Femeia singura care nu stie ce vrea

Hypathia a scris:

Cui pe cui se scoate. Cauta-ti alt cui.

:roll:

Am facut si asta. La ultima despartire, acum 2 luni si ceva, chiar nu am mai vrut sa risc sa ma intorc iar la el.

Am avut o aventura, la momentul respectiv am crezut ca e destul. Nu am vrut sa ma bag intr-o relatie cu cineva doar asa, ca sa trec peste o alta relatie, fiindca nu mi se pare corect fata de celalalt. Acum stiu pentru data viitoare.

Inappropriate a scris:

Te-a

Luz_99 a scris:

Acum stiu pentru data viitoare.

Trebuie sa-ti revii cat mai repede din asta. Ca sa nu urmeze ani de chinuri. Trebuie sa inchei absolut orice contact cu el definitiv. Pentru ca il iubesti, asta te va distruge daca nu-l stergi cu totul si orice urma din el din viata ta. El nu te merita. Nu-ti merita iubirea pe care i-o arati.

Trebuie sa faci in asa fel incat sa nu te mai gaseasca macar un an, doi, trei, pana te integrezi in alta relatie si-ti dispar sentimentele oarbe pentru el.

Luz_99 a scris:

Nu stiu exact. Ne-am despartit de mai multe ori. Cred ca da, pot spune ca m-a inselat. Eu am sentimente de vinovatie pentru perioadele respective pentru ca nu ne era bine impreuna, eram distanti iar eu... am fost indragostita de altcineva ocazional. Ma simteam neglijata, mi-a fost usor sa ma indragostesc.

Dacă lui

Nu te lasa in pace pt ca vrea de la tine sex. De ce sa fie fraier sa lase laptele daca il primeste pe gratis?

Hypathia a scris:

Nu te lasa in pace pt ca vrea de la tine sex. De ce sa fie fraier sa lase laptele daca il primeste pe gratis?

Sexul nu e chiar atat de grozav cat sa ma vrea de-aia. Plus ca sex face cu oricine.

Ii place sa aiba femei indragostite de el, ca sa-i acopere teama ca nu merita sa fie iubit.

Ar fi in stare sa piarda asa ceva? Eu zic sa fii mai hotarata, poti iubi si in alte feluri, mai pozitive.

Daca tu continui asa, ii oferi permisiunea pentru greselile lui. Si in plus, suferi ca un caine. Ce fel de iubire mai e si asta? Iubire inseamna intelegere, respect, ajutor, dezinteres, comuniune, implicare.. Ce e intre voi se numeste complacere. Eu iti accept defectele ca sa mi le accepti si tu mie. Dar unde te vor duce ele pe cine mai intereseaza?

Parca traiesti cu un alcoolic, sau altfel de dependent. Ori tai raul de la radacina, ori nu ii faci nici lui nici un bine acceptandu-l asa, nici mai ales tie. Uite, daca nu era asa situatia nu mai te indragosteai de-aiurea. Ce influenta pozitiva are aupra ta? Ia mai gandeste-te, nu este un viciu?

Hypathia a scris:

Cui pe cui se scoate. Cauta-ti alt cui.

In cazul asta nu se scoate cui pe cui, s-a si vazut de altfel..

Si apoi, cum iti gasesti cuiul cand ai un cui la inima?

Cui pe cui se scoate numai daca se decide ea prima sa se schimbe, si poate se va schimba si el. Oricum ar fi, macar ea sa scape de cuiul ei.

Iti dedic o melodie frumoasa :roll: Vivre ou survivre

http://www.youtube.com/watch?v=tZ14rn_GvW8...feature=related

Iti place sa suferi - in afara de sentimentul de iubire care-ti place, iti place si suferinta , chinul. Te face sa te simti vie. Prea mult auzim - dragostea doare. Dragostea nu doare decat daca o purtam unei persoane nepotrivite. Atunci cand iubim pe cine ne merita dragostea nu aduce nici o suferinta. IN general durerea ne-a fost data pentru a ne feri de pericole. Cand te apropii cu mana de flacara simti caldura is e bine, cand te apropii prea tare si arde simti durerea si retragi mana. Cand cineva pe care iubim ne face sa suferim ar trebui sa facem exact acelasi lucru - sa ne retragem sentimentele.

Nelinistita a scris:

Iti place sa suferi - in afara de sentimentul de iubire care-ti place, iti place si suferinta , chinul. Te face sa te simti vie. Prea mult auzim - dragostea doare. Dragostea nu doare decat daca o purtam unei persoane nepotrivite. Atunci cand iubim pe cine ne merita dragostea nu aduce nici o suferinta.

Nu stiu daca intr-adevar e placere ceea ce simt din suferinta, dar e "acasa", sunt obisnuita sa traiesc asa si nu stiu cum se face altfel. Am fost invatata ca dragostea doare, pasiuni arzatoare etc. Ceea ce a fost altfel, inainte de toate, cu el, a fost stranietatea sentimentului de pace fata de un om; drag si pace. Si am crezut ca nu-l iubesc, ca mi-e poate drag ca prieten. Tarziu am realizat ca poate aia a fost iubirea reala, de care ne vorbesc batranii pe care nimeni nu-i asculta. A fost un sentiment care a zburat, nu stiam sa-l simt si sa traiesc cu el. Acum il vreau inapoi si nu stiu de unde sa-l iau...

