Viata cu sau fara credinta in divinitate/afterlife

[soogee 2866]

Ce e mai bine:

1. sa traiesti sperand ca exista viata dupa moarte si crezand ca o divinitate misterioasa "ajuta" la necaz

sau

2. sa traiesti fara aceste convingeri, fara autoiluzionare, sperante care se pot dovedi desarte?

 

Cercetarile neurologice de ultima ora arata ca religiosii (de orice credinta ar fi ei) se bucura de o sanatate mai buna decat agnosticii.

 

Probabil faptul ca spera, sunt mai optimisti, se bazeaza pe sprijinul unui "tata" celest, ii face mai rezistenti in fata incercarilor vietii, adica mai sanatosi dpdv al sistemului imunitar, al biochimiei, etc.

 

Dar o persoana care traieste sperand si crezand in faptul ca divinitatea o va ajuta la necaz, care da de o lovitura dura in viata (ex. moartea unui copil, sau a unui parinte drag, sau pierde tot ce avea din cauza ca a fost naiva si tepuita de cei mai buni prieteni) poate sa aiba un soc emotional atat de mare, incat, prin constrast cu sperantele de dinainte, nenorocirea ii pare si mai mare. Stresul puternic si prelungit o poate duce la nebunie, sinucidere, atac cerebral sau infarct. Astfel de victime nu mai intra in cercetarile neurologice citate mai sus, in care religiosii sunt mai avantajati dpdv al sanatatii. Pentru ca ele sunt victime colaterale, si nu mai ajung niciodata sa fie intervievate pentru studii.

 

Kant credea intr-un Demiurg Arhitect al universului. O parte a savantilor fizicieni sau biochimisti de azi sunt credinciosi.

Einstein avea si el un soi de religiozitate, bazata pe un fel de sacralitate a lumii si a vietii.

Hawking s-a jucat si el cu conceptul de "Minte Divina"

Alti savanti, cum e Dawkins, spun ca se pot dispensa de credinta. Si au o sanatate infloritoare.

 

Va invit la o dezbatere: pe voi cum va avantajeaza sau va dezavantajeaza traitul cu speranta in afterlife/providenta, ori din contra fara asa ceva?

Editat Ianuarie 25, 2011 de Kosmotro

[sorin5 154]

,,Ce e mai bine''?

Ce

[Adrian_mirea 3]

Ce e mai bine:

 

Din start pui problema greșit. Credința nu "funcționează" așa cum crezi tu.

 

Credința depășește rationalul sec, "1+1=2", "fac cutare lucru pentru ca mă simt bine", etc. Tocmai de aceea este foarte greu să o explici

[Athmy 2564]

E sanatos sa credem sau sa nu? Mental, eu cred ca e mai sanatos.

Dar totodata mai dificil, ai mai multe responsabiliatati cand stii ca nu esti singur, pe lume si in univers.

Dar cel mai greu e sa traiesti fara speranta. Sa stii ca te asteapta nimicul, ca totul e praf si pulbere.

Asta nu pot eu intelege. A te agata numai de viata asta, e ca si cum inoti intr-un ocean doar cu un colac de salvare, si stii ca nu exista tarm, doar fundul apei. Si totusi unii inoata.

[soogee 2866]

Și tot subiectul ăsta pune problema greșit, egoist. Nu contează să te simți tu mai bine, contează să-i faci pe ceilalți să se simtă mai bine, mai

Editat Ianuarie 25, 2011 de Kosmotro

[Athmy 2564]

Pai tu ce crezi din continuare Kosmotro? In afara de faptul ca sunt obosita si mananc cuvinte? :lol:

 

uneori e mai simplu sa zici, atat vad in fata mea, oceanul, nu am de facut decat sa dau din maini si din picioare, cum fac toti. Ca hrana pentru pesti suntem, asta e. Si te mai uiti si la norii pufosi, ca ei sunt sus si tu jos. Dar tot te mai gandesti ca exista si un tarm spre care inoti, altfel ar fi inutil sa te nasti, sa inoti, de ce? Asta e intrebarea :)

 

OK. Hai sa/ti duc gandirea de mai sus mai departe.

