Gandire greoaie, lipsa atentiei si a concentratrii

Am facut acest topic pt ca ma confrunt cu o problema destul de mare.

Am 21 de ani si sunt student in ultimul an la facultate (nu voi spune care din motive evidente). Acum o luna jumatate am iceput sa ma gandesc la ce imi rezera viitorul si dc o sa ma descurc in viata. Mi-am bagat in cap ca nu voi reusi si voi explica in continuare de ce. De atunci nu imi mai revin si sunt in permanenta depresiv. Am nevoie de toata energia pe care o mai am pt a face si cele mai mici lucruri. Sunt dimineti in care nu imi vine sa ma trezesc din pat, am in permananta o stare de neliniste si mi-e frica sa mai comunic cu oamenii. Am crezut ca imi va trece acesta stare dupa ce se va termina vacanta de iarna si voi veni la facultate in camin. Dimpotriva, s-a agravat. Primul lucru pe care l-au observat colegii mei e ca slabisem destul de mult, eu fiind un tip destul de atletic. Au inceput sa intrebe ce e cu mine dar nu le-am raspuns din motive personale. Intre timp sesiunea se apropia, la fel si licena si eu nu facusem nimic. Era inceputul lunii martie. Dupa primele predari am zis sa ma apuc sa invatz si eu cate ceva. SI DE AICI TOTUL A LUAT-O LA VALE.

Nu puteam efectiv sa retin nimic, citeam o fraza si nu retinem nimic. Dupa asta am inceput sa observ si alte lucruri. La seminarii ma uitam la profesori nu intelegem nimic din ce spuneau cu toate ca incercam destul de mult, iar ce reuseam sa retin uitam a doua zi. Se intampla destul de des a uit si ce cursuri avusesem cu o zi in urma sau ce ni se predase la acestea. Orarul nu il tineam minte deloc.

Pe langa pierderile de memorie care erau destul de vizibile miam dat seama ca eu nu mai tin minte evenimente destul de importante din viata mea decat dc mi le amintea cineva. Pur si simplu nu puteam sa incep o discutie cu cineva pt ca nu imi venea in cap nimic haios, nimic interesant.

O alta problema ar fi faptul ca nu pot sa fiu atent la ce spune cineva. De fiecare data cand incerc parca imi zboara gandul in alte locuri. De asemenea, pur si simplu nu pot sa observ detalii pe care majoritatea le-ar observa, mai ales ca am neoie de aceasta abilitate pe viitor.

Mi se mai intampla sa ma gandesc la ceva si sa spun complet altceva.

Toate aceste lucruri m-au daramat psihic. Ai mei si putinii oameni cu care vorbesc despre asa ceva imi spun ca eu imi induc starea acesta si ca de aici pleaca si simptomele mele.

Un lucru e cert, nu mai pot invatza nimic. Incerc sa citesc lucruri simple ca o revista de masini sau mai stiu eu ce, dar citesc foarte greu, foarte greu. parca as fi la clasa intai si nu retin mai nimic.

Intotdeauna am fost mai delesator si nu mam implicat in nimic. In general in petreceam zilele acasa pe calculator si nu comunicam foarte mult cu ai mei care imi reprosau ca nu vreau sa vorbesc cu ei si ca sunt secretos. Acum imi dau seama ca nu discutam pt ca pur si simlu nu imi venea in cap nici o intamplare. La fel se intampla si cu prietenii mei. Dc ei gaseau un subiect de discutie interveneam si eu, dar niciodata nu faceam eu primul pas.

Cu prietenele mele era aceeasi poveste. Nu aveam ce sa discutam, ne plimbam destul de mult si giugiuleli ca de discutat '"ciuciu". Cateodata faceam remarci total nepotrivite folosind cuvinte care pur si simplu nu se asociau unele cu celelalte.

Pana acum am crezut ca toate acestea mi se intampla pt ca sunt emotiv si cu capul in nori dar acum a devenit SERIOASA treaba. Eu tre sa ma apuc de invatzat si de licenta si pur si simplu nu pot sa retin nimic. Probabil ca pana acum am trecut examenele( nu ma refer acum la note de 5 si la note rezonabile 8,9 poate chiar 10) pt ca am tocit desi mie nu mie se pare asa, dar nu inteleg de ce tot ce am invatzat in aceasta facultate am uitat complet( totul parca e o ceata). Am uitat notiuni elementare de gramatica ( la care ma descurcam destul de bine) si de matematica( la geometrie eram as) si de aceea e posibil ca si exprimerea mea sa nu fie tocmai de nota 10.

