Început de soogee, Dum 16 ian 2011 · 466 răspunsuri · 43.936 vizualizări
Ea. a scris:nici nu vreau sa fiu
Cred ca nu ma insel cand spun ca pe tine te intereseaza in primul rand omul. Spre deosebire de ceilalti care sunt interesati doar sa descopere de unde, din ce cauza s-a ivit si cum poate fi rezolvata problema.
Ceilalti ofera solutii, tu implicare. Asa vad eu lucrurile.
Ea. a scris:bine ca stam noi bine in patutul nostru de acasa si nu stam sa schimbam lumea decat intrebandu-ne de ce se sincuid unii ?daca tot se simte nevoia sa fim mai cu motz in definitii si sa facem din drame umane pura teorie
Pana la urma, colega noastra de forum EA spune ca Durkheim, Douglas, Enachescu si alti autori care scriu despre sinucidere sunt total inutili, pentru ca nu fac decat sa faca "teorie pura din drame umane".
S-ar intelege de aici ca toate cartile despre sinucidere trebuie aruncate la gunoi, ca nu are rost sa citesti asa ceva, pentru ca pentru a ajuta o persoana cu ganduri suicidare e suficient sa ai "exemplu personal si simt civic", adica relatie cu persoana, implicare, empatie, experienta.
Eu intreb: experienta de unde vine? De pe pielea altor sucidari pe care nu am stiut sa-i ajutam, dar am invatat de la ei ce simt, ce gandesc? Pe ei cu ce i-a ajutat?
Cand o persoana are ganduri de sinucidere, asta inseamna ca e un intreg complex de factori la mijloc. Si acel ghem de cognitii negative e atat de alambicat, atat de greu de desfacut, incat seamana cu nodul gordian. Nici nu stii de care fir sa apuci, sa tragi. Si te temi ca daca tragi de firul gresit, se duce totul de rapa, ca la bombele acelea cu fire de culori diferite, de care nu stiu genistii sa traga.
Eu o intreb pe colega noastra de forum EA (Rhini): daca tu ca viitor psiholog iti faci practica pe persoane suicidare, fara sa stii cu adevarat sa le vindeci, asta nu e o dovada de ipocrizie?
Sa comparam cu un medic, ca tot e psihologul un fel de medic, doar ca vindeca psihicul, nu corpul. Sa luam doua cazuri de medici: unul spune: practica e totul, experienta ajunge, pana cand voi acumula destula experienta invat pe pielea primilor pacienti. Nu citesc despre boli, pentru ca invat eu pe parcurs, in facultate, la practica de specialitate, in rezidentiat. Tu, Rhini, ti-ai duce o ruda grav bolnava la el? Daca da, atunci esti ori naiva, ori iresponsabila. Pentru ca risti ca ruda ta sa dea ortu popii pana ce isi face stimabilul medic mana pe el.
Asta ar insemna ca nu tii deloc la ruda ta, desi te bati cu pumnul in piept ca o iubesti de nu mai poti.
Sa luam celalalt medic: el citeste tot timpul despre boli. Se informeaza. E mereu la curent cu ultimele descoperiri de specialitate. El are si practica, experienta, empatie, relatie cu bolnavul, dar are si informatia necesara pentru a-l vindeca. Tu, Rhini, ai refuza sa iti duci ruda bolnava la el, pe motiv ca citeste in domeniul sau, si e rupt de realitate, asa cum pretinzi aici pe forum ca sa nu se mai citeasca-discute despre sinucidere?
Realitatea e alta. Primul doctor, cel care nu are habar de meseria sa, dar isi face mana pe bolnavi, e un vraci, un saman, un bioenergetician, orice, numai doctor adevarat nu. Isi ascunde LENEA, IGNORANTA, AROGANTA, VANITATEA, INCREDEREA in sine vecina cu prostia, sub o masca de empatie si bunatatate fata de bolnav. De fapt sub vorbele dulci nu se ascunde nimic. Vorbele sale nu pot vindeca pentru ca merg in gol. Sunt doar vorbe calmante, care presupun ca daca este inteles si respectat, bolnavul isi va pune fortele corpului la treaba si se va vindeca singur. Asta e placebo, Rhini. Pentru asta nu trebuie sa faci ani lungi de medicina, ci o poate face orice baba de prin satele patriei. E boscorodeala, incantatie, magie, vraja, orice, numai adevarata medicina nu.
E ca si cum ai veni sa spui ca Paracelsus e un medic mai bun decat Claude Bernard. E o reintoarcere la primitivism.