 

Daca vine la mine o tipa nemaritata si ma roaga sa o fac "sa se simta mai bine", atunci eu, conform gandirii tale trebuie sa ma fac luntre si punte ca sa o fac sa se simta "mai implinita", pe toate planurile, mental, emotional, sexual. Asta ar fi "menirea noastra", a barbatilor, nu? Ca de aia a zis Dumnezeu "Cresteti si va inmultiti".

Daca o refuz inseamna ca sunt egoist, nu? Daca o refuz inseamna ca ma gandesc "numai sa ma simt eu mai bine", dar asta e rau, conform gandirii tale. De ce sa nu o ajut pe sarmana? Ii lipseste ceva, iar eu o ajut, din bunatatea mea. Din altruism pur. Ce zici, mare maestre?

 

:)

 

Ce mai exemplu simplist 8)

Pai inseamna ca nu poti deosebi ajutorul de neajutor, sau fapta buna de hai s-o fac si pe asta, ca mi-e totuna.

Editat Ianuarie 25, 2011 de Athmy

[soogee 2866]

Pai inseamna ca nu poti deosebi ajutorul de neajutor, sau fapta buna de hai s-o fac si pe asta, ca mi-e totuna.

 

Pai ea insista ca e o fapta buna. Ca are nevoie, ca e in necaz si numai eu pot sa ii fac bucuria.

Si atunci? De ce sa nu fie o dovada de altruism?

Ca doar nu ii fac rau, nici nu am furat nimic de la nimeni.

Ia gandeste-te.

 

 

exista si un tarm spre care inoti, altfel ar fi inutil sa te nasti, sa inoti, de ce? Asta e intrebarea :lol:

 

Dar daca faci pluta, te rotesti usor pe loc, si privesti norii cum se imping unii in altii si ce forme fac?

E si asta un sens in viata.

[Athmy 2564]

MAi Kosmotro. Tu gandesti cu capul sau ti s-a casunat pe simpatic :lol: ?

Eu vad ca el are principii santoase si tu pui bete in roate, asa, de drag de el.

Ori nu pricepi ce a vrut sa spuna, ori te prefaci sa mai culegi cateva foloase, ca stie el multe si le esentializeaza :)

 

Dar daca faci pluta, te rotesti usor pe loc, si privesti norii cum se imping unii in altii si ce forme fac?

E si asta un sens in viata.

 

La o adica poti face si piruete daca vrei, te joci cu delfinasii, inoti fluture sau te faci luntre si punte :)

Nu zic nu. Daca la altceva nu te duce minticica, e fain frumos.

[Pa. 14]

Pai tu ce crezi din continuare Kosmotro? In afara de faptul ca sunt obosita si mananc cuvinte? :lol:

 

uneori e mai simplu sa zici, atat vad in fata mea, oceanul, nu am de facut decat sa dau din maini si din picioare, cum fac toti. Ca hrana pentru pesti suntem, asta e. Si te mai uiti si la norii pufosi, ca ei sunt sus si tu jos. Dar tot te mai gandesti ca exista si un tarm spre care inoti, altfel ar fi inutil sa te nasti, sa inoti, de ce? Asta e intrebarea :)

Intrebarea e poate a ta personala, nu e si a mea. Nu generalizez peste binomul asta.

De unde scoti ideea ca trebuie sa fie musai un scop. o utilitate in a te naste? Intrebarea asta retorica e ea insasi un non sens , e o intrebare absurda.Viata e o intimplare,. Putea la fel de bine sa nu apara la fel cum a putut sa si apara. E aleatoriu pur, iar aleaoriu nu presupune nici o determinare si nici un scop. Comparatia cu oceanul e usor fortata. Nu exista nici un tarm predefinit. Doar o puzderie de insulite, unele importante ca sa supravietuiesti tu si specia ta, scopurile imediate : sa respiri, sa bei , sa te hranesti, sa te adapostesti,sa te odihnesti si sa te reproduci, altele liber alese- toate celelalte scopuri pe care ti le propui. Scopurile sint fractale, individuale si colective.

