spui-sa sti- ca din asa ceva NU se moare.Nu am auzit nici un doctor spunand ca din atac de panica se poata muri.Daca din atac de panica nu se poate muri iar el cu asta te ameninta mai da-i peste bot cand iti da tarcoale si baga-l inapoi in sertar.

Imi cer scuze daca cineva se simte jignit de modul in care am abordat subiectul insa poate fi utila si aceasta abordare ...mai de spatele blocului asa.

GK_FAN a scris:

Ce spui tu pare a fi fobie sociala si o oarecum agorafobie.

Fobia sociala se manifesta si prin atacuri de panica, dar spre deosebire de agorafobie care e in pricipal teama de spatii largi, departare de casa etc, fobia sociala are alta cauza psihica. Teama de a nu te face de ras, de a nu fi umilit in public etc.

Sfatul meu, ca patit, e sa incerci pe cat posibil sa nu eviti acele locuri in care ai avut senzati nasoalei. Si eu am facut-o si am dezvoltat agorafobie. Ies foarte rar din casa si ma cuprinde o frica nasoala dupa ce ma intorc. E bine sa stai locului, sa incerci sa te relaxezi si sa observi ca frica trece. De fiecare data cand un atac de panica apare, ai o senzatie iminenta de a fugi, e o reactie instinctiva in fata pericolului. Dar daca nu fugii si te calmezi, creierul capteaza informatia noua, cum ca nu e pericol si se obisnuieste cu situatia. Atacurile vor scadea treptat in intensitate, durata, pana la un momentdat cand vor inceta sa mai fie. Altfel evitatnd cercul se strange dupa cum bine spune kriemhild. Pentru ca problema e interioara si o iei cu tine oriunde ai fugi.

Atacurile de panica nu sunt stass. E posibil sa ai atacuri fara sa ai toate simptomele pe care le avem noi. Dar daca traiesti clipe, cand brusc te suprinde teama, si dorinta de a fugi, atunci da ai atac de panica. Nu e nevoie sa ai si celelalte simptome, e suficient.

asa e .... am o mare dorinta de a fugi ... deci e atac de panica .

deci sa fie oare solutia: sa nu fug, sa raman, sa ma linistesc si imi trece? autosugestia .... am depasit la un mom un atac de panica asa ... e putin dificil ... cere exercitiu

mercic mult pt sfat

@SeqenenreTao

Hei, hei, sa ne intelegem. Atacul de panica e o reactie instinctiva (normala) a organismului in fata pericolului, fie el real sau imaginar. Iar in cazurile de pericol real menirea lui e sa-ti salveze viata nu sa ti-o ia.

Problema la noi anxiosii apare in momentul in care din cauza stresului, a tensiunii, a imaginatiei prea bogate, a unei proaste conduite, a unei proaste educatii s.a.m.d. se declanseaza atunci cand nu e cazul, cand nu e pericol real.

Iar de luptat nu ai cu ce lupta. Nu poti lupta contra propriului organism. Trebuie sa inveti sa-l intelegi, sa-l accepti. Trebuie invatat sa avem incredere in propriul corp. Fauritorul lui l-a creat cu mari capacitati atat de supravietuire cat si de vindecare.

kitana_ice a scris:

asa e .... am o mare dorinta de a fugi ... deci e atac de panica .

deci sa fie oare solutia: sa nu fug, sa raman, sa ma linistesc si imi trece? autosugestia .... am depasit la un mom un atac de panica asa ... e putin dificil ... cere exercitiu

mercic mult pt sfat

Frica e poate neplacuta dar trecatoare.

Ca sa faci fata mai usor e bine sa intelegi felul in care actioneaza creierul uman. El se ghideaza intotdeauna dupa un precedent, daca ti-a fost frica o data, apoi iarasi, a treia oara si urmatoarele el va reactiona instinctiv (conform acelui "pattern" sablon). Nici nu trebuie sa te gandesti la ceva rau, o va face el stiind ca asa trebuie. Insa daca accepti frica, constienta de fatpul ca e doar o emotie puternica care trece, de fiecare data creierul va capta informatia ca nu e pericol, pana se va obisnui si nu va mai declansa acele stari.

Eu de cand am inteles aceste lucruri mi-e cu mult mai bine decat inainte. De cateva zile bune, nu am avut nici un atac 'complet' cu tot felul de simptome, ci doar episoade de frica, si cateva mici dureri de cap. Fata de inainte e clar o imbunatatire.

Nu te descuraja, e normal ceea ce ni se intampla. Asa e facut corpul sa functioneaze.