PA, eu nu sunt crestin, dar e interesant cum tii tu sa acuzi pe toti oponentii tai de religiozitate. Astfel ii poti diaboliza mai usor, mai convenabil, cred.
Eu nu sunt antisinucidere, accept ca in anumite conditii extreme e preferabila. Dar nici prosinucidere nu sunt.
Cred ca viata e grea, teribila, nu mai trebuie sa fac eu campanie pentru sinucidere, ca si asa viata e neinduratoare cu toti. Conditia umana nu e usoara decat pentru cei superbogati, dar si acolo sunt probleme, exista si acolo sinucideri.
Revenind la tine: ai cumva convingerea ca experienta ta e valabila pentru toti? Ca daca tu ai ajuns la un set de convingeri bazate pe psihosomatismul tau plus backgroundul ambiant, acestea se vor aplica in toate cazurile?
Simt ca tu vorbesti in numele tuturor suicidarilor, te-ai erijat cumva in purtator de cuvant, care stie mai bine decat toti.
Or, cazurile care stau in spatele ideatiei suicidare sunt diverse, si cu neputinta de incadrat in tipare.
Experienta ta e particulara, si se potriveste bine tie, istoriei tale personale. Ceea ce functioneaza pentru tine nu poate functiona pentru toti.
Tu generalizezi, adica iei experienta ta plus cea a familiei tale si o ridici la rangul de regula ok pentru toate cazurile de suicidari.
In psihologie, aceasta mentalitate, de a crede ca experienta personala se potriveste tuturor, se numeste egotism (nu egoism). Persoana vede lumea prin prisma ego-ului sau, si nu poate iesi din granitele experientei sale limitate pentru a intelege ca altii sunt altfel construiti.
Intrevad la tine un caracter mai fixist, o anumita obsesionalitate, o personalitate rigida. E posibil ca, tocmai intelegand puterea gandurilor automate repetitive asupra volitivitatii tale, tu sa fi construit acest sistem cerebral de autoconvingeri care sa exorcizeze pericolul sinuciderii, prin mecanismul de aparare al intelectualizarii.
Se pare ca pentru tine a dat roade (ca si la Cioran). Ma bucur pentru tine. Esti un caz echilibrat (destul de echilibrat, caci nici ura pentru religie nu e tare ok - conflictul cu ea e bun, exagerarea nu).
Insa ceea ce merge pentru tine nu poate merge pentru toti - de exemplu, unii suicidari nu au aceeasi capacitate de rationalizare ca tine, sunt mai viscerali, impulsivi, contradictorii, incomprehensibili, afectati de emotii turbulente.
