Ma confrunt si eu cu aceeasi problema, doar ca la mine e mult mai grava. Am 33 ani, o sotie iubitoare, un baietel f simpatic si un job destul de stresant, care de 1 an m-a adus la depresie si anxietate. Sunt trist mereu, simt ca nu mai stiu nimic din orice domeniu, nu pot lega cateva cuvinte interesante cu colegii de servici, de prieteni m-am cam izolat si simt ca in curand ma voi prabusi. Imi voi pierde probabil job-ul si in momentul ala voi fi la pamant pentru ca altceva nu stiu sa fac. Toti colegii mei de generatie se descurca foarte bine, sunt foarte relaxati, au o viata fericita de care se bucura in fiecare zi. Eu m-am afundat in tristete, mi se pare ca nu mai exista nici o cale de iesire, ca va trebui sa renunt la toate visele pe care mi le-am facut legate de viata mea si pentru ca nu ma voi impaca probabil cu ideea asta, ma voi stinge incet ca o lumanare. Fac terapie in fiecare saptamana cu un psihoterapeut, de vreo luna si ceva, dar lucrurile nici macar nu stau pe linia de plutire, o iau in jos, si asta din cauza unor deadline-uri care se apropie la servici. Nu mai pot dormi noaptea, sotia mea este vizibil afectata de tot ce mi se intampla si nu stiu ce sa fac sa schimb situatia. Problema mea e ca am fost un elev si student f silitor, am incercat sa fiu cat mai bun la toate, dar din pacate nu am avut maturitatea de a asimila acele cunostinte pentru a-mi folosi mai tarziu. Le vedeam doar ca mijloace pentru a lua un examen, a trece de o proba, in asa fel incat creierul meu probabil s-a obisnuit sa le 'stearga' dupa ce momentul in care avea nevoie de ele trecea. Cu prieteni in tinerete nu prea am iesit, dintr-un motiv iarasi imatur. Mi se parea pierdere de vreme sa ies la bere, barfe sau discutii, cand puteam folosi timpul ala pentru a-mi pregati 'cariera'. Acum am ajuns un om 'gol', fara multa experienta de viata, fara cunostinte din orice alt domeniu in afara celui profesional si ... paradoxal, acum am ajuns sa nu ii mai fac fata nici astuia. E adevarat ca in ultimii 5 ani am bagat la greu, am lucrat 10-12 ore pe zi, weekend-uri si nu a dormit nopti, totul dintr-o ambitie prosteasca si imatura de a arata cat sunt de bun. Creierul meu e obosit acum, probabil asta e si motivul pentru care am intrat in depresie, cu stari groaznice de anxietate, cauzate de faptul ca nu mai gasesc o iesire din situatia asta.
Daca Eu_Insumi mai activeaza pe forum, l-as ruga sa imi spuna cum a evoluat si daca a gasit o solutie la problema lui
Daca Dary4na mai citeste forumul asta, as ruga-o sa imi dea un semn, pentru ca as vrea ii cer mai multe lamuriri despre cum a depasit problema.
Tututor celor care ati trecut prin asa ceva si aveti un sfat, va multumesc din suflet