Început de soogee, Lun 17 ian 2011 · 232 răspunsuri · 30.166 vizualizări
E ideea de baza a budismului. :) Asteptari nerealiste = fantezie. Pana la urma orice suferinta se trage din asta, nu ? Din asteptari nerealiste si blocarea in trecut ( atasamentul ). Atribui unor lucruri oarecare, importanta desavarsita.
Editat Sâm 3 dec 2011 00:08
Naeema a scris:In calitate de on and off depresiva, pot spune ca depresivii (sau ma rog, o parte din ei) traiesc intr-o realitate a lor, adica percep realitatea prin prisma depresiei. Dilema propusa: este acea realitate, realitatea ? Este realitatea universala formata din o multitudine de realitati individuale sau realitatea universala este una si buna pe cand cele individuale depresive sunt distorsiuni ale ei ? :think: Mno, acu sa va vad filfizonilor....pardon, filozifilor.
Io ma duc la mall acum si va citesc disertatiile cand ma intorc. Ciao !
:P
Dar concret treaba sta la fel. Oamenii nu merg cu capul in jos si cu picioarele in sus nici macar pentru depresivi. Doar cerul poate sa alterneze intre albastru profund, stralucitor si gri intunecat. Dar pe acesta nu-l poti atinge daca intinzi mana.
Daca nu esti sigura de perceptia ta, inchide ochii si pipaie. Daca poti s-o faci, ai dat de ceva tangibil, concret.
Pentru restul nu conteaza daca ai ochii inchisi sau deschisi.
Cred ca fusei destul de filfizoana... adica filosoafa. Acu sa vad daca ai inteles jocul ielelor...pardon, al ideilor. 
Saharian a scris:directia fluxului o ai gresita
toti o avem gresita, mai mult sau mai putin, inclusiv tu
Aseneth a scris:
Cand stai cu sufletul la gura si iti faci in minte diferite scheme si scenarii, suferi inutil de atatea griji. Realizezi apoi dupa un timp privind in urma, ca in tot acest timp ti-ai facut griji (si implicit ai suferit) degeaba.
Aseneth a scris:toti o avem gresita, mai mult sau mai putin, inclusiv tu
Pippo a scris:Cand stai cu sufletul la gura si iti faci in minte diferite scheme si scenarii, suferi inutil de atatea griji. Realizezi apoi dupa un timp privind in urma, ca in tot acest timp ti-ai facut griji (si implicit ai suferit) degeaba.
Aici deja descrii o personalitate patologica. Un om normal nu isi inchipuie ca sufera sau ca se bucura . Chiar sufera, sau chiar se bucura.
Unii numesc micile necazuri traite de ei suferinte, de fapt, habar n-au ce inseamna suferinta.
Typhon a scris:E ideea de baza a budismului. :) Asteptari nerealiste = fantezie. Pana la urma orice suferinta se trage din asta, nu ? Din asteptari nerealiste si blocarea in trecut ( atasamentul ). Atribui unor lucruri oarecare, importanta desavarsita.
Si Biblia atrage atentia asupra acestui aspect, sa lasi grijile deoparte, sunt suficente grijile zilei de azi (situatia in care te gasesti in momentul de acum).
In Filocalia, se trateaza extensiv problema fanteziei (unii o numesc imaginatie, dar as prefera sa facem distinctie intre fantezie si imaginatie - cand sfintii in Filocalia vorbesc de imaginatie, se refera la fantezie - cred ca pe vremea respectiva nu se facea distinctie intre imaginatie si fantezie).
Fantezia necontrolata insemna suferinta si moarte, ne genereaza stari interioare care ne arunca dintr-o parte in alta incontrolabil.
De aceea trebuie sa lasam grijile sau scenariile care sunt doar fantezii care ne fac rau, si sa pasim clipa de clipa in realitatea momentului.
Suferinta altuia de multe ori nu are sens pentru cei din jur. Dar pentru persoana in cauza are tot sensul din lume - pe ea o doare!
Aseneth a scris:Aici deja descrii o personalitate patologica. Un om normal nu isi inchipuie ca sufera sau ca se bucura . Chiar sufera, sau chiar se bucura.
Nu e nimic patologic, atunci cand fanteziezi, oricat de putin, generezi stari interioare false. Depinde pana la ce grad ajungi sa fanteziezi. Imagineaza orice scenariu fals, priveste un film. Ajungi sa razi, sa plangi, sa te bucuri, sa suferi pentru lucruri si situatii care nu exista in realitate. La fel in cazul fanteziei interioare datorata grijilor de orice fel, suferi efectiv, chiar daca gradul difera de la foarte putin pana la foarte mult.
