Iar acum ma chinuie senzatia aia in stomac... aia "a.k.a." intuitie feminina, rationament psihodiagnostic sau paranoia... Un gol dureros in stomac si un pitic rosu rautacios cu trident si codita pe umarul meu care-mi spun "e cu ea, e cu ea, e cu ea... de-aia nu te suna de nu stiu cand si de-aia nu v-ati mai vazut de-o saptamana... e cu ea, e cu ea, e cu ea". Si nu-l sun, fiindca asta in mod sigur nu va da bine, nici daca e cu ea, nici daca nu e cu ea. Plus ca nu tin neaparat sa aflu mai curand vestile proaste. Dar piticul rosu... e chinuitor!
Hm...macar ma simt un pic mai bine exprimand chestia asta. Ca si cum daca acum am zis-o e cumva mai putin probabil sa fie adevarat, fiindca am spus-o intr-o forma amuzanta. Dar nu. De-asta urasc sa ma ignore cateva zile la rand. Macar de ar avea vreun sens pentru mine. Altul decat a cunoaste oameni noi si posibili viitori prieteni cu care as putea avea o relatie faina odata ce toata prostia asta se va termina. Da, se poate spune ca dramatizez, doar ca senzatia asta de gol in stomac... coreleaza foarte bine cu petrecerea reala a chestiilor pe care le delirez.
Mno, presupun ca ar fi fost dragut sa fie real. Comportamentele de genul asta nu ma pot face sa pot avea din nou incredere in el. :)
Vrea cineva sa tina cu el si sa puna pariu cu mine legat de daca e sau nu cu alta? Eu pun pariu ca e, dar nu se poate pune un pariu daca nu e cineva care sa parieze ca nu e. Mi-ar prinde bine. Asa n-ar mai trebui sa disociez in mine intre a adopta pozitia optimista si a adopta-o pe cea pesimista.