Mam interesat pe internet de tot felul de boli de memorie: sleroza, dementa, alzheimer, ADHD etc( problema era ca nu pot sa tin minte la ce se refereau fiecare sau ce simptome aveau).

Am fost si la psiholog si la manastiri dar vad ca nu au avut nciun efect. Parintii mei sunt terminati psihic si nu stiu ce sa mai faca mai ales ca si ei au probleme de sanatate si deja au dat destui bani incercand sa afle ce se intampla cu mine. Erau bucurosi ca termin si eu facultatea si o sa ii ajut de acum inainte.

SUNT DISPERAT, MIE FRICA SA NU PIERD FACULTATEA TOCMAI ACUM PE FINAL, NU MAI SPUN CA MA INGROZESTE CE O SA FAC DUPA DACA NU REZOLV ACESTA PROBLEMA.

DC MAI ESTE CINEVA CARE DE MIC A AVUT PROBLEMELE MELE II ROG SA IMI SCRIE DESPRE POSIBILE DIAGNOSTICE SAU LA CINE AR TREBUI SA APELEZ.

Numai bine!

la psiholog cu tine.

mergi la dr de studenti sa-ti faca trimitere.

Si mie mi s-a intamplat ceva asemanator in primii ani de facultate cand interesul meu era la pamant. Dar nu am ajuns sa discut despre asta cu nimeni, fiindca dupa mine as fi facut mai mult rau, sau i-as fi alarmat pe ai mei fara rost. Am avut si cateva tentative esuate de a merge pe la un psiholog sau psihiatru, dar mi-au zis ca nu am nimic si cu asta basta.

Ajunsesem si eu ca tine sa nu pricep mai nimic si sa ma izolez tot mai mult, sa imi trebuiasca o groaza de energie sa merg la cursuri, nu mai vorbesc de viata de zi cu zi pe care o redusesem la minimum minimorum ca sa pot sa ii fac fata intr-un fel. Poate e ceva pe care il traiesti pe la 20-21 de ani, poate apare si mai devreme si se poate prelungi, atunci cand schimbi mediul de acasa cu altul sau cand nu tii pasul cu realitatea si nu o mai percepi sau intelegi, totul te depaseste la propriu si la figurat.

Eu mi-am revenit printr-un efort de vointa, printr-o conversatie continua cu mine, prin exercitiul de a cauta sensul in tot ce fac, si in cele mai banale chestii.. M-am izolat chiar si mai mult dar constient, nu indepartand oamenii ci facand ce voiam in mijlocul lor.. o lupta pentru castigarea drepturilor pierdute.

Totul depinde de tine, dar trebuie sa stii cum sa incepi, sa vrei sa poti, si sa nu iti pese prea mult de parerile celorlalti, ci de ceea ce poti face pentru tine si cum mediul te poate sprijini. Pana la urma e viata ta si poti sa o strunesti, daca incepi sa te cunosti pe tine si sa te tratezi ca pe un om mare 8)

Mai,ori treaba asta depinde numai de tine,ori trebuie sa te duci la psihiatru,nu are nici o treaba psihologul sau preotii cu astea,la preoti doar daca astepti niste minuni,dar asta implica rugaciuni din partea ta si o stare sufleteasca linistita...dar in fine,daca as avea ceva timp ti-as spune ci ce e posibil sa ai...poate e de vina si stresul,dar asta nu stiu sigur...eu iti recomand sa te duci la psihiatru,sa stii ca nu esti nebun daca te duci la psihiatru.

ADHD-ul nu are nici o treaba cu tine!

Eu_insumi a scris:

Eu nu am inteles ceva: ce note luai. 8, 9 si chiar 10? Ai spus ca toceai.

Stii uneori din dorinta de a retine mai multe si mai multe avem impresia ca nu reusim sa invatam nimic. Se spune "cu stim mai multe cu atat avem impresia ca stim mai putin"

Ce a spus psihologul cand ai fost la el? La biserica imi imaginez ca ai fost pentru a-ti lua mai multa putere

puişor a scris:

un psiho-terapeut should do.

Fa-ti analize cat mai multe(daca n-ai facut), afla daca ai probleme ce tin de fizic care iti pot da starile astea( un RMN, EEG, verifica tiroida etc. ).

