Viata cu sau fara credinta in divinitate/afterlife

in ciuda mesajelor, oricat de pacifiste ar vrea ele sa para, religia va limita orizonturile si o sa nasca mici conflite tot timpul.

Daca ar fi doar "mici" conflicte ar fi bine. Din pacate "micile conflicte" astea au cauzat mai multe victime decit orice altceva...

Pe unii ii motiveaza credinta si nu incearca sa ii convinga pe altii ca ceea ce vad ei ca fiind adevarat e asa. Astfel de oameni merita toata stima mea si respectul, desi sint profund impotriva credintei ce limiteaza, mai ales a minunatei noastre "credinte stramosesti". Daca pentru ei ceea ce consideram "limitare" inseamna "voi fi cit de bun pot pentru ca ma vegheaza prietenu' imaginar" e foarte bine.

Problema apare cind cei ce cred in ceva vor sa ii aduca pe altii pe "calea cea buna" si omit fix faptul ca nu mai sint buni facind asta. Acum e o mica problema aici - oamenii de genul mentionat in paragraful anterior sint fix cei care, de obicei, nu cred ca preotii sint sfinti si ca biblia e cuvintul lui dumniedzau, avind o gindire proprie "outside the book" care tine cont de conceptul de divinitate.

Kosmotro a scris:

Ce e mai bine:

Ce e bine pentru mine, poate sa nu se potriveasca cu tine.

Kosmotro a scris:

Daca vine la mine o tipa nemaritata si ma roaga sa o fac "sa se simta mai bine", atunci eu, conform gandirii tale trebuie sa ma fac luntre si punte ca sa o fac sa se simta "mai implinita", pe toate planurile, mental, emotional, sexual. Asta ar fi "menirea noastra", a barbatilor, nu? Ca de aia a zis Dumnezeu "Cresteti si va inmultiti".

Cam departe de asta, menirea adica.

Sexual da, o poti face sa se simta "mai bine". Celelalte doua sunt doar temporare. Doar ea poate face in asa fel incat sa se simta "mai bine".

Jugulator a scris:

Daca ar fi doar "mici" conflicte ar fi bine. Din pacate "micile conflicte" astea au cauzat mai multe victime decit orice altceva...

trebuia sa pun intre ghilimele acele "mici conflicte". si oricum nu degenereaza tot timpul in conflicte majore, uneori sunt evitate... cu greu, dar...

si conflicte mici ma refeream ca nu s-a pornit vreun razboi mondial din chestia asta... nu inca!

Assomnio a scris:

trebuia sa pun intre ghilimele acele "mici conflicte". si oricum nu degenereaza tot timpul in conflicte majore, uneori sunt evitate... cu greu, dar...

si conflicte mici ma refeream ca nu s-a pornit vreun razboi mondial din chestia asta... nu inca!

Oare??? Catolic practicant: Hitler

Aboslvent de seminar ortodox: Stalin

Pa. a scris:

Catolic practicant: Hitler

Aboslvent de seminar ortodox: Stalin

Şi cu toate astea, niciunul dintre cei doi, nu a urmat cuv

Imi cer scuze ca pun o asemenea intrebare, poate nu am inteles ,dar ati putea sa definiti aceasta credinta care limiteaza ? Care sunt, mai exact, limitele ?

Eu cred ca polemicile sunt datorate unei perceptii diferite . Sunt ortodoxa si nu incerc sa conving pe nimeni ca principiile mele sunt adevarate, desi pentru mine sunt o realitate, dincolo de ratiunea mea. Stiu ca as indeparta acea fiinta de convingerile mele, in loc sa o apropii pentru ca asemenea lucruri vin din interior, nu din exterior. Dar eu as vrea sa stiu care sunt acele limite, pentru cine are rabdarea sa imi explice.