In orasul meu exista mai multi endocrinologi. Ghici la cine e coada in cabinet. La una singura. O femeie medic care e pasionata si se informeaza, si citeste din literatura de specialitate mereu, pentru a STI. E si invitata la colocvii internationale. Dar nu pentru asta o cauta oamenii, ci pentru ca stie, si chiar ii ajuta. Si pe mine m-a reparat foarte repede. A fost de ajuns sa ii spun simptomele, pentru ca s-a prins imediat.
Revenind la subiectul cu sinuciderea, Rhini, cred ca faci o grava confuzie.
Inversunarea ta impotriva cartilor despre un anumit subiect nu arata, in conceptia mea, decat faptul ca nu iti place sa citesti, si ai o anumita frustrare, vina, care te fac furioasa impotriva celor care o fac.
Chiar am citit de curand o carte care trata depresia in relatia cu sinuciderea. Si, vai, era intr-un stil infect, cu multe date, statistici, exprimare seaca. Era pura teorie despre drame umane, nu, Rhini? Dupa conceptia ta. Dar m-a ajutat enorm. Mi-a deschis mintea ca sa inteleg mai bine problema sinuciderii. Mi-a aratat piste de lucru. Mi-a aratat cum se formeaza acel ghem de factori ce duc la efecte nocive. Mi-a aratat cum se trage de fire fara ca ele sa explodeze.
Stiu ca tu mizezi numai pe relatia cu persoana suicidara, pe empatie, implicare. Asta inseamna contact direct cu omul. Dar daca nu poti sa il ai? Atunci ce faci, Rhini, iti bagi capul in pamant, si spui ca sa nu se faca nimic, pentru ca oricum e inutil? Chiar asa e, Rhini? Esti sigura?
Uite, eu am o ruda apropiata care a incercat sa se sinucida. Stiu ca oricand o poate face. Pentru mine ceasul ticaie.
Pentru mine nu e inutil daca citesc o carte despre sinucidere, si apoi vin pe acest forum sa scriu un topic, sperand ca vor veni si altii si vor face putin cate putin lumina in acest subiect delicat si dureros. Sper ca sa imi pot ajuta si ruda grav deprimata, si sper ca si altii sa inteleaga mai bine problemele speciale puse de sinucidere, si sa le foloseasca. De asta am deschis acest topic
Dar sa stii ca nu mi-as duce ruda la un psiholog care e numai lapte si miere pe chip, insa nu stie de fapt ce face. Nu-mi plac psihologii care bajbaie, in loc sa mearga direct la tinta.
Te rog sa nu mai vii aici si sa faci pe viteaza ca esti cu implicare, tu esti cu empatie, tu esti cu relatie. Chiar asa e, Rhini? Ce implicare ai avut AICI? Ce empatie ai avut AICI? Ce relatie ai avut AICI?
Mai gandeste-te inainte sa postezi. Ca mi se pare ca te grabesti cu ganditul, si consemnatul pe monitor.
Rosucer a scris:Cred ca nu ma insel cand spun ca pe tine te intereseaza in primul rand omul. Spre deosebire de ceilalti care sunt interesati doar sa descopere de unde, din ce cauza s-a ivit si cum poate fi rezolvata problema.
Ceilalti ofera solutii, tu implicare. Asa vad eu lucrurile.
Si solutiile sunt bune cand te confrunti cu asemenea cazuri si nu stii ce sa faci. Dar cele mai bune solutii le poate da cineva care a fost implicat. Personal am salvat doua persoane de la suicid, si nu numai ca le-am salvat, dar spunandu-le apropiatilor lor cum sa se comporte cu ei, am si stopat incercarile lor de suicid. Oricum, este un subiect foarte delicat,suntem cam pe muchie.
Kosmotro a scris:Pana la urma, colega noastra de forum EA spune ca Durkheim, Douglas, Enachescu si alti autori care scriu despre sinucidere sunt total inutili, pentru ca nu fac decat sa faca "teorie pura din drame umane".S-ar intelege de aici ca toate cartile despre sinucidere trebuie aruncate la gunoi, ca nu are rost sa citesti asa ceva, pentru ca pentru a ajuta o persoana cu ganduri suicidare e suficient sa ai "exemplu personal si simt civic", adica relatie cu persoana, implicare, empatie, experienta.
de asta nu imi place sa postez aici . nu intelegi nimic din ce zic .
Kosmotro a scris:Dar sa stii ca nu mi-as duce ruda la un psiholog care e numai lapte si miere pe chip, insa nu stie de fapt ce face. Nu-mi plac psihologii care bajbaie, in loc sa mearga direct la tinta.Te rog sa nu mai vii aici si sa faci pe viteaza ca esti cu implicare, tu esti cu empatie, tu esti cu relatie. Chiar asa e, Rhini? Ce implicare ai avut AICI? Ce empatie ai avut AICI? Ce relatie ai avut AICI?