Am avut si eu probleme astea(chiar mai rau) si inca mai am simptomele astea doar ca s-au mai atenuat. Daca starea ta nu tine de fizic(probabil are si o componenta fizica) ci de psihic atunci o sa ai mult de lucru, nu te mint, poate sa tina destul de mult pana sa ajungi cu mintea mai limpede.

Te inteleg bine, e naspa sa ai asa simptome, pana nu le ai nu intelegi cat de mult te pot afecta, simpt. astea combinate cu depresie te termina, dupa ce ca intelegi si reti f. greu mai esti si f. obosit si letargic, n-ai chef de nimic si totusi ai munca(intelectuala) destula pe care o faci f. greu pentru ca nu intelegi NIMIC si esti obosit :think: .Cand ajungi mai bine trebuie sa recuperezi, munca gramada .

Iti pot da cateva sfaturi, lasa un ID de mess daca vrei sa mai vorbim, PM nu functioneaza ca n-ai destule mesaje postate.

Eu_insumi a scris:

DC MAI ESTE CINEVA CARE DE MIC A AVUT PROBLEMELE MELE II ROG SA IMI SCRIE DESPRE POSIBILE DIAGNOSTICE SAU LA CINE AR TREBUI SA APELEZ.

Numai bine!

Eu aveam 24 cand mi s-a intamplat exact acelasi lucru, iar acum am 28. Totul a pornit de o depresie care a venit pe fondul unei oboseli foarte adanci care dura de multa vreme. Am scris si eu pe aici pe forumuri, eram complet disperata, am cautat ca si tine boli, tratamente, eram distrusa. La mine s-a lasat mult mai grav, mi-am spus ca daca nu sunt un om normal nu am de ce sa traiesc intre oameni. Iti spun toate astea, pentru ca nu vreau sa treci prin calvarul meu. Totul este in mintea ta. Si eu aveam exact aceleasi impresii ca si tine, ca nu pot gasi nimic de discutat, ca nu pot face o conversatie, ca de fapt nu stiu nimic si nu sunt buna de nimic, ca fac facultatea de pomana ca oricum nu stiu absolut nimic din nicio materie, ca nu mai pot sa retin nimic de acum pana mai tarziu, darmite de azi pe maine, ma ridicam sa plec si ma opream din drum caci nu mai stiam catre ce plecase, si multe alte exemple. Situatia era grava. Eram apatica tot timpul, slabisem, nu ma mai puteam concentra sa fac absolut nimic, viata mea era un chin. M-am izolat comple, nu mai vroiam sa vad pe nimeni, inafara de parintii mei de care ma durea sufletul sa-i vad cum sufera cand ma vedeau in starea ceea deplorabila, imi era frica si sa ies din casa si sa ma vada lumea cum arat, aveam impresia ca se vor uita la mine ca la o nebuna. Si tine cont, dupa ce am inceput psihoterapia a mai durat cateva luni starea asta. Iar dupa mai mult de un an de terapie am avut inca o cadere, de acelasi fel si am luat-o de la capat.

Concluziile mele si ale psihoterapeutului meu dupa tot chinul si suferinta indurate, pe care le poti lua si tu ca puncte de referinte ca sa stii de unde pleci, prin ce treci si unde vei ajunge, sunt urmatoarele:

- la mine, totul s-a tras din copilarie din felul in care am fost crescuta, mai bine spus din cauza ingradirii libertatii si a personalitatii mele ca si copil;

- oboseala este dusmanul tau numarul unu. Din momentul in care ai inceput "sa-ti bagi in cap"cum ai spus ca nu ai niciun viitor, sau ca iti va fi foarte greu sau imposibil sa te descurci, cum ai spus, creierul tau a inceput sa munceasca in sensul asta si sa rumege in permanenta gandurile astea; pe langa faptul ca ti-ai taiat craca de sub picioare spunand ca nu vei reusi, i-ai luat mintii tale suportul pe care statea, si atunci, nemaisimtindu-se in siguranta a inceput sa "toace" hrana pe care tu i-ai oferit-o: "nu voi putea face nimic"", "nu o sa iasa nimic din asta","nu voi reusi"etc; evident ca mintea ta muncea si neuronii tai alergau in stanga si in dreapta insa nu mai gaseau solutii, daca tu ai spus "nu"la absolut tot. Apoi mintea ta a obosit enorm si ai inceput sa nu mai tii minte "de la mana pan' la gura" si iarasi ia-i dat "nu": "nu pot sa retin nimic la cursuri", "nu pot sa fiu atent la nimic", "nu pot sa invat", "nu pot sa ma concentrez" si creierul a obosit si mai rau.