As spune ca ratiunea este cea care limiteaza, in cazul in care ne bazam pe ea, iar credinta sfideaza ratiunea. Dar nu stiu cum percep unii credinta. Dincolo de principiile lor ortodoxe sau neortodoxe, unii oameni isi revarsa iubirea in gesturi, atitudini inconstiente. Iubirea e o miscare naturala a inimii, nu mai e vorba de credinta pe care o alegem, de principii, de cat de morali alegem sa fim, iar atata timp cat suntem sinceri cu noi insine in privinta asta, ne afirmam nelimitarea. In asta cred eu.

Nu am foarte multe cunostinte, nu as vrea ma intrec in inteligenta, ma intreb doar care sunt acele limite in perceptia unora.

Ce limiteaza? Smerenia, frica de dumnezeu, cele zece porunci, mizerabilul concept de "pacat" fie el originar sau nu... sa mai continui? Faptul ca duminica e "zi de odihna" si ca "e bine" sa faci 23455432 de chestii ca asa "zice in carte" sau "zice preotul" etc. Credinta ce vine din interior mi se pare absurd sa imbratiseze o forma de religie organizata, avind in vedere povestioarele de adormit copiii propavaduite de toate aceste forme.

Daca esti credincios insa ai un propriu set de reguli si nu te doare nici in clin nici in mineca de ceea ce "e bine" conform maselor si regulilor stabilite de biserica, toate bune si frumoase.

Am inteles. Smerenia ...umilinta, e contientizarea frumusetii lumii ,a perfectiunii, ca fiinta imperfecta. Smerit esti atunci cand ai patruns in esenta unui lucru ... nu poti vedea ceva asa cum este avand un ego...smerenia te ajuta in lupta cu ego-ul...cum ar putea sa limiteze ? mandria limiteaza, ingusteaza...smerenia chiar iti deschide o fereastra. Poate limiteaza atunci cand este impusa ... dar nu cand vine din interior . Frica de Dumnezeu ... Dumnezeu este iubire... cum ar putea sa-mi fie frica ? Imi este frica sa nu Ii pierd iubirea, asta consider eu ca e cea mai mare pedeapsa , pe care ne-o dam noi, indepartandu-ne de natura noastra. Eu cred in legea cauzei si a efectului , deci orice lucru bun sau rau care ni se intampla este de fapt efectul propriilor fapte. Cele 10 porunci sunt un cod moral , ele sunt facute pentru om, pentru binele sau, dar toate aceste lucruri vin din interior ... pentru a le putea intelege cu adevarat trebuie sa le avem in noi . Dar nu incerc sa conving pe nimeni de nimic, doar spun cum vad eu problema... si realizez ca e vorba de perceptie.

Conceptul de pacat ... nu stiu cum sa incep sa-mi spun eu parerea, sau mai bine zis ce simt eu in privinta acestui lucru ... dar mi-e clar ca nu sunt perfecta. Si aici cred ca e vorba de perceptie...si nu mai spun nimic in privinta asta.

Cea care ne judeca este constiinta noastra...cu ea ne vom infrunta...ea nu ne da pace cand facem un lucru rau,si nu dogmele.

Eu nu am facut niciodata un lucru al carui rost nu l-am inteles, si atunci pentru mine, toate lucrurile in care cred au un rost...nu sunt de acord nici eu cu indoctrinarea... niciun lucru nu trebuie facut pentru ca trebuie si nu mi se pare ca Biserica promoveaza asta.

Multumesc pentru raspuns. Eu cred ca voi, cei care nu sunteti de acord cu credinta care limiteaza ... de fapt nu sunteti de acord cu cei care fac lucrurile pentru ca asa trebuie si nu pentru ca asta simt... deci nu credinta este cea care limiteaza ...

Imaginati-va ca nu a existat niciodata notiunea de D-zeu, de Alah, Iisus, Budha, Moise, Mahomed, ca nu a auzit nimeni de cele 10 porunci, Biblia, Coranul sau alte scrieri sfinte nu exista, oamenii nu au absolut nici o divinitate, nici o credinta in Cel de Sus.

Imaginati-va acum moralitatea.