Început de soogee, Lun 17 ian 2011 · 232 răspunsuri · 30.166 vizualizări
Pippo a scris:Daca nu exista explicatii si motive ale existentei unui singur lucru sau ale desfasurarii unei singure manifestari, nu exista Dumnezeu, cauza primara, nu exista o desfasurare rationala si complet motivata si corecta a manifestarii.
Ori accepti ideea ca totul are o cauza rationala perfect motivata, ori nu crezi in Dumnezeul omniprezent, omnipotent si absolut.
Mda, sunt din ce in ce mai sceptica, nu mai cred in nimeni si in nimic.
oama invizibilicoasa a scris:Mda, sunt din ce in ce mai sceptica, nu mai cred in nimeni si in nimic.
Dumnezeu nu trebuie sa fie vreo entitate personalizata, poate sa fie pur si simplu, ratiunea. Mereu ai certitudinea ca gravitatia te tine pe pamant, ca soarele va rasari, ca timpul trece, etc. Tot asa ai si certitudinea ca exista Dumnezeu. Nu trebuie sa fie cel propovaduit de biblie, coran, mai stiu eu ce. E un gand care pur si simplu iti da incredere sa continui. Senzatia aia de neincredere in nimeni si nimic e neplacuta si aduce complicatii in timp. Mereu sunt lucruri in care poti avea incredere : in capacitatea ta de-a distinge binele de rau, falsul de adevar, oamenii buni de oamenii rai, etc. :)
nu vreau a scris:Ceea ce avem de suferit aici si acum pe pamant... e putin mai complex de disecat. Situatia care creza suferinta e provocata de karma, genul, eu am tensiuni cu un anumit personaj. Privit strict in acest context, nu se explica totul. Punctiform, pare a fi o consecinta locala, imediata, dar de fapt e generata de karma.
Ti-am dat un exemplu: daca eu sunt artagos, de exemplu, karma ma face sa fiu asa. Intr-o zi poate mi-o incasez. Pare totul a fi o consecinta imediata a atitudinii mele, dar contextul general e provocat de karma.
Karma, prin mecanismele ei de functionara, care inca o data, sunt foarte precise, nu prea poate sa genereze reactiuni in aceeasi viata. Nu am voie sa povestesc prea mult despre asta.
Altfel, la modul general, sigur ca o anumita actiune va avea ecouri atat imediate, car si indepartate. Ca si undele intr-un lac, dupa ce aruncam o piarta. Efectele se transforma in cauza, si asa mai departe, pana cand intr-un final se sting.
Mie imi pare ca nu vezi padurea datorita copacilor. Incerci sa privesti departe fara a observa ce e aproape.
Nu vad ce mecanisme complexe ar putea avea actiunea-reactiunea, cu exceptia cazului in care incerci sa intelegi conjucturi complexe de situatie. Dar de ce ar incerca cineva sa le inteleaga pe cele mai complexe fara sa le observe pe cele mai simple?
Ce spui in legatura cu efectele karmei reduse la generarea lor in majoritate intr-o viata diferita imi pare pura aberatie, considerant ca actiunea-reactiunea este legea universala care se observa peste tot si in orice, chiar si lovind intre ele doua pietre (reactiunea fiind imediata in acest caz).
oama invizibilicoasa a scris:Mda, sunt din ce in ce mai sceptica, nu mai cred in nimeni si in nimic.
Mare dreptate ai!
Eu cred numai in ceea ce percep eu ca BINE. Atat. Fie ganduri, actiuni, sentimente. Cat timp eu le percep ca bune, cred in ele si ma ghidez dupa ele. Nu ma intereseaza de unde vin sau unde se duc...
oama invizibilicoasa a scris:Mda, sunt din ce in ce mai sceptica, nu mai cred in nimeni si in nimic.
Cand e totul confuz, a nu mai crede este primul pas spre a intelege :)
Desi se poate intelege si ca urmare a credintei, cu conditia sa credem in ceva corect.
Nu vreau, KARMA o fi fost un concept inventat strict pentru a explica traseul existentei noastre, cu neajunsuri si probleme, o incercare de-a da sens unor lucruri, dar Pippo se refera ca ea e de fapt actiune-reactiune, o lege mult mai generala, si ca acest concept de KARMA ( cu tot cu povestea cu vietiile trecute ) a fost tocmai inventat pentru a ilustra aceasta lege. De ce sa credem in vieti trecute, cand nu avem vreo dovada ? De ce cauza trebuie sa fie in alta viata si nu acum ? Ai doar certitudinea momentului prezent.
Editat Vin 2 dec 2011 22:50
Typhon a scris:Dumnezeu nu trebuie sa fie vreo entitate personalizata, poate sa fie pur si simplu, ratiunea. Mereu ai certitudinea ca gravitatia te tine pe pamant, ca soarele va rasari, ca timpul trece, etc. Tot asa ai si certitudinea ca exista Dumnezeu. Nu trebuie sa fie cel propovaduit de biblie, coran, mai stiu eu ce. E un gand care pur si simplu iti da incredere sa continui. Senzatia aia de neincredere in nimeni si nimic e neplacuta si aduce complicatii in timp. Mereu sunt lucruri in care poti avea incredere : in capacitatea ta de-a distinge binele de rau, falsul de adevar, oamenii buni de oamenii rai, etc. :)
Au trecut decenii de cand nu mi l-am mai imaginat pe dumnezeu ca pe un ins barbos, care imparte pedepse, a trecut mult timp de cand dumnezeu pt. mine nu a fost doar imaginea pe care ne-o infatiseaza biblia, dar uneori e prea mult, asta te face sa-ti pierzi increderea, speranta in bine, chiar si-n binele pe care tu esti capabil sa-l faci. Incercand sa gasim sensuri unde nu sunt ne imbatam cu apa rece, ne facem rau. Increderea intr-un bine care va sa vina, dar nu va veni niciodata, face rau, speranta ca uratul poate fi schimbat daca facem eforturi, face rau.
Typhon, ti-am spus si personal, si am scris si pe forum, ca treaba asta cu reincarnarea este o teorie. Vrei sa crezi in ea, bine, nu vrei, iar e bine. Nu are importanta, important e ce faci in viata. Daca unii oameni se simt confortabil, considerand ca acea teorie este reala, asta nu te afecteaza pe tine. Poate e, poate nu e... Actiunea si reactiunea e un principiu universal. Teoria aceea se bazeaza pe acest principiu, printre altele... Parerea mea e ca treaba cu reincarnarea, nu e o nascoceala, tu poti la fel de bine crede contrarul.
De ce sa credem in vieti trecute, cand nu avem vreo dovada ? De ce cauza trebuie sa fie in alta viata si nu acum ?
Daca te cufunzi in studiul acelei teorii, o sa vezi ca iti da o gramada de explicatii, pe care altfel nu le gasesti niciunde. Aiciul si acumul din pacate lasa multe lacune. Pare totul haos, totul aleatoriu. Eu nu cred ca exista haos si aleatoriu... Ci doar nu cunoastem ecuatiile de miscare ale materiei. Parerea mea...
Mergea si fara 
Kilya a scris:Mare dreptate ai!
Eu cred numai in ceea ce percep eu ca BINE. Atat. Fie ganduri, actiuni, sentimente. Cat timp eu le percep ca bune, cred in ele si ma ghidez dupa ele. Nu ma intereseaza de unde vin sau unde se duc...
Valabil numai la momentul respectiv.