- deci primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te odihnesti. Cauta orice metoda sa te relaxezi, ia ceva usor de relaxare, gen "sedocalm"care e din plante, daca nu poti altfel si dormi, dar dormi mult, pentru ca e singurul mod in care ti se poate odihni creierul. Eu ajunsesem din cauza gandirii intense incontinuu la aceleasi probleme ora dupa ora, ca numai asta faceam sa simt arsuri pe scalp, simteam ca-mi arde toate pielea capului.

- iti spun din proprie experienta, in viata sau la job poti sa ai orice studii... important este sa iti gasesti un loc de munca care sa-ti placa si din care sa castigi un ban, mult, putin, la inceput e mai greu, pana intri pe un fagas, insa toturor ne-a fost asa. Am facut liceu uman, am ajuns la o facultate "de real"si am lucrat intr-o gramada de domenii, insa niciodata in cel in care am studiat, si nici nu am de gand. Poate ma voi reprofila, poate voi mai face o facultate sau alte cursuri, insa nu trebuie musai sa lucrezi in domeniu, asa ca nu te mai panica.

- nu-ti mai agasa creierul cu lucruri care incep cu "nu". Este cel mai mare rau pe care ti-l poti face. Asta iti taie si increderea in tine, si speranta sa iesi din starea asta. Detaseaza-te de toate problemele astea, relaxeza-te si odihneste-te. Asta este motivul pentru care nu mai tii minte nimic. Creierul tau, imagineaza-ti ca este un hard disk pe care l-ai umplut cu lucruri inutile si cu comenzi gresite. Evident ca nu mai are loc nimic pe el, deci nu mai retii nimic, chiar daca e important, evident ca uiti lucruri semnificative, pentru ca el acum e preocupat cu gandurile tale "intunecate" iar comezile acelea gresite dau rezultate pe masura: il blocheaza.

Fa tot posibilul sa ajungi la un psiholog bun pentru ca te va ajuta foarte mult. Problema asta daca a aparut este dintr-un defect care e foarte adanc instalat, sau dintr-un fel de a gandi eronat. Trebuie sa corectezi orice ar fi cu ajutorul unui profesionist care sa te ajute si sa dea de cap adevaratei probleme care se ascunde in spatele acestei crize.

Fruntea sus, orice ar fi se poate rezolva. Sunt dovada vie a acestui fapt, asa ca nu te autodistruge, ci incearca pentru inceput sa te odihnesti si sa ii acorzi creierului o pauza si incearca sa ajungi la un psiholog, chiar cu ajutorul parintilor daca vor sa te ajute. Ai sa iesi incet incet din impasul acesta si ai sa iti poti vedea de viata ta in continuare.

Sa auzim de bine de la tine!

id-ul meu este bogdan_drg89. problema e ca eu nu prea am acces la internet. Dc aveti timp va rog sa intrati sa discutam si poate asa o sa va las si un numar de telefon pt ca pe forum nu pot. Dary4na dc ai putea sa imi dai un add ar fi perfect pt ca vad ca mi se potriveste destul de bine ce am eu cu ce ai avut si u. Probabil ca e o problema psihica dar aiureala mea, lipsa atentiei si a memoriei sunt probleme pe care eu imi aduc aminte ca le-am avut din totdeauna dar le-am mascat prin indiferenta probabil fara sa-mi dau seama. Stie cumva cineva dc exista vreo boala fizica care sa se potriveasca cu simptomele mele? Probabil ca unii din voi vor spune ca incerc sa ma agat de chestia asta dar toata aceste lucruri mi leau confirmat si apropiati de ai mei asa ca nu am cum sa le inventez. imi cer scuze ca nu pot posta mai des mesaje ,dar v-am spus, nu prea am acces la internet acolo.

Citeste site-ul acesta http://psihologie.50g.com/ si postarile autorului de pe forum, sub diversele username-uri cu care a activat: iosafat, Cleric Preston, Big Lebowski etc.

Daca ceea ce citesti ti se pare de interes si ca iti ofera raspunsuri la dilemele tale, iti mai pot recomanda si alte surse de informatie similare bune.