Femeia singura care nu stie ce vrea

Athmy a scris:

Oamenii care se iubesc trebuie sa aiba grija sa nu se raneasca inca de la inceput. De multe ori e mai greu sa repari decat sa o iei de la 0.

Eu zic sa iesi din co-dependenta asta, ca el singur nu stiu daca are puterea. Gandeste-te ca ar fi un alcoolic. Ce ai face: i-ai cumpara sticla de bautura, sau l-ai face sa constientizeze ca are nevoie de tratament?

Nu ne iubeam la inceput. Era doar sex pentru amandoi.

Daca ar fi alcoolic, probabil as bea cu el in incercarea de a-l intelege si de a-i fi aproape cumva.

Na-m cum sa-l fac sa constientizeze ca are probleme. Uneori simte si el asta, dar sunt prea multi ani de cand ceea ce face a fost singura varianta.

Si daca ar renunta la cealalta acum, cat timp ar fi pana la urmatoarea? O luna, doua, trei, un an? Mai devreme sau mai tarziu va veni momentul ala, cand va fi greu si dificil intre noi si asta e ceea ce face.

A incercat cineva terapie?

Da, a incercat.

Luz, faci o greseala foarte mare. Daca asa ati inceput, poate de aceea asa continuati..

Ce voiam eu sa iti spun, am vorbit pe un forum cu o fata care se droga. Spunea ca la inceput a ajutat o prietena sa se lase de droguri. Credea ca ea e tare, si oamenii pot fi ajutati. Apoi si-a facut un prieten care se droga, si asa a inceput tot calvarul. Nu intelegea cum ea o fiinta puternica, dornica sa ajute, a ajuns sa cada in aceeasi plasa, sa se zbata in ea zi de zi, sa se certe cu familia, sa nu mai se suporte ca este asa de slaba, sa traiasca in acest mediu al banului pentru drog si al neputintei de a mai fi om normal, linistit, cu probleme obisnuite.. cum era.

Cineva i-a raspuns: proasto, crezi tu ca daca stai cu ala rezolvi ceva? trebuie sa fii egoist ca sa te salvezi.

Adevarul e ca ajungi sa nu te recunosti din cauza compromisurilor si traiesti cum nu tu ai ales pentru tine.

Tu inca nu ai ajuns la drog, dar cate droguri nu sunt pe lume. Tot ce ne mentine in iluzie, toate lanturile pe care nu le dorim dar le acceptam, sunt drog.

Poate ar fi bine pentru tine, fiindca vad ca esti o persoana deschisa, sa mergi la psiholog sau terapeut, sa spui ce ai pe suflet. Cine stie, incearca sa faci ceva, cred ca esti dispusa. Macar sa vorbesti despre asta, si vei constientiza singura multe. Problema nu e numai la el, e si la tine, fiindca nu stii ce vrei. Alege un psiholog bun si incearca si pe drumul asta, nu ai de pierdut, o experienta in plus.

Si ca sa nu mai spui ca ai bea pentru cineva, desi stiu ca este un mod de a vorbi, iti recomand un film despre viata drogatilor 'Requiem for a dream'. Eu l-am urmarit tot din dorinta de a intelege, dar nu as merge atat de departe incat sa sar in aceeasi fantana.

Citesc ce-mi scrii (si scrieti) si stiu ca si eu mi-as spune la fel. E ciudat sa fiu eu cea care e in pozitia aceea, in situatia in care le-am vazut pe altele si am incercat sa le sfatuiesc cu compasiune, pana cand m-au gonit din vietile lor, pentru ca nu mai voiau sa ma mai auda.

Da, vreau sa salvez pe cineva. Dar cred ca tocmai am gasit un candidat mai bun, singurul care face sens: pe mine.

Am tacut prea mult, am fost prea mult timp o victima neajutorata al carui salvator mult asteptat nu vine niciodata.

Suferinta peste care nu poti sa te ridici, e o gheara a mortii.

La intrebarea daca exista barbati care nu inseala raspunsul e simplu, da atunci cand iubesc pe cineva.

Acum in cazul tau "iubitul" tau te tine drept plasa de siguranta pana cand va gasi ceea ce cauta si cand va gasi iti va face bye bye :soc:

Vicious a scris:

La intrebarea daca exista barbati care nu inseala raspunsul e simplu, da atunci cand iubesc pe cineva.

Acum in cazul tau "iubitul" tau te tine drept plasa de siguranta pana cand va gasi ceea ce cauta si cand va gasi iti va face bye bye :)

Parerea mea e ca "iubitul" ei e un "Don Juan" si nu se va schimba decat daca ar ajunge intr-o "situatie extrema" (adica sa ajunga in locul ei ) si atunci sunt multe semne de intrebare pentru ca el are o fire diferita fata de a ei. Nu incerca sa- l schimbi, te chinui degeaba. Accepta-l ori lasa-l.

Dupa ce mi-am petrecut zile gandindu-ma ca e cu cealalta si ca nu mai pot asa, fiindca doare prea tare, ne-am intalnit si mi-a zis ca s-a gandit mult si a ajuns la concluzia ca vrea mai mult de la noi si asta nu se poate atata timp cat nu-si asuma unele lucruri. Ca a vorbit si cu ea despre asta, si nu numai, si ca ma iubeste pe mine. Fiind pe punctul de a-i spune ca vreau sa ma lase in linistea mea, mi-a zis ca vrea sa fie doar cu mine. Ca ii e frica, dar ca asta e ceea ce simte si vrea. Asa, cumva subit.

Da, mi-a spus tot ce as fi vrut sa aud si poate stia asta. Dar l-am crezut, vreau sa il cred.

Ultima data - si daca iese prost, aici vin sa plang si sa-mi pun cenusa in cap, ca taxa pe prostie...

Cand imi vorbea si imi spunea toate astea si ma uitam la el, am vazut un barbat. N-am mai vazut un copil, ci un barbat determinat si sigur pe el. Mi-a placut ce am vazut si ce am auzit.

Cred ca a aparut ceva eroare pentru ca mi-a fost postat mesajul anterior de doua ori. Nu stiu ce trebuie sa fac ca sa sterg unul din ele (asa ca l-am editat pe al doilea si inlocuit cu ce apare aici).

E bine si ca ai unde sa te intorci si sa iti pui cenusa in cap :rot:

dar mai bine nu..

Ce aveti oameni buni cu femeia , daca ei asa ii place sa-si traiasca viata !?