BigDefender 2294 Raportează post Postat Februarie 25, 2011 (editat) Sisif Perpetuu, cara bolovanul pana in varful muntelui, apoi il scapa si bolovanul venea rostogol pana la vale, de unde ii incepea iar calvarul la urcus. Si asa mereu pe lunga carare a timpului necrutator... Dar nimeni nu-i spusese sa fie atent ca la 1000 de ani, un simplu branci pe varful muntelui ar fi facut ca bolovanul sa cada pe partea cealalta.... Fara titlu Dan pierduse tot, fiind parasit de sotie si de familie. Ultima lui masa la restaurant a fost cu singurul lui prieten, doctorul, care era si amantul sotiei si care l-a anuntat ca are un cancer generalizat. Langa ei se afla un acvariu unde o langusta era masacrata de un homar. Cand ospatarul a venit sa ia comanda, Dan a cerut langusta si a plecat cu ea.Acasa a instalat-o in cada, ingrijind-o zilnic. Dupa ce langusta a facut pui, a devenit cel mai important lucru din viata lui: cada nu-i ma ajungea. Si atunci Dan a astupat toate gaurile, si-a inundat casa, a umplut-o cu alge si a inceput, incet, incet, sa traiasca printre languste. La sfarsit, pentru ca boala il chinuia foarte tare, in semn de demnitate umana, si-a taiat venele in apa, pentru ca ele sa il manance, hotarand astfel stabilirea de relatii cu un crustaceu, pentru ca oamenii nu-l mai vroiau.................. Domnisoara Doctor Domnisoara Doctor are 38 de ani, bruneta, ochi verzi, 1,75 m, 60 Kg., 90-60-90, poseda o garsoniera, un Matiz, o catea coolie=Pety si un papagal=Coco. DD este doctor in medicina, chirurg specialist urolog. Am intrebat-o de multe ori despre meseria ei care nu prea este potrivita pentru o femeie, iar ea mi-a raspuns: -Unchiule, cele pe care le vezi tu la TV, le-am operat eu si au stat la rezerva ( opereaza numai femei), in plus trimeteau masina dupa mine cu soferul ca sa vin eu in Pipera sa le scot firele. Pana aici toate bune, dar am si eu un of, niciodata nu ma vazut urma unui barbat in viata ei.... Si ca incheiere, dragi useri sa va spun in ce si-a dat doctoratul: un mod revolutionar de tratare a prostatelor si a cistitelor( cu excelente rezultate in tara si strainatate). In rest sa nu ma intrebati mai mult ca nu va raspund!!!! Cureaua de tramsmisie Am fost o curea de transmisie...da, da! Nu am fost nici motor , nici roata, nu am fost nici initiator, nici rezultat.. Si cand am fost uzata deajuns, a trebuit sa fiu schimbata pentru ca procesul sa nu sufere... Si asa am ajuns in final la deseuri reciclabile... Insa am avut o viata frumoasa si care nu imi punea mari probleme de gandire, primeam si dadeam mai departe, de cate ori am vrut sa intervin, ceva se strica si eram smotruit... Insa trebuia sa fiu mereu acolo, zi si noapte, nu stiai cand angrenajul se pune in miscare si nu prea aveai pauze.... La inceout am mers mai greu, deoarece eram noua si nu ma potriveam exact in locasul predestinat( o mica eroare de fabricatie), apoi m-am rodat, iar in final angrenam cu scapari din cauza uzurii excesive... Asta a fost viata mea de curea de transmisie, ce-ar fi fost daca........ Asa a fost viata lui BD! Editat Februarie 25, 2011 de BigDefender Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
BigDefender 2294 Raportează post Postat Februarie 25, 2011 La pensie(1) La ora opt Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Februarie 25, 2011 Foarte frumos! Bravo! N-am inteles eu chiar tot, cine e Motanel si cine Puisor si cine a dat la regie si cine e nepotul sau colegul nepotului, dar mi-a placut. Ai un ton optimist si senin. Ai putea scrie chiar si nuvele sau un roman foileton, (ce-o fi ala :) ), pentru ca ai har. Iar mini-povestirea cu langusta e 'a la Kafka".. l-ai citit, nu? Daca nu, sa stii ca multi avem asa fantezii, sau aveam oricum. Ni se pare ca o fapta buna dusa la extrem ne-ar anula pe noi, si ne oprim. Dar de fapt nu e extremul care ne termina, ci imaginatia :D Foarte frumos scris Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
