Suicidul

Abc2009ro a scris:

Oau... o astfel de afirmatie din partea ta ma uimeste. Cum explici experienta ? Cum poate creierul sa iti scoata constiinta in afara lui ca sa poti vedea. Da...si mai ales, cum poti vedea fara ochi ?

S-ar putea ca PA in sinea lui sa aiba un fond destul de religios daca afirma ca a iesit din corp cu SUFLETUL (cu ce? cu sufletul) si a vazut FARA OCHI (cu ce? cu organele de perceptie ale sufletului).

PA este ateu, crede ca dupa moarte nu exista nimic. Si totusi el a iesit din corp cu sufletul (cu ce altceva sa iasa?).

A vazut copacii pe geam de acolo sus de unde era, din tavan.

Cu ce? Cu sufletul, ca doar creierul era pe masa, cu medicii.

De fapt, daca PA crede atat de puternic ca a iesit cu sufletul din corp timp de cateva minute, atunci putem duce aceasta gandire mai departe: ce ar fi fost daca PA ar fi continuat sa hoinareasca prin curtea spitalului cu sufletul?

Ar fi fost o fantoma draguta. Suntem in plin paranormal. De aici pana la religie, care afirma ca sufletele astea bantuie dupa moarte prin lume, dar in alte conditii de percepere a lumii, nu mai e decat un pas. Un pas care tine de translatarea cursorului pe scala de la jumatate catre 1.

Si de la iesirea din corp cu sufletul pana la reincarnare, reimpielitare si renaparlire nu mai e decat un alt mic pas, mare pentru PA, mic pentru omenire.

Faptul ca PA care este ateu convins si nu crede in existenta unui suflet separat de psihismul generat de creier, a avut totusi o experienta de iesire din corp cu sufletul (pentru ca creierul era decuplat total, nu? si oricum creierul nu avea cum sa perceapa mediul ambient DIN TAVAN!), acest fapt ma socheaza, si este de departe pentru mine cea mai tare experienta din aceasta seara.

PA crede in suflet, are unul, si chiar a testat aceasta. A avut o experienta. Sufletul lui exista. Pentru el este mai presus de orice polemica aceasta experienta a sa, de simtire a propriului suflet. Ceea ce ma lasa intr-o placuta stare de uimire.

Asta e o dovada a vietii dupa moarte!

PA spune ca acel tunel pe care l-a vazut NU DUCEA SPRE NIMIC. Insa exista oare un tunel care sa nu duca undeva? Daca e tunel are si o iesire. Altfel e o amarata de grota, si nu un tunel.

Daca tunelul lui PA ducea undeva, unde anume ducea?

Il citez pe PA: "Vedam patul, de fapt o masa de chirurgie, pe mine asezatcu fata in sus, spinarile si cefele doctorilor care erau in jurul ,meu,usa, fereastra opusa ei, copacii pe fereastra, exact casi cind eram pe tavan."

Ok. Sa nu spuneti ca asa ceva e o iluzie a unui creier care nu mai primeste oxigen. Pentru ca ar avea alte iluzii, dar nu ca e PE TAVAN! In multe cazuri de experiente near-death, pacientii care s-au urcat pe tavan cu sufletul au putut relata la intoarcerea in corp discutii ale medicilor, si nu doar cei aflati in camera, dar si cei aflati in camere mai indepartate, pe care creierul nu le-ar fi putut auzi si stoca (cu atat mai mult cu cat el e decuplat total, remember?)

Alti pacienti au vazut chestii care nu puteau fi vazute din camera. De pilda una care s-a reintors din moarte clinica a vazut un pantof de tenis pus pe un pervaz intepenit, si vizibil numai din exteriorul cladirii.

Abc2009ro a scris:

Cum adica vedeai de sus ? :roll: La propriu ?

Pa. a scris:

Da, la propriu. Vedeam de parca eram pe tavan si ma uitam in jos. Vedam patul, de fapt o masa de chirurgie, pe mine asezatcu fata in sus, spinarile si cefele doctorilor care erau in jurul ,meu,usa, fereastra opusa ei, copacii pe fereastra, exact casi cind eram pe tavan.

Ouch.

Abc2009ro a scris:

Oau... o astfel de afirmatie din partea ta ma uimeste. Cum explici experienta ? Cum poate creierul sa iti scoata constiinta in afara lui ca sa poti vedea. Da...si mai ales, cum poti vedea fara ochi ?