Mai gandeste-te inainte sa postezi. Ca mi se pare ca te grabesti cu ganditul, si consemnatul pe monitor.
eu nu sunt psiholog asa ca ai dreptul sa nu ma placi ca om
a emite diagnostice = empatie?
si postez ce vreau
ma bucur totusi ca ai expus FAPTE
Din pacate o persoana sever ranita si malformata afectiv este inchisa lumii exterioare, indiferent de varsta biologica, daca ramane la stadiul de copil mic care bate din picior, ameninta, plange, se vaita, etc. si nu poate fi convinsa prin niciun mijloc sa se adapteze mediului in care traieste devreme ce mediul nu vrea sa se adapteze lui poate fi ori abandonata, ori supusa prin frica.
ai mers la o sursa avizata
nu ma mai tratati ca psiholog
sunt destui aici care isi fac bine treaba
si daca vrei documente specializate cauta pe forumurile specializate , in jurnalele specializate de psihologie . consulta forumuri din strainatate sau alte cadre daca tot vrei sa iti ajuti ruda
din pacate nimeni nu poate sa inteleaga bine problema daca nu s-a gandit macar o data la asa ceva.in State din cate stiu nu poti sa devii psihoterapeut pe probleme de dependenta daca nu ai trecut si tu prin asa ceva.
restul ceea ce vorbiti e doar o teorie seaca
iar tu,scorpioane iti dai seama ce ai zis?cum sa faci pe un potential sinucigas sa ii fie frica,sa il controlezi prin frica,sa il traumatizezi si mai tare?
ca sa revin la subiect CATI DINTRE VOI OARE,EXCEPTANDU-L PE CLERIC PRESTON V-ATI GANDIT LA SINUCIDERE?sau ati avut la un moment dat probleme asa de puternice si de multe cum am si eu incat sa va doriti chestia asta si sa puteti sa vorbiti si din experiente personale,vii ,traite ,nu doar din carti.
spunea cineva ca e o fuga din calea responsabilitatii,...Dar daca atunci cand ai incercat totul,cand viata ta e un dezastru,cand esti neiubit,cand singurul tau prieten e parintele tau,cand nimic din ce ai inercat nu ti-a iesit si ai ajuns sa zicem la 45 sau 59 de ani ce iti ramane sa mai faci?
Kosmotro chiar imi doresc sa vorbim in particular,cam cand ai putea tu?eu m-am simtit foarte deprimat zilele astea si inca ma mai simt,cand ai putea tu?
Pulanul a scris:cand singurul tau prieten e parintele tau
Daca parintele tau iti este prieten, te numeri printre norocosi. Tu cred ca nu stii ce inseamna cu adevarat sa fii in ***** pana in gat....
Pulanul a scris:iar tu,scorpioane iti dai seama ce ai zis?cum sa faci pe un potential sinucigas sa ii fie frica,sa il controlezi prin frica,sa il traumatizezi si mai tare?
In postarea amintita nu ma refeream la sinucigasi.
Ea. a scris:si daca vrei documente specializate cauta pe forumurile specializate , in jurnalele specializate de psihologie . consulta forumuri din strainatate sau alte cadre daca tot vrei sa iti ajuti ruda
Ok. Hai sa iti zic situatia mea.
Mi-am trimis ruda la cel mai bun psiholog din oras. Tanar, dinamic, articole in presa locala, guru zonal.
Acest psiholog a avut cu ruda mea o relatie terapeutica, a avut empatie, implicare.
Ruda mea a zis: "e foarte de treaba, dar nu mai merg, pentru ca de fapt nu ma ajuta, si apoi e si scump" (ruda e somera).
Acum ce pot eu sa fac? Sa ii spun sa incerce si la altii, nu?
Dar stii ce zice ruda? "Am vazut cum e, stiu deja ce e la terapie, nu merita".
Concluzia mea: empatia, implicarea si relatia nu sunt suficiente. Sunt absolut necesare, da, dar singure nu pot ajuta. Trebuie si ca psihologul sa stie sa dezlege acel nod gordian de cognitii eronate. Si daca nu stie, atunci doar se face ca stie! Insa pe cel cu probleme nu-l poti prosti.
Ok. Sa-l duc la Psihiatrie?
