Ce ati invatat din aceasta incarnare?

LikeThisPoppy a scris:

Era un proverb care spune ca daca nu accepti darul care ti se ofera (rautatea) el se intoarce la cel care ti l-a oferit.

Deci daca dai unora lamai, ei fac limonada si zambesc, pe cand altii iti storc lamia intre ochi. :rot:

oama invizibilicoasa a scris:

Depresivi simt. :) Aia tociti nu mai simt nimic, ei nu mai traiesc, doar exista.

Nu e asa. Doar ca au nevoie de un impuls, o motivatie. Dar, cum spunea Naeema, depinde de caracterul fiecaruia. El decide felul in care primeste loviturile , cum le face fata si cum merge mai departe :)

Naeema a scris:

Ce am invatat eu in viata este ca omul reactioneaza si la bine si la greu precum ii este caracterul.

Caracterul si personalitatea ii influenteaza modul in care face fata necazurilor, mult mai mult decat necazurile i-ar influenta caracterul. E cineva de acord cu teoria asta ?

Pentru mine nu e o teorie, e fapt dovedit de propriile experiente.

Eu sunt, pentru ca nu necazurile in sine te schimba, ci modul in care le privesti/le iei. Si acest lucru tine de personalitate/caracter. Un om luptator, vede in toate provocari, asa ca reuseste. Un om delasator, le lasa pe toate in voia vantului.

oama invizibilicoasa a scris:

Oamenii au o limita a suportabilitatii, unii-s capabili sa suporte mai mult, altii mai putin. Cand omul ajunge aproape de limita nu mai poate fi bun.

Da, dar asta nu tre sa tina o vesnicie. Toti avem momente de rautate, dar nu tre sa devina o obisnuinta. Daca e doar o etapa, e ok.

Naeema a scris:

Deci daca dai unora lamai, ei fac limonada si zambesc, pe cand altii iti storc lamia intre ochi. :rot:

Cam asa ceva!

Tot stau de o vreme si ma gandesc ce am invatat eu in viata asta. Nu stiu ce sa scriu. M-am adaptat. Dar de invatat ce am invatat? Sa ma adaptez? Hmm...

Kilya a scris:

Io am mai zis p-aici ca-s mai grea de cap. Daca te rog frumos, imi traduci si mie la ce te referi? :)

directia fluxului o ai gresita

nu vreau a scris:

Tot stau de o vreme si ma gandesc ce am invatat eu in viata asta.

Stai omule ca mai ai timp. Cu voia Domnului :rot:

Typhon a scris:

Si eu am momente in care sunt la fund, si cred ca totul e ireversibil, ca orice e in zadar, si mi-e greu oricat de mult as rationa sa vad iluzia din spatele unei asemenea atitudini de viata. Cand esti deprimat, suferinta devine mai vie ca fericirea, cand esti fericit, fericirea e mai vie ca suferinta. Cel mai important e sa-ti amintesti de aceasta chestie cand suferi, de faptul ca suferinta e o simpla iluzie daca reusesti sa schimbi starea in care te afli. Daca nu o mai inzestrezi cu rangul de realitate obiectiva, suferinta isi pierde din intensitate, ca nimic nu consuma de zile mai mult o persoana depresiva, decat fatalismul.

Inca o mie de puncte!

oama invizibilicoasa a scris:

Depresivi simt. :) Aia tociti nu mai simt nimic, ei nu mai traiesc, doar exista.

Depresia are....multe forme. Nu exista om tocit, e doar tendinta aia de aplatizare emotionala pe care o simte un om incatusat, confuz in legatura cu el insusi. E un fel de imunitate emotionala pe care tinde sa o dezvolte pentru a se apara de ceea ce percepe ca fiind negativ. Decat atatea dezamagiri, suferinte, mai bine sa nu simti nimic. Asta e logica din spatele comportamentului pe care il adopta un om "tocit". :)

Typhon a scris:

Depresia are....multe forme.

Shit. Mai am multe de incercat ? Si eu care credeam ca am extenuat lista.