Început de soogee, Lun 17 ian 2011 · 232 răspunsuri · 30.166 vizualizări
Saharian a scris:directia fluxului o ai gresita
E posibil. Cum am zis, fiecare percepe in felul lui.
Eu consider ca am ajuns la limita aia de mai multe ori.. Cel putin pt atat cat am considerat ca poate suporta sufletul meu. Si daca dupa o ultima perioada de ''nesimtire'' autoimpusa, am reusit sa-mi revin si sa merg mai departe si sa percep altfel lucrurile.. eu atunci cred ca se poate.
Typhon a scris:Depresia are....multe forme. Nu exista om tocit, e doar tendinta aia de aplatizare emotionala pe care o simte un om incatusat, confuz in legatura cu el insusi. E un fel de imunitate emotionala pe care tinde sa o dezvolte pentru a se apara de ceea ce percepe ca fiind negativ. Decat atatea dezamagiri, suferinte, mai bine sa nu simti nimic. Asta e logica din spatele comportamentului pe care il adopta un om "tocit". :)
Depresivii nu pre-as confuzi, dimpotriva, deseori sunt prea realisti.
Naeema a scris:Shit. Mai am multe de incercat ? Si eu care credeam ca am extenuat lista.
Din fericire nu ai extenuat-o ca in cazul ala nu am mai fi avut placerea sa stam de vorba cu tine :rot:
De fiecare data cand reusim sa trecem peste ceva, inseamna ca nu am ajuns la limita. Daca ajungeam la acea limita era grav.
oama invizibilicoasa a scris:Depresivii nu pre-as confuzi, dimpotriva, deseori sunt prea realisti.
E exact ceea ce spune un depresiv. :)
Luam drept realitate lucrurile care ni se potrivesc cu starea de spirit.
Naeema a scris:De fiecare data cand reusim sa trecem peste ceva, inseamna ca nu am ajuns la limita. Daca ajungeam la acea limita era grav.
Da, foarte "matematica" aceasta concluzie. :)
Editat Vin 2 dec 2011 23:55
oama invizibilicoasa a scris:Depresivii nu pre-as confuzi, dimpotriva, deseori sunt prea realisti.
In calitate de on and off depresiva, pot spune ca depresivii (sau ma rog, o parte din ei) traiesc intr-o realitate a lor, adica percep realitatea prin prisma depresiei. Dilema propusa: este acea realitate, realitatea ? Este realitatea universala formata din o multitudine de realitati individuale sau realitatea universala este una si buna pe cand cele individuale depresive sunt distorsiuni ale ei ? :think: Mno, acu sa va vad filfizonilor....pardon, filozifilor. 
Io ma duc la mall acum si va citesc disertatiile cand ma intorc. Ciao ! 
Editat Sâm 3 dec 2011 00:01
De cele mai multe ori suferinta nu exista ca realitate, ci fantezia creaza suferinta.
Sunt oameni care sufera enorm pe termen lung datorita fanteziei, fara sa bage de seama ca in tot acest timp nu i-a durut nimic si nu s-a intamplat nimic rau pentru ei, si au avut tot ce le-a fost necesar. Sufera din griji nejustificate (in realitate nu se intampla nimic grav, doar in mintea lor) sau din dorinte neimplinite.
Naeema a scris:In calitate de on and off depresiva, pot spune ca depresivii (sau ma rog, o parte din ei) traiesc intr-o realitate a lor, adica percep realitatea prin prisma depresiei. Dilema propusa: este acea realitate, realitatea ? Este realitatea universala formata din o multitudine de realitati individuale sau realitatea universala este una si buna pe cand cele individuale depresive sunt distorsiuni ale ei ? :think: Mno, acu sa va vad filfizonilor....pardon, filozifilor.
:rot:
Parerea mea proprie si personala e ca fiecare, mai mult sau mai putin are realitatea lui. Nu numai depresivii. Adica ma indoiesc (sper sa nu ma rup :D ) ca toata lumea nedeprimata percepe realitatea exact la fel.
E o tendinta universala asta, de-a privi realitatea si a filtra perceptiile prin prisma atitudinii/starii pe care o ai. Poti spune ca toate sunt realitati la fel de plauzible, ca toate sunt realitati umane. DAR, ceea ce conteaza, e faptul ca niciuna nu e absoluta sau de iremediat. Cine e depresiv, crede ca doar ceea ce percepe el e corect, se lasa prada unui masochism psihic, el nu mai doreste dovezi pentru faptul ca lumea poate fi si ok, ci nu mai face decat sa priveasca lucrurile asteptand ceva rau, negativ, tragic. Practic el isi pune niste ochelari cu lentile deformate si se intreaba de ce nu vede bine. Pai de ce nu vede ? Vede el realitatea ? O vede, dar distorsionat. Orice perceptie e conditionata de starea sufleteasca, stare care e in acord cu gradul tau de implinire, autocunoastere, sau cu dereglari biochimice.
Oricum, realitatea obiectiva nu exista, din prisma emotiilor. Poti doar sa consideri ca e suma tuturor realitatilor posibile. E important sa stii asta cand esti la fund, ca sa constientizezi ca exista si varfuri, nu doar pante.
Si in final, consider ca toate astea sunt conventii...subiectiv/obiectiv/adevar/fals/... ceea ce conteaza e adevarul tau, pe care il gasesti fara sa-ti pui aceste intrebari. Doar descoperind acest lucru esti fericit. Iar fericirea sau depresia nu sunt conventii...sunt stari de fapt.
Editat Sâm 3 dec 2011 00:21
Pippo a scris:Sunt oameni care sufera enorm pe termen lung datorita fanteziei, fara sa bage de seama ca in tot acest timp nu i-a durut nimic si nu s-a intamplat nimic rau pentru ei, si au avut tot ce le-a fost necesar. Sufera din griji nejustificate (in realitate nu se intampla nimic grav, doar in mintea lor) sau din dorinte neimplinite.