BigDefender 2294 Raportează post Postat Februarie 26, 2011 AZILUL SI ADAPOSTUL In Parcul Marghiloman ( cca.20 ha.) al boierului cu acelasi nume donat Primariei se afla intr-o anexa a conacului ( aflat in reconstructie) azilul de batrani. Si tot in acest Parc superb ( alei, pomi, locuri de joca pentru copii, lac cu barci,etc.) intr-un colt se gaseste si adapostul pentru animale. Azilul este reconstruit si vopsit in culori ergonomice: alb, bleu , verde pal si dotat cu toate utilitatile: camere cu doua paturi, sala de cantina ( dar ti se poate aduce masa si la camera), sali de baie, sala comuna cu televizor, calculator, terasa minunata unde poti sa mai impletesti ceva sau sa joci o tabla. Cei care stau aici, nu multi la numar, cca. 50 trebuie sa aiba o pensie de min.900RON, la unii carora li s-au vandut casele de catre copii, mai completeaza si acestia. Toti batranii au un aer bland si cand stau pe terasa, li se scurg ochii dupa tati si mame cu copiii in carucioare, ce se plimba prin parc, ai lor vin foarte rar si pe fuga, aduc cate ceva si pleaca in graba. La cca.1 Km. departare se afla adapostul pentru animale, un spatiu inchis cu garduri de plasa, pomi inauntru si custi; aici traiesc separati caa. 50 de caini ( nu toti vagabonzi, jumatate sunt batrani si de rasa, ai caror stapani nu mai aveau cu ce sa-i intretina) si aproximativ 30 de pisici, cam in aceeasi situatie. Ingrijitorul vine de doua ori pe zi, de le face curat si le da de mancare si apa, in rest stau singuri, iar dincolo de gardul de plasa, trec oameni, la care se uita cu jind si dor. ************************************************************** Si noaptea tarziu, cand se asterne somnul peste oras, daca ai urechea buna si te afli in parc pe o banca, poti auzi de la azil niste oftaturi si de la adapost niste scancete. Cei dragi i-au parasit................. INFLUENTA EVOLUTIEI NEVERTEBRATELOR ASUPRA LINFVISTICII ROMANE Intrucat nu pot sa va redau aici toata teza deoarece depaseste 5000 de caractere alfanumerice, va redau numai fraza de final: Asa cum am aratat si in cealalta teza de doctorat ( Influenta razelor lunii asupra galustelor din supa ),congruenta infinitezimala a dus la tangentarea premeditata cu efecte surprinzator de acute si ireversibile a evolutiei nevertebratelor asupra lingvisticii romane, care de atunci ( noi studiem in continuare )da dovada unei recurente active, unipersonalizata si imposibil de urmarit. Vom reveni. PS1.Toata teza si lucrarea de licenta pot fi consultate la biblioteca Universitatii Particulare acreditata, situata in spatele blocului meu. PS2. Sa nu copiati ceva fara a o mentina la Bibliografie. PS3.Orice donatii sunt bine venite. PS4. A se consulta si cartea autorului tezei:"Trei intr-o barca in canalul colector'" PS5.Orice asemanare cu situatii din realitate o faceti dvs.,eu nu am zis nimic! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Februarie 26, 2011 (editat) Strabunicul meu era scriitor, avea si pseundonim, Magura. Avea un dulapior in care isi tinea scrierile si nu dadea la nimeni cheia. Cand a murit a donat colectia bibliotecii orasenesti. Eu n-am citit nimic scris de el, poate doar o carte de la fratele bunicii, despre refugiul din timpul razboiului. Scria si anecdote, asta imi amintesc, ni le spunea si noua cand eram mici. Bunica a fost invatatoare, iar cu ea s-a inchis cercul de profesori (sotul ei tot profesor de literatura, franceza, istorie era). Dintre toti doar mie imi mai place sa citesc, si verilor mei cred, dar se duce odata cu varsta.. Ultima carte pe care am citit-o, desi nu am terminat-o, este Armele lui Krupp. Mai am cateva pe care planuiesc sa le citesc atunci cand voi avea timp. Tin si acum minte cum am inceput sa citesc. De mica aveam o fire melancolica, si ma plictiseam groaznic, aveam eu o vorba pe atunci: 'imi vine sa plang' :) si nimeni nu putea sa imi faca nimic, atunci cand eram singura fara copii cu care sa ma joc. Avea sora mea o colectie de carti, Ciresarii, pe care le citise (ea era un copil precoce). Iar eu tot le dadeam tarcoale si nu stiam ce sunt, mi se parea asa greu ce face ea. Pana cand am inceput.. de atunci plictiseala a fugit :D Editat Februarie 26, 2011 de Athmy Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
