iubesc un barbat casatorit

heidy_2005 a scris:

Da, stiu asta. Era sa trec printr-o situatie similara...sa ma incurc cu un barbat care avea de multi ani pe cineva. Si chiar daca eram oarecum indragostita de el...am zis mai bine lasa. Nu am cazut in capcana lui nici pana acum, desi povestea e veche de aproape un an de zile...si inca mai continua... :D

Niciodata nu e prea tirziu ... ;)

Ares444 a scris:

Niciodata nu e prea tirziu ... :D

Ba nu. Nu sunt chiar asa de amorala. De ce sa fac asta? Oricum pe ea o cunosc si nu vreau sa-i fac rau...

Stii cum se zice: nu e bine sa-ti construiesti fericirea pe necazul altora..

O solutie nemoralizatoare:

Prima persoana de care suntem atrasi, indragostiti (intr-un mod copilaros) este o persoana casatorita! Este unul dintre parinti. Renumitul complex Oedip. Prima relatie de iubire pe care o traim se naste intr-o configuratie triunghiulara. De felul in care se iese din Oedip (care consta in investiri ale parintilor si indentificari cu parintii) depinde patternul relatiilor amoroase ale viitorului adult.

pisic este indragostita de un barbat casatorit. In Oedip, iubirea copilului pentru parintele de sex opus (cazul standard) ramane neimplinita: copilul ajunge sa recunoasca si sa accepte diferenta dintre generatii. In cazul nostru: 700 km + copilul iubitului cu sotia lui (care era de la inceputul relatiei) pe care iubitul nu vrea sa-l piarda (sic!)

Istoria asta ar fi o punere in scena a situatiei oedipiene, o reeditare, o repetitie, o punere in act (iubirea realizata dar se pastreaza si obstacole fizice - distanta si psihice - iubirea lui pentru fiica, sotie (nemarturisita)). Daca este asa, asta s-ar datora "unui oedip nerezolvat" la pisic si asta ar explica atat rezistenta (nu poate renunta), cat si confuzia (ce ma fac?). Rezistenta si confuzia, constiente, sunt dovezi ale amestecului unor factori inconstienti.

elandi a scris:

O solutie nemoralizatoare:

Prima persoana de care suntem atrasi, indragostiti (intr-un mod copilaros) este o persoana casatorita! Este unul dintre parinti. Renumitul complex Oedip. Prima relatie de iubire pe care o traim se naste intr-o configuratie triunghiulara. De felul in care se iese din Oedip (care consta in investiri ale parintilor si indentificari cu parintii) depinde patternul relatiilor amoroase ale viitorului adult.

pisic este indragostita de un barbat casatorit. In Oedip, iubirea copilului pentru parintele de sex opus (cazul standard) ramane neimplinita: copilul ajunge sa recunoasca si sa accepte diferenta dintre generatii. In cazul nostru: 700 km + copilul iubitului cu sotia lui (care era de la inceputul relatiei) pe care iubitul nu vrea sa-l piarda (sic!)

Istoria asta ar fi o punere in scena a situatiei oedipiene, o reeditare, o repetitie, o punere in act (iubirea realizata dar se pastreaza si obstacole fizice - distanta si psihice - iubirea lui pentru fiica, sotie (nemarturisita)). Daca este asa, asta s-ar datora "unui oedip nerezolvat" la pisic si asta ar explica atat rezistenta (nu poate renunta), cat si confuzia (ce ma fac?). Rezistenta si confuzia, constiente, sunt dovezi ale amestecului unor factori inconstienti.

Freud .

dadusem si au o solutie

oare de ce nu a observat-o nimeni?!?

un alt punct de vedere:

- puteti fi si voi la fel cum sunt multi arabi (musulmani) care au cate o sotie in fiecare tara pe unde au afaceri (spui ca distanta dintre tine si sotia lui este de mare)

- poate ca nu este cazul sa te gandesti la divortul lui, nici el nu ar trebui sa se gandeasca - numai copilul va avea de suferit...

- traiti-va viata asa cum va este data, fara sa vreti sa schimbati ceva! daca poti, continua, daca nu poti, continua - si totul se va schimba de la sine

heidy_2005 a scris:

Nightwish....hai sa-ti spun si eu parerea mea. In ziua de azi, moralitatea este un cuvant aproape inexistent in vocabularul personal. Toata lumea isi inseala partenerul, de plictiseala, din razbunare, sau pur si simplu din amuzament...rare sunt cazurile in care partenerii isi sunt fideli unul altuia. La cate vad si aud zi de zi, nimic nu ma mai mira sincer.