Athmy a scris:

Ar fi in stare sa piarda asa ceva? Eu zic sa fii mai hotarata, poti iubi si in alte feluri, mai pozitive.

Daca tu continui asa, ii oferi permisiunea pentru greselile lui. Si in plus, suferi ca un caine. Ce fel de iubire mai e si asta? Iubire inseamna intelegere, respect, ajutor, dezinteres, comuniune, implicare.. Ce e intre voi se numeste complacere. Eu iti accept defectele ca sa mi le accepti si tu mie. Dar unde te vor duce ele pe cine mai intereseaza?

Parca traiesti cu un alcoolic, sau altfel de dependent. Ori tai raul de la radacina, ori nu ii faci nici lui nici un bine acceptandu-l asa, nici mai ales tie. Uite, daca nu era asa situatia nu mai te indragosteai de-aiurea. Ce influenta pozitiva are aupra ta? Ia mai gandeste-te, nu este un viciu?

Cui pe cui se scoate numai daca se decide ea prima sa se schimbe, si poate se va schimba si el. Oricum ar fi, macar ea sa scape de cuiul ei.

Nu stiu practic ce sa schimb. Si vreau, am nevoie pentru mine sa schimb. Nu stiu ce si cum. O vad in mine, o vad in el. Nu-l iubesc degeaba. Sunt si toate partile bolnavicioase, dar langa el ma vad pe mine mai bine. Simt ca daca vreau ca asta sa functioneze vreodata sanatos intre noi, trebuie sa lucrez la mine, sa fiu eu in mod real mai sanatoasa, mai intreaga si mai Eu. Asta e partea pozitiva a relatiei asupra mea. Si peste, din pacate, sunt multe lucruri triste si ne-necesare, in plus, fara de care n-am fost de prea mult timp.

E si dependenta si co-dependenta, iar relele noastre se impletesc unele in altele si se completeaza. Ca si cum am avea toate notele ca sa construim acea armonie pe care o vrem, dar ne inghesuim si ne impingem si tot ce rezulta e o teribila si dureroasa dizarmonie.

Luz_99 a scris:

De la 15-16 ani sunt in continuu intr-o relatie, de curand iesita dintr-o relatie sau suferinda dupa o deceptie.

Cum supravietuiti? Cand se linisteste un barbat? Se aseaza la casa lui vreodata un infidel? Are rost sa sper, sa mai incerc? De unde vin si unde merg?

I feel you.

In alta ordine, nu stiu daca poti suporta adevarul.

Hai sa-ti raspund. Un infidel se aseaza la casa lui, dar nu se linisteste.

Luz_99 a scris:

Nu stiu daca intr-adevar e placere ceea ce simt din suferinta, dar e "acasa", sunt obisnuita sa traiesc asa si nu stiu cum se face altfel. Am fost invatata ca dragostea doare, pasiuni arzatoare etc. Ceea ce a fost altfel, inainte de toate, cu el, a fost stranietatea sentimentului de pace fata de un om; drag si pace. Si am crezut ca nu-l iubesc, ca mi-e poate drag ca prieten. Tarziu am realizat ca poate aia a fost iubirea reala, de care ne vorbesc batranii pe care nimeni nu-i asculta. A fost un sentiment care a zburat, nu stiam sa-l simt si sa traiesc cu el. Acum il vreau inapoi si nu stiu de unde sa-l iau...

Nu stiu practic ce sa schimb. Si vreau, am nevoie pentru mine sa schimb. Nu stiu ce si cum. O vad in mine, o vad in el. Nu-l iubesc degeaba. Sunt si toate partile bolnavicioase, dar langa el ma vad pe mine mai bine. Simt ca daca vreau ca asta sa functioneze vreodata sanatos intre noi, trebuie sa lucrez la mine, sa fiu eu in mod real mai sanatoasa, mai intreaga si mai Eu. Asta e partea pozitiva a relatiei asupra mea. Si peste, din pacate, sunt multe lucruri triste si ne-necesare, in plus, fara de care n-am fost de prea mult timp.

E si dependenta si co-dependenta, iar relele noastre se impletesc unele in altele si se completeaza. Ca si cum am avea toate notele ca sa construim acea armonie pe care o vrem, dar ne inghesuim si ne impingem si tot ce rezulta e o teribila si dureroasa dizarmonie.

Intr-un fel te inteleg. Ma intrebam mereu cum ar fi fost daca mi s-ar intampla mie.. probabil cam tot asa de greu.

Clar e ca relatia voastra nu a evoluat intr-o directie buna, si nu stiu ce mai e de facut acum. Oamenii care se iubesc trebuie sa aiba grija sa nu se raneasca inca de la inceput. De multe ori e mai greu sa repari decat sa o iei de la 0.

Dupa cate zici esti inca indragostita de el, sau de cel care era. Eu zic sa iesi din co-dependenta asta, ca el singur nu stiu daca are puterea. Gandeste-te ca ar fi un alcoolic. Ce ai face: i-ai cumpara sticla de bautura, sau l-ai face sa constientizeze ca are nevoie de tratament? Trezeste-te , poate nu mai e omul de care te-ai indragostit. Sau daca e, ramane de vazut.