Gandire greoaie, lipsa atentiei si a concentratrii

Eu_insumi a scris:

Am fost si la psiholog si la manastiri dar vad ca nu au avut nciun efect.

In scoala generala era de folos sa consulti un specialist in orientare profesionala, care sa iti testeze abilitatile, daca ai sau nu potential pentru a deveni absolvent de facultate sau mai bine ramai muncitor la banda. Sunt parinti care traiesc prin succesele scolare ale copiilor lor si-i imping sa faca eforturi dincolo de puterile lor. Poate ca ai avut asemenea parinti care te-au parazitat in demersurile tale de a-ti face o viata pe cont propriu (in loc sa te orienteze in functie de ceea ce tu ai fi dorit si putut face).

Al doilea lucru ar fi organizarea vietii. Ca sa ai energie sa muncesti, trebuie sa ai niste surse de satisfactii colaterale. Te distrezi cu prietenii, ai o iubita, ai activitati placute sau doar faci (ai facut) eforturi scolare?

Stresul prin munca intelectuala are ca orice stres 3 etape (adaptare, rezistenta, epuizare-marasm).

http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_a...euticStres.html

A se observa ca oameni care nu scriu corect gramatical (nu stiu sa tehnoredacteze un text cu semne de punctuatie dispuse corect) se plang ca viata lor de viitori intelectali este un esec. Pana sa ajungi un ratat sunt destule semnale de alarma, pe care un parinte iubitor si grijuliu e capabil/stie sa le observe la copilul său si sa-l orienteze din timp (ca sa evite dezastrul). Altfel, cu un Hitler in loc de parinte, copilul ajunge un invins la Stalingrad cu capul in pumni. Si se intreaba "de ce?"

Unii ajunsi pana la starea de marasm fizic si psihic spun ca au reusit sa se repare. Nu precizeaza cum, ce mari descoperiri au facut, doar ne spun ca s-au refacut. Ar fi util pentru noi toti sa ne spuna cum anume au facut, concret. Ce schimbari au facut in viata personala, in modul de a testa realitatea.

Ce a spus psihologul cand ai fost la el? La biserica imi imaginez ca ai fost pentru a-ti lua mai multa putere

Psihologul mai mult a vorbit decat sa ma asculte. Incerca sa imi dea exemple din viata personala si sa ma faca sa vad ca toti au probleme si ca putem sa trecem peste( primisem de la cativa prieteni buni si de la familie exemple de astfel de tragedii care le surclasau pe ale doamnei psiholog). Asa ca nu prea mia fost de folos.

Ca sa fim clari. Parintii mei nu ma-u influentat niciodata in deciziile mele. Intotdeauna au incercat sa ma sustina in tot ceea ce fac asa ca nu se pune problema ca as fi fost obligat de ai mei sa fac sau sa nu fac ceva.

Eu_insumi a scris:

Ca sa fim clari. Parintii mei nu ma-u influentat niciodata in deciziile mele. Intotdeauna au incercat sa ma sustina in tot ceea ce fac asa ca nu se pune problema ca as fi fost obligat de ai mei sa fac sau sa nu fac ceva.

Inseamna ca ti-ai sapat singur groapa.

Ms mult, esti foarte perspicace. Imi place ca dai numai sfaturi bune si ajungi la niste concluzii uimitoare. Niste sfaturi cu adevarat folositoare nu ai?

Eu_insumi a scris:

Ms mult, esti foarte perspicace. Imi place ca dai numai sfaturi bune si ajungi la niste concluzii uimitoare. Niste sfaturi cu adevarat folositoare nu ai?

Se spune despre unii ca au inceput sa cladeasca dar n-au terminat. Asa si tu. Incercand sa devii intelectual, adica mai presus de ceilalti, s-ar putea sa te alegi cu o amarata de pensie de boala (de bolnav mintal). Nu cred in reveniri miraculoase. Esti gata ca lăm

ehe tata. Cred ca ai probleme mai mari ca mine. Dar nu am de gand sa ma cert pe forum pt ca nu de asta am nevoie. Fa-mi un serviciu si nu iti mai obosi degetele degeba. Lasa-i pe cei care chiar au ceva de spus sa spuna. Sincer nu inteleg de ce teai bagat in discutie.

Reia contactul cu realitatea, cu propria ta realitate. Eventual culca-i la pamant (metaforic vorbind) pe toti care ti se opun in demersurile tale si fi realist si responsabil. Gaseste-ti un echilibru interior.

Ce vrei tu sa faci ? Sigur ? Si de ce nu faci ? Ce ai nevoie ca sa faci ce doresti ? Poti ? Ai scopuri care te depasesc ? Traiesti printre oamenii de rand sau intr-o sfera inalta ?

Politica pasilor marunti iti poate fi de folos. Dar pentru asta trebuie sa nu fi exploziv, daca ai explozii de energie si in rest esti apatic nu o poti folosi. In al doilea caz poti sa iti indeplinesti scopurile mult mai repede decat majoritatea oamenilor, dar trebuie sa actionezi strict la momentul oportun iar apoi sa te retragi pentru a-ti reface energia, in timpul refacerii consumand lent bucuria adusa de realizarea ta.

Nu exista retete magice, exista doar un echilibru pe care ti-l faci singur. Lumea moderna iti ofera multe, a incerca sa incerci tot ce-ti ofera inseamna sinucidere, la fel si a incerca lucruri care te depasesc. Intai te antrenezi, dup-aia te duci la lupta, altfel mori, mai bine stai acasa.

Gaseste un stalp al stabilitatii in tine insuti si va fi mai usor sa traiesti in lumea ce te inconjoara.

Eu_insumi a scris:

Psihologul mai mult a vorbit decat sa ma asculte. Incerca sa imi dea exemple din viata personala si sa ma faca sa vad ca toti au probleme si ca putem sa trecem peste( primisem de la cativa prieteni buni si de la familie exemple de astfel de tragedii care le surclasau pe ale doamnei psiholog). Asa ca nu prea mia fost de folos.

Intr-adevar problema ta este una delicata ar trebui sa aflam mai multe detalii... un lucru e sigur: daca terapia a decurs asa cum spui nu a fost folositoare si ar fi trebuit facuta in alta maniera, poate ar trebui sa incerci cu altcineva.

Cand ai remarcat aceste pierderi de memorie? Adica in ce momente; cand a fost debutul lor; in legatura cu ce tip de informatii se manifesta.

Lipsa de atentie in ce situatii apare si de cand se manifesta?

Eu_insumi a scris:

ehe tata. Cred ca ai probleme mai mari ca mine. Dar nu am de gand sa ma cert pe forum pt ca nu de asta am nevoie. Fa-mi un serviciu si nu iti mai obosi degetele degeba. Lasa-i pe cei care chiar au ceva de spus sa spuna. Sincer nu inteleg de ce teai bagat in discutie.

N-am facut decat sa te aprob.

Pierderile de memorie, daca nu au cauze somatice, sunt rezultatul tentativei creierului de a uita ceva. Ceva poate fi o intamplare traumatica sau timpul dintre o realizare si o viitoare realizare. Daca viitoarea realizare il depaseste pe subiect, acesta cade in depresie, creierul sau incercand sa ii "stearga" viata pana la momentul acelei realizari (care evident nu va fi niciodata infaptuita deoarece este peste puterile sale) in scopuri defensive(incearca sa impiedice subiectul sa isi ia viata indiferent daca asta inseamna sa nu mai manance, sa nu mai doarma sau sa foloseasca mijloace violente in acest demers).