iubesc un barbat casatorit

MariaB a scris:

poate ca a scris tocmai pentru ca solutia ei i se pare convenabila, dar celorlalti nu

daca-i pasa de restul inseamna ca nici ei nu-i este pe deplin convenabila.

MariaB a scris:

cand intelegi, alegi, decizi, pui in fapt, de multe ori ajungi sa vezi ca totul se schimba, dar nu in sensul in care te-ai straduit tu!

ceva ti-a scapat ca nu le poti (calcula) pe toate perfect.

MariaB a scris:

nu doar musulmanii sunt poligami!

Ei sunt "oficial" poligini. Un arab imi spunea ca in orasul lui jumatate din barbati au 2 neveste. I-am raspuns ca si la noi tot cam atat.

MariaB a scris:

de aceea mai "corect" mi se pare un barbat fidel catorva femei (este aici multa responsabilitate), decat un barbat insurat cu o femeie pe care o inseala de cate ori are ocazia (iresponsabilitate!)

Esti responsabil daca o dovedesti, desigur. Marinarii arabi care au plecat cu Tim Severin in expeditia Simbad nu coborau de pe corabie in porturile unde se casatorisera in voiajul trecut de frica sa nu manance bataie de la familile nevestelor pentru ca nu-si indeplinisera indatoririle.

MariaB a scris:

dadusem si au o solutie

oare de ce nu a observat-o nimeni?!?

un alt punct de vedere:

- puteti fi si voi la fel cum sunt multi arabi (musulmani) care au cate o sotie in fiecare tara pe unde au afaceri (spui ca distanta dintre tine si sotia lui este de mare)

- poate ca nu este cazul sa te gandesti la divortul lui, nici el nu ar trebui sa se gandeasca - numai copilul va avea de suferit...

- traiti-va viata asa cum va este data, fara sa vreti sa schimbati ceva! daca poti, continua, daca nu poti, continua - si totul se va schimba de la sine

....eu am remarcat-o dar am citit tarziu acest topic... de acord cu tine Maria! putini accepta solutia asta preferand solutia cealalta, a fortarii destinului....mult prea tarziu isi vor da seama ca consecintele incercarii de a schimba ceva, discutiile iscate, suferintele produse celorlalti....vor iesi din sfera normalului... nefacand altceva decat sa umbreasca sau chiar sa curme frumusetea sentimentelor si bucuria trairilor...

Ciuta a scris:

....eu am remarcat-o dar am citit tarziu acest topic... de acord cu tine Maria! putini accepta solutia asta preferand solutia cealalta, a fortarii destinului....mult prea tarziu isi vor da seama ca consecintele incercarii de a schimba ceva, discutiile iscate, suferintele produse celorlalti....vor iesi din sfera normalului... nefacand altceva decat sa umbreasca sau chiar sa curme frumusetea sentimentelor si bucuria trairilor...

Din sfera normalului iese fiecare dintre noi zilnic, asta tinand de imperfectiunea fiecaruia. Iar frumusetea sentimentelor si bucuria trairilor sunt umbrite sau chiar curmate pentru noi, cei cerebrali.

Ei sunt fericiti in "imoralitatea" lor.

Ciuta a scris:

nefacand altceva decat sa umbreasca sau chiar sa curme frumusetea sentimentelor si bucuria trairilor...

mda...ce frumos spus. aproape poetic. pacat ca literatura reprezinta o parte a noastra si nu viata noastra, cea de toate zilele.

Cerebralii astia sunt de fapt niste sensibili, in sensul bun.

elandi a scris:

Cerebralii astia sunt de fapt niste sensibili, in sensul bun.

La ce bun, daca nu sunt fericiti?

Imi amintesti de titlul "Fericirea ca obligatie". Ce este o obligatie? Suferinta nu face parte din lumea asta?

elandi a scris:

Imi amintesti de titlul "Fericirea ca obligatie". Ce este o obligatie? Suferinta nu face parte din lumea asta?

Sau daca face, oricum e tratabila.

Dar fericirea deplina face parte din lumea asta?

Suntem offtopic, dar ma intereseaza raspunsul tau.

Raspund cu ideile lui Freud, cu care sunt de acord, m-am convins. Suntem facuti in asa fel incat nu putem fi fericiti decat o perioada limitata de timp. Dar suferinta si amaraciunea o putem indura la nesfarsit. De multe ori o cautam.

elandi a scris:

Cerebralii astia sunt de fapt niste sensibili, in sensul bun.

Poate ai dreptate. Si da, intr-adevar, fericirea fara suferinta nu ar mai fi deplina. Trebuie sa stii ca ti-ai castigat dreptul la fericire.. 8))