BigDefender 2294 Raportează post Postat Februarie 26, 2011 (editat) Am fost unicul copil tarziu al celor doi profesori ( parintii mei ) care ma tratau si acasa ca pe elevii de la scoala; am crescut intr-o familie crestina, inconjurat de carti, nu prea am facut nici o nazbatie caracteristica copilariei, preferam sa citesc si sa-mi incerc veleitatile literare. Si totusi din spirit de fronda am urmat Realul si Politehnica, dandu-mi seama ca nu aveam nici prea mari veleitati de dascal si nici de scriitor. Insa am iesit un inginer bun, am absolvit doua faculatati si mi-am dat si un doctorat, insa din cand in cand, amintirile ma asalteaza si ca sa nu se piarda, le pun pe hartie si de vreo cinci ani pe PC! Editat Februarie 26, 2011 de BigDefender Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Mihai LEONTE 24 Raportează post Postat Februarie 26, 2011 Am fost unicul copil tarziu al celor doi profesori ( parintii mei ) care ma tratau si acasa ca pe elevii de la scoala; am crescut intr-o familie crestina, inconjurat de carti, nu prea am facut nici o nazbatie caracteristica copilariei, preferam sa citesc si sa-mi incerc veleitatile literare. Si totusi din spirit de fronda am urmat Realul si Politehnica, dandu-mi seama ca nu aveam nici prea mari veleitati de dascal si nici de scriitor. Insa am iesit un inginer bun, am absolvit doua faculatati si mi-am dat si un doctorat, insa din cand in cand, amintirile ma asalteaza si ca sa nu se piarda, le pun pe hartie si de vreo cinci ani pe PC! *** Dsitinsule Bigdefender, Spune domnule tot ce ai de spus! Care ar fi secretul sa nu le spui cititorilor vremea in care ai trait? Sau ceva si mai interesant pentru cititor: Cum ai trait! Chiar ca inginer nu cred ca ai dus o viata simpla? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
BigDefender 2294 Raportează post Postat Februarie 26, 2011 Disitinsule Bigdefender,Spune domnule tot ce ai de spus! Care ar fi secretul sa nu le spui cititorilor vremea in care ai trait? Sau ceva si mai interesant pentru cititor: Cum ai trait! Chiar ca inginer nu cred ca ai dus o viata simpla? Gasiti aici, amintirile mele: http://www.roportal.ro/discutii/index.php?...blogid=612& Amintirile sunt structurate pe mai multe categorii: -din serviciu; -din copilarie; -din Irak, -din Revolutie, -o confesiune, -bunii mei si -schitele. GICA CONTRA asa s-a nascut si asa a murit el GICA CONTRA: -toti veneau pe lume cu capul inainte, el a venit cu picioarele; -toti sugeau la san, el bea numai cu biberonul, desi mama lui avea lapte; -facea exact ce i se spunea ca nu are voie sa faca; -la camin,nu avea nici un prieten, se certa cu toti, el vroia sa se joace numai in legea lui; -la scoala, abia a trecut clasele, ajunsese de se certa cu profesorii care nu-l intelegeau; -a venit si vremea armatei si a facut 3 luni in plus de batalion disciplinar tot pentru contre cu superiorii; -la serviciu, vai de capul lui, mereu era sanctionat, ca indeplinea sarcinile, dar pe dos; -in familie, sotia il lasa in voia lui, iar copii ii cantau in struna, ca sa-i lase in pace; -nu avea prieteni, iar cel mai suparator lucru pentru el era faptul de a nu avea cu cine se contra; -a murit si dupa ce l-au ingropat, s-a intors in cosciug cu fata in jos ( precum Canuta) ca atunci cand il vor gasi sau invia sa poata avea un subiect de cearta, pentru ca l-au intors sa discute cu el. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