Credinta e doar un drog toxic care iti vinde ideea unui inot fortat intr-o oarecare directie cu promisiunea falsa ca pe acolo e un tarm. Evident, un tarm pe care nu l-a vazut nimeni niciodata, unde nu a ajuns nimeni niciodata si de unde nu s-a intors nimeni niciodata. Exista soar in imaginatia celor care se aduna intr-o turma si inoata organizat dupa fluierul unui pastor mincinos. Tot dind din picioare spre tarmul iluzoriu, trec aiurea, fara sa poposeasca pe linga majoritatea insulitelor adevarate pe care le intilnesc . Pastorul nu lasa turma sa se imprastie pe insulele alea, ca nu o mai aduna in veci inapoi! Una dupa alta, pastorul mincinos a cartelat pina si accesul la insulele obligatorii: el decreteaza cind maninci si cind nu maninci, cind si unde te adapostesti asta incluzind si imbracamintea! si mai ales cind si cu cine e absolut interzis sa faci sex ( cu toata lumea, mai putin unicul partener pentru care isi da aprobarea). Doar la chestia cu respiratia nu a bagat pastorul popa reguli!

 

Eu nu ma bag in turma nici unei credinte si ma plimb liber si imi aleg liber insulitele( scopurile succesive adica)

exact cum ma apuca cheful sa o fac. Iar cind nu mai am chef sa inot, ma duc tot cind vreau la fundul apei , mor si gata, fara supravegherea si acordul pastorului , sigur, daca nu apare un accident aleatoriu si el care sa ma termine instantaneu. Mincare pentru pesti, cum zici, sau pentru multe alte vietuitoare, cum se intimpla in realitatea ecosistemului....aleatoriu in care traiesc.

[Athmy 2564]

Metafora mea fortata vad ca ti se potriveste de minune :lol:

Pai asta ziceam si eu. Unii cred in aleatoriu si in drifting, adica sunt si eu o floare sub cerul senin, o papadie probabil.

Iar altii cauta un sens vietii, iar cand cauti gasesti.

Poate pt tine e iluzie, dar unii zic ca viata e iluzie.. deci sunt tot felul de pareri.

 

 

A, si cred ca s-a demonstrat stiintific si in psihologie, ca sensul si intelesurile pe care le atribuim fac foarte bine pe plan mental (vorbesc serios, nu ma refer la Greuceanu).

De ex daca dai unui om sa memoreze cuvinte disparate, va fi mult mai greu decat daca le ordoneaza in propozitii cu sens. De asemenea, o boala psihologica pe care o constientizezi e pe jumatate vindecata, pentru ca intelesul scade tensiunea psihica si da confort si incredere. De multe ori se spune ca nu conteaza raspusurile pe care le cauti, ci modul in care iti pui problema. Intrebarile noastre ne definesc si contin in ele si solutia de multe ori.

 

Si se mai spune ca daca incepi ceva si nu termini, exista o tensiune pe care o poti folosi benefic (pentru memorare de exemplu, sau pentru ca sa lasi mintea sa munceasca pe timpul noptii), insa daca lasi multe lucruri neterminate tensiunile acestea se acumuleaza si pot destabiliza o persoana. E doar un exemplu al importantei sensului in viata noastra.

 

A face bine celor din jurul nostru este un sens, o menire care ne face mai umani, intelegatori, deschisi si impliniti. D-zeu nu a lasat porunca: fa fapte bune, doar iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. Pentru ca de fapt tie iti faci un bine, chiar daca nu faci nimic concret. Iubirea iti da un sens, e o legatura.

Editat Ianuarie 26, 2011 de Athmy