Exact chiar cum e posibil daca nu scrie in cartile de stiinta :soc: ? Asa ceva n-ar trebui sa existe. Nu-i adevarat.

Nici un suflet, dragilor. Nu am zis nimic de "suflet" . Inaintea mortii iminente, traiesc, simt o stare de hiperluciditate ...calma, pe care am si descris-o. Puteti prezuma orice, nu stiu exact de ce am avut reprezentarea descrisa. Din cite am citit ulterior, ar fi vorba de o altfel de prelucrare a "datelor", respectiv- vazul ar fi primul simt care dispare la hipoxia creierului ( oprirea respiratiei si a pulsului la asta duc), urmat de simtul pozitiei, echilibrului. Ramin auzul, mirosul, simtul tactil , gustul, care dau informatii ce vor fi "prelucrate" ca si cind ar fi vizuale. Cam asta imi amintesc din ce am citit, am fost curios sa aflu ce mi s-a intimplat atunci. Am mai aflat ca se pot reproduce experimental si controlat toate aceste "trairi" pe care le-am avut. ( Nu am participat personal la nici un astfel de experiment, dar as fi interesat sa o fac si sa compar rezultatele lui cu amintirile mele).

Repet: aveam 6 ani si nu aveam nici un fel de "cultura"(indoctrinare) religioasa. Habar nu aveam de interpretarea data de religiii notiunilor ca suflet, viata dupa moarte, dumnezeu, rai, iad, etc. Cunosteam din povesti aceste cuvinte dar nu aveau sens decit in "fantasticul" asumat ca ireal al basmului respectiv. Citesc de la 5 ani, povestile le citeam demult singur. Aveam acces liber la orica carte din imensa biblioteca a parintilor mei. Imi alegeam singur ce doream sa citesc, nu aveam interdictii de genul "asta nue pentru virsta ta". Ma dumiream singur ce imi place si ma intereseaza si pricep si ce nu. Asa ca deja citisem 1001 de nopti, Legendele Olimpului, Ion Creanga, si cred ca ajunsesem la Jules Verne, cam tot pe atunci am inceput sa-l citesc ( 6-8 ani) si altele. In unele era vorba despre zei si dumnezei si sufletele mortilor si balauri si minotauri si zine si sfinta Vineri si Fat Frumos si sfintul Petru si Imparatul Rosu si ...tot panteonul personajelor de basm. Pentru mine erau si atunci , cum sint si acum, absolut echivalente si din aceeasi categorie: irealul fantastic.

Nefiind "poluat" cu ideile unei doctrine religioase, nu am "vazut", cum spun altii ca "au vazut", gradina raiului, sau niadul, sau pe dumnezeu, sau pe mortii din familie sau altele din astea. Pur si simplu nu aveam notiunile respective, asa ca experienta era directa, fara conotatii religioase si lucida. Asta e raspunsul pe care il ppot da sincer la intrebarile voastre, judecind a posteriori ce, cum si de ce mi s-aintimplat trairea respectiva.

Oricum, certitudinea ca moartea este punctul final al existentei mele am capatat-o atunci, in momentele alegerii: respir si traiesc sau nu respir si dispar.

Am incercat sa descriu sincer si exact o puternica experienta personala,. Daca ceva inca nu e clar, intrebati si va raspund.

"Din cite am citit ulterior, ar fi vorba de o altfel de prelucrare a "datelor", respectiv- vazul ar fi primul simt care dispare la hipoxia creierului ( oprirea respiratiei si a pulsului la asta duc), urmat de simtul pozitiei, echilibrului. Ramin auzul, mirosul, simtul tactil , gustul, care dau informatii ce vor fi "prelucrate" ca si cind ar fi vizuale."

Ce spui tu mai sus nu poate explica in niciun caz privitul din tavan al medicilor si al copacilor pe fereastra!

Practic, tu explici o stare de luciditate estezica printr-o disparitie a simturilor (adica un exces de prelucrare senzoriala printr-un deficit de prelucrare senzoriala).

Lasand la o parte orice mumbo jumbo religios, sa analizam problema din punct de vedere strict neurologic:

- daca creierul tau era decuplat, unde anume era sediul constiintