Rosucer a scris:Nici nu ai fost atenta la ce a spus. Voi vreti intr-adevar sa ajutati sau vreti sa vi se confirme teoriile?
Rosucer, si tu esti pe langa discutie, ca si Lightsome.
Am deschis acest topic pentru ca sa intelegem mai bine personalitatea suicidarului. Daca intelegem mai bine personalitatea acestuia, motivatiile sale, pulsiunile sale, atunci putem sa ne apropiem mult mai empatic de el, decat daca o facem babeste, conducandu-ne dupa instinct, dupa nu stiu care al saselea simt sau numerologie sau stins de chibrituri in apa descantata.
Nu era vorba aici de a-l vindeca, de a-l salva. Era vorba doar de a arunca o lumina asupra unei probleme. Dar zici ca am adus in discutie cultul strabunilor, sau sfintele moaste, asa s-au atacat unii.
Suicidarul e om si el. E viu! E un om care sufera, si simte, si vrea, ca si noi toti.
Daca as fi un tata cu un copil care are o boala rara, si as deschide pe net un topic referitor la boala lui, asta nu inseamna ca fac pe doctorul cu copilul meu, sau ca nu o sa-l duc la doctor, pentru ca o sa-i dau tinctura de propopis cu apa de izvor neinceputa de la rascruce.
Inseamna doar ca vreau sa impartasesc experienta mea cu experienta altor parinti ce se confrunta cu aceeasi problema, ca sa aflu: care e cel mai bun doctor? Ce tratament au aplicat altii si a functionat? Cum pot sa ma apropii de copilul meu mai bine in conditiile date?
Faptul ca in secolul XXI inca nu se intelege aceasta chestie atat de umana ma face sa fiu apucat de dubii privind viitorul rasei umane pe Terra.
Am dorit ca sa se vina cu pareri, pentru ca fiecare experienta conteaza. Ceea ce a functionat pentru un prieten aflat la necaz poate functiona si pentru altcineva. Ideea e sa ai BUN SIMT si RESPECT.
Nu trebuie sa treci prin experienta de moarte clinica pentru a vorbi despre moarte. Moartea este un dat ontologic uman. Poti vorbi despre moarte chiar daca nu ai murit (inca). Totul e sa o faci cu respect.
E aiurea sa ceri pe acest topic ca numai cei care au vrut sa se sinucida sa isi lase o parere. Malraux spunea ca fiecare om se gandeste macar o data in viata la sinucidere. Pentru ca esti om, si te lovesti de conditia umana.
Fiecare isi poate lasa aici o parere. Pentru ca e implicat in problema, ca om care va muri odata si odata.
Si acum ca sa fac teoria abecedarului: comunicarea se face intre un emitator si un receptor (sau mai multi receptori).
Daca emitatorul are o varza in minte, receptorului ii e imposibil sa inteleaga mesajul transmis. Atunci de ce il mai transmite emitatorul? Probabil ca sa se auda singur vorbind, pentru ca isi da singur atentie daca nu ii da nimeni.
In comunicarea defectuoasa intra
- a vorbi ambiguu, voalat, cu aluzii, pentru un anume receptor, dar fara sa precizezi asta, incat sa se simta cine o vrea, daca nu toti
- a substitui un termen de specialitate precis care are un inteles unanim acceptat, cu altul caruia ii dai acelasi nume, dar alt continut, inventat de tine, de care nu a auzit nimeni
(asta e ca si comunicarea nebunilor: ei zic "baterie de masina", tu intelegi "baterie de masina", dar ei iti dezvaluie incantati ca de fapt ei inteleg prin "baterie de masina" altceva,dar e multa distractie, nu?)
- a generaliza, adica a extrage un detaliu, a il distorsiona semantic, a relationa premise aiuristic, pentru ca apoi sa se traga o concluzie referitoare la intreaga categorie care cuprinde detaliul (este un sofism, o eroare de logica)
- a folosi cuvinte dure, cu impact emotional maxim, pentru ca sa lovesti in simtamintele celorlalti, pentru a-si defula agresivitatea neconstientizata
Problema nu e in lipsa cunostintelor de specialitate, ci in atitudine. Problema e in semi-autismul in care se complac emitatorii de azi, mai ales cei tineri, care nu au fost formati in procesul educational printr-o frecventare asidua a materiilor "Logica" si "Filosofie".
Pur si simplu oamenii de azi nu mai fac logica la scoala, sau, daca o fac, fac o varza din ea, asa ca in capul lor e o varza de venetia. Comunicarea lor e varza, criteriile lor de discernere si inferare sunt varza. Discuta ca nebunii, fara sa inteleaga ce discuta, care sunt premisele, cum se trage o concluzie. Discuta si sunt foarte incantati ca au discutat, desi nu prea inteleg de ce scartaie comunicarea. Dar "ceilalti" sunt de vina mereu, nu?
Unii cred ca daca emit sunete chiar comunica. Sau ei cred ca daca ordoneaza cuvinte pe monitor chiar au emis un mesaj cu un continut semantic organizat si comprehensibil.
In aceste conditii, comunicarea e obositoare. Si, uite, nu merita.
Topicul asta a ajuns o varza.