Cel mai tare psihiatru din oras, faima internationala, studii, experiente, prof dr univ etc, nu se ocupa de cei cu tulburari. El e mai mereu plecat la conventii, colocvii, intruniri, sesiuni de comunicari, in tara sau peste oceane. La usa lui e mereu coada. Stau zilnic gramada persoane cu tulburari psihice, dar si tot felul de oameni simpli (am impresia ca isi scot ceva adeverinte ca sa profite de ajutoare sociale).
Psihologul clinic cu care psihiatrul colaboreaza sta si face integrame in timpul serviciului, in loc sa faca terapie cu pacientii, ca doar de aia il plateste statul (adica eu si alti cotizanti la buget). Pacientii internati sunt vizitati o ora pe zi, dar li s-a redus drastic timpul in care puteau veni la psihologul clinician pentru terapie (timp care inainte exista, paradoxal). Ca sa nu fie deranjat el de la integrame, desigur.
Pe sectie pluteste o duhoare teribila. Iti muta nasul din loc. Gratii la geamuri, si cei cu tulburari cersesc tigari de la demisol, printre gratii, de la trecatori. Oare cu putina organizare nu puteau fi spalati mai des si imbracati in haine curate, schimbate saltelele alea vechi, spalate paturile lor mai des? Dar pe sectie e o saracie infioratoare. In schimb birourile cadrelor arata magnific.
Daca imi duc ruda acolo, stiu ce vor face cu ea. Ii vor da Zyprexa, Xanax, si ii vor tranti un diagnostic, dupa 2-3 teste aplicate superficial, asa, ca sa fie, sa nu fie acuzati in scripte ca nu au facut nimic.
Ca apoi sa se afle in tot orasul ca ruda mea e "nebuna de legat", ca a fost "la casa de nebuni". Exact ceea ce ea nu vrea.
Poate ii vor pune diagnostic de schizofrenie, daca ruda va spune ca are un dialog interior ruminat pe idei de sinucidere ("aha, auzi voci? esti schizofren!"). Ce mai conteaza ca Berne a aratat clar ca nu e decat dialogul cu parintii internalizati. Dar pentru ca sa faci diferenta asta subtila trebuie sa citesti mult, nu, Rhini? Insa psihologul face integrame, caci nebunii au fost inchisi in sectie, izolati, sa isi dea in cap intre ei. La el e gresie, faianta, curat, liniste, o atmosfera curata si placuta, o ambianta recreativa.
Dar nebunii sufera iarna de frig, foame, si nu au paturi cu care sa se inveleasca. In timpul asta psihiatrul merge pe la sesiuni de comunicare. Si pune banii si interesele pe primul plan, nu sanatatea bolnavului. E mai comod sa il infunzi cu Zyprexa si Xanax, si sa nu ii faci aproape deloc sau deloc terapie, nu?
Te-ai spalat pe maini, si tu, ca psihiatru-sef, si psihologul clinic, si psihiatrii din subordine. Ca ghemul de cognitii gresite din interiorul suicidarului ramane la loc, la fel de dureros si de confuzionant, nici ca le pasa.
Asa. Deci astea sunt "cadrele" pe care mi le recomanzi?
Psihiatria din tara asta zici ca a ramas la nivel de Ev Mediu. Am mai vorbit cu psihologi, care au marturisit jenati ca si la alte spitale de psihiatrie din tara e aceeasi dezordine, acelasi dezinteres si aceeeasi duhoare.
In schimb, birourile cadrelor arata minunat, ca in revistele glossy.
Pana la urma, revenim tot problema. Ce facem cu suicidarul? Cum il ajutam?
Iti repet ca sa intelegi: nu fac teorie pura din drama rudei mele, sau a celor in situatia lui. L-am ajutat si il voi mai ajuta. Sa vii sa ma acuzi de asa ceva, a fost ca si cum ai fi dat cu bata-n balta. Ai sugerat ca ma distrez cu idei, si ca de fapt nu imi pasa de persoana cu probleme. Fals. Ar trebui sa te mai gandesti inainte sa scrii. Daca de fapt nu stii situatia in complexitatea ei, daca nu cunosti motivatia reala a celui care posteaza? Daca nu intelegi situatia pentru ca nu ai inca destule date? Puteai sa le ceri, daca tot voiai sa discuti.
Uite, nu am vrut sa deschid un topic pe un forum strain. Am vrut sa il deschid aici. Care e problema?
Iar tu, Rhini, am impresia ca ai un fond de negativism si deconstructivism, pe care ti-l ascunzi chiar si tie, sub o aparenta foarte placuta de jucausenie.
Daca ai reciti discutia ai vedea unde anume a deraiat.
Parerea mea este ca trebuie sa iti continui analiza, ai ramas cu ea pe undeva pe la jumatate si ai impresia ca e ok.