Ce ati invatat din aceasta incarnare?

Aseneth a scris:

toti o avem gresita, mai mult sau mai putin, inclusiv tu

asa e

LikeThisPoppy a scris:

Acu sa vad daca ai inteles jocul ielelor...pardon, al ideilor.

Am intels cum nu ? Dupa cum spunea si Typhon " Asteptari nerealiste = fantezie. Pana la urma orice suferinta se trage din asta" deci daca io nu mai incap intr-o rochie marimea 4, dar am astfel de asteptari, de acolo mi se trage suferinta (mai ales in vestiar). Nu ?

Ca sa-mi inceteze suferinta trebuie sa renunt la ciocolata si tiramisu, ori astea sunt asteptari extrem de nerealiste, ca atare continui sa sufar in fanteziile gloriei de odinioara. Uite acu m-am intors de la mall cu niste cirese invelite in ciocolata, de ti se pune pe inima de bune ce sunt. Screw buddhism. :rot:

oama invizibilicoasa a scris:

Unii numesc micile necazuri traite de ei suferinte, de fapt, habar n-au ce inseamna suferinta.

Asa este dar asta privit din punctul nostru de vedere. Cineva spunea odata ca necazul fiecarui om, pentru el este cel mai mare.

oama invizibilicoasa a scris:

Unii numesc micile necazuri traite de ei suferinte, de fapt, habar n-au ce inseamna suferinta.

Asa este. Unul din lucrurile importante pe care le-am invatat in viata, este sa nu zic niciodata mai rau de atat nu se poate. De fiecare data m-am inselat. Se poate si mai rau, oricand.

Aseneth a scris:

Asa este. Unul din lucrurile importante pe care le-am invatat in viata, este sa nu zic niciodata mai rau de atat nu se poate. De fiecare data m-am inselat. Se poate si mai rau, oricand.

Da, da, din pacate ai dreptate.

Eu m-am amuzat totdeauna de treaba cu marile si micile necazuri pentru ca nu poti sa le compari! Omul sufera la fel, si la unele, si la altele. Stati sa spun pana la sfarsit! Cand iti strivesti degetul mic, suferi foarte intens, nu te gandesti ca degetul ala e in fond foarte mic si nu e strivita decat o amarata de falanga! In momentul ala, nimeni nu se bucura ca nu si-a strivit piciorul, in schimb. Sigur ca daca esti doar putin amarat (sau mai degraba spre plictisit), nu se pune asa problema, dar odata ce suferinta ajunge la nivelul de saturatie, deja dispare liniaritatea, din cauza incapacitatii psihice de a suferi si mai mult.

Si atunci numai te trezesti ca vine vecinul si ii spune la copil: "Ce jelesti asa pisica aia; eu nu am plans asa nici dupa maica-mea..." Suferinte mici, suferinte mari...

nu vreau a scris:

Cand iti strivesti degetul mic, suferi foarte intens, nu te gandesti ca degetul ala e in fond foarte mic si nu e strivita decat o amarata de falanga! In momentul ala, nimeni nu se bucura ca nu si-a strivit piciorul, in schimb.

Corect. Poate sa apara in retrospect, dar nu la momentul respectiv.

Exact! :roll:

Exista insa o zicere care spune ca soarta (d-zeu...whatever) nu da omului mai mult decat poate duce ? Unde va aflati in raport cu zicala asta?

Zicala asta e o aiureala. Ce e aia nu mai poti duce? Odata omul moare din ceva, si asta inseamna ca nu mai poate duce ceva, o suferinta, o boala, un soc...

Cred ca nu da mai multa suferinta decat poti percepe - din economie...

nu vreau a scris:

Eu m-am amuzat totdeauna de treaba cu marile si micile necazuri pentru ca nu poti sa le compari!

Cred ca fantezia la care se referea Pippo nu se refera la durere in sine, ci incepe in momentul in care incepi sa te intrebi ce se ascunde in spatele durerii mele? sau de ce tocmai azi trebuia sa mi se intample? sau de ce eu? . Si aici incep scheme complicate, cautarea vinovatului, fantezii totale.

Pe de alta parte, exista si suferinte care au un mesaj ascuns in ele insele. Cunosc un caz, o persoana foarte rea, diabolica, as spune, care a ramas fara prieteni, fara familie, traieste doar cu perechea, la fel de diabolica . A avut o perioada mai multe "ghinioane". Ultimul, un accident de masina din care a scapat doar cu cateva coaste rupte. Am fost la spital si cand a inceput sa-mi spuna ca in timp ce avea niste dureri infioratoare se gandea doamne, de ce ma pedepsesti atat de tare? ce ti-am facut? , a trebuit sa pretind ca am scapat ceva pe jos si caut, ca sa nu vada bucuria mea. Nu ma bucuram pentru suferinta sa, ci pentru ca prima oara in viata se indoia de perfectiunea sa. Bucuria mea nu a durat mult caci persoana a conshis filosofic : si gandindu-ma eu asa, mi-am dat seama de fapt cat de mare e dumnezeu, ca puteam sa o patesc mai rau, sa raman in scaun cu rotile sau handicapat pe viata, dar uite, dracu mi-a pus piedica, si dumnezeu mi-a ajutat sa nu cad prea tare. . Dupa ce a iesit din spital, si-a reluat stilul diabolic.

Asta e un caz in care as fi vrut ca acea persoana sa-si puna mai multa vreme intrebarea " de ce mi s-a intamplat asta? "