BigDefender 2294 Raportează post Postat Februarie 27, 2011 NEONUL De cand se stia el angajat statea in acel birou care nu avea nici o fereastra, numai doua neoane care palpaiau zi si noapte. Spatiul era cam de 3/4m, linoleum pe jos, un mare dulap cu dosare, un birou,un scaun un cuier,o chiuveta si o oglinda; ca sa ajunga la WC, trebuia sa iasa in hala de procuctie si apoi sa coteasca pe niste culoare dubioase. Program 7-15, iar ca sarcina principala de serviciu primea zinic prin curier date, pe care le centarliza si curierul le ducea mai departe; odata pe luna i se cereau si niste grafice color. Il cunostea numai pe seful lui, cand venea el la lucru sau cand pleca nu se suprapunea cu orele celorlalti. Ii placea singuratatea, isi facea singur cafeluta, isi manca constiincios sandwichurile si isi vedea de treaba,rutina de zi cu zi. Dupa vreo 20 de ani a primit o masina de scris electrica ca actele intocmite de el sa arate mai estetic si nu scrise de mana la indigo. Singurul care il mai vizita era casierul care-i aducea avansul si lichidarea. Dupa inca vreo 10 ani, i s-a repartizat si lui un calculator si o imprimanta, acum primea datele pe reteaua interna, le prelucra electronic si le trimitea mai departe, iar pentru bucuria ochilor lui le scotea si la imprimanta si le indosaria, iar graficele le facea color in EXCEL. Vederea ii slabise si se simtea din ce in ce mai inutil si marginalizat, visa doar la pensie si la lumea exterioara, serviciul il asemuia cu o inchisoare. Intr-o seara i-a venit rau si l-a gasit femeia de serviciu a doua zi dimineata, cu capul picat pe tastatura, in lumina alb-stravezie palpaitoare a neonului...... SA FIE EL MAI CU Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
BigDefender 2294 Raportează post Postat Februarie 27, 2011 CAZ REAL S-a intamplat in Ploiesti pe vremea lui Ceasca, cred ca unii de acolo isi mai aduc aminte! O familie de medici primari, sefi de sectie la Spitalul Predingher ( fara nume), casatoriti din facutate, cu doi copii majori, apartament de 4 camere in buricul targului, doua masini, o viata linistita si fericita. Pericolul apare la orizont: una din asistenetele medicale il da in judecata pe doctor pentru stabilirea paternitatii unui minor nascut in afara casatoriei. Rezlovare: toti, inclusiv sotia, sustin ca nu este adevarat si aduc la tribunal analizele si testele respective care infirma cererea petentei. Postrezolvare: doctorul multumeste celor care l-au ajutat in particular; toti dau din umeri si spun ca si-au facut doar datoria , iar rezultatele indica clar ca spermatozoizii lui sunt ca pestii morti dintr-o balta in care s-a detonat dinamita de catre braconieri si asta din copilarie. Acasa; sotia recunoaste ca a stiut situatia lui, dar ca l-a iubit, si-au dorit copii amandoi si ca l-a inselat doar de doua ori in viata si rezultatul a fost nasterea unui baiat si apoi a unei fete. Final: cei doi se despart, parasesc Ploiestiul, si fiecare o apuca pe drumul lui, ce s-a mai intamplat cu ei nu mai stiu, oricum povestea nu are happy end. FIECARE ISI DUCE CRUCEA Ca fiecare isi duce crucea, mirean sau laic este scris in Biblie asa ca si crediciosii si ateii(zic eu)recunosc asta. Ca unii nu vor sa creada acest lucru este numai si numai treaba lor! Stiu si o mica parabola despre alesul crucii: Cand au inceput sa se imparta in niste hangare imense, erau de mai multe feluri, incepand de la cele foarte mici, apoi normale, mai mari si unele chiar imense. Bineinteles, ca marea majoritate s-a repezit sa le ia pe cele mai mici ( care odata luate nu mai puteau fi schimbate) si s-au pacalit: erau din plumb, iar cele imense din carton ,experienta nu se putea impartasi, deoarece intrau unul cate unul. Si asa ne alegem cu crucea pe care o purtam toata viata in spinare, ba mai mult, unii au cate doua! Sa-mi spuneti cum vreti: soarta, predestinare,fatalitate,etc. Chiar daca mergi numai pe autostrada fericirii toata viata crucea pe care ai ales-o tot o duci in spinare! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