Avea dreptate cineva cand zicea ca dragostea nu exista....dragoste este decat la inceput, iar apoi fiecare isi inseala partenerul...ba ca nu mai e ceaiul la fel de cald, ba ca painea nu e proaspata....etc. Si atat el cat si ea afiseaza un aer atat de inocent si de dulce....de parca nimic nu s-ar fi intamplat, iar totul este ok.

Ce te mai mira in cazul lui pisic? Amoralitatea este de acum o virtute, in caz ca nu ai observat. Nu se gandeste la bietul copilas ca are nevoie de un tata, sau la biata femeie care are nevoie de un tata pentru acel copil si un sot pt. ea, ca sa mearga mai departe in viata.

Asa ca ce mai incoa' si-ncolo? Nu are rost sa divagam pe aceasta tema. Ea oricum nu va renunta la el, stie ca greseste, dar nu are de gand sa se rupa de el. Cum am mai spus: AMORALITATE.

Pai atunci presupun ca ma pot numara printre cei norocosi. 8) Nu suntem noi de prea mult timp impreuna, dar ne cunoastem foarte bine, nu avem secrete unul fata de celalalt. Amandoi punem foarte mult pret pe respect si incredere, daca astea doua nu exista nu are sens sa ne chinuim reciproc. Nu pot spune ca a fost totul un vis, au fost si mici contre, dar in timp am trecut peste ele consolidandu-ne relatia.

Eu ma cunosc pe mine si stiu cum sunt cand vine vorba de un barbat insurat. Dar mai cunosc o femeie care e la fel ca pisic, innebunita dupa un EL cu sotie si copil. Acuma... pentru mine personal seamana foarte mult povestile si tind sa cred ca sunt facute din acelasi aluat (ele).. Cu ea n-am ajuns nicaieri pentru ca desi realizeaza ca nu inseamna prea mult pt ea se ambitioneaza prosteste.. Asta e.. cum iti asterni asa dormi.

Noi sa fim sanatosi!

MariaB a scris:

- traiti-va viata asa cum va este data, fara sa vreti sa schimbati ceva! daca poti, continua, daca nu poti, continua - si totul se va schimba de la sine

Si tu? Cu tine ca om ce se va intampla?

Si ne mai intreba genoveva care mai sunt valorile...

Bravo Lily Anne! Raspuns corect.

Maria. Nu am trecut cu vederea solutia ta. Pentru pisic solutia de a lasa lucrurile asa cum sunt nu este convenabila. D-aia a si scris. Ea este si nu este cu iubitul ei in acelasi timp. Ea a intrat in aceasta poveste si este prinsa ca intr-o capcana. Inchipuie-ti ce relatie este aia la 700 km. Spui "continua - si totul se va schimba de la sine". Lucrurile nu se schimba de la sine. Ca sa schimbi ceva, trebuie sa intelegi, sa alegi, sa decizi, sa pui in fapt, etc.

Sa ceri unui crestin sa se poarte ca un musulman este ca si cum ai cere unei pisici sa dea din coada cand se bucura si unui caine sa faca la fel cand este iritat. (ce exemplu am gasit! cine o fi cainele?)

Imi aminstesc de un articol al lui Richard Dawkins despre taraboiul cu Clinton si Monica. Dawkins zicea ca daca in locul lui Clinton ar fi fost Sadam, totul ar fi fost ok. Ar fi fost laudat si nu blamat. E de inteles, nu?

Poate pisic in situatia de acum sa descopere ce anume din ea insasi o face se actioneze si sa simtea asa si nu altfel? Poate ea sa inteleaga faptul ca lucrurile prin care trece sunt determinate de ea si nu doar ca "i se intampla"?

heidy_2005 a scris:

Si tu? Cu tine ca om ce se va intampla?

Si ne mai intreba genoveva care mai sunt valorile...

elandi a scris:

Pentru pisic solutia de a lasa lucrurile asa cum sunt nu este convenabila. D-aia a si scris.

elandi a scris:

Spui "continua - si totul se va schimba de la sine". Lucrurile nu se schimba de la sine. Ca sa schimbi ceva, trebuie sa intelegi, sa alegi, sa decizi, sa pui in fapt, etc.

elandi a scris:

Sa ceri unui crestin sa se poarte ca un musulman este ca si cum...

de aceea mai "corect" mi se pare un barbat fidel catorva femei (este aici multa responsabilitate), decat un barbat insurat cu o femeie pe care o inseala de cate ori are ocazia (iresponsabilitate!)

subscriu /(se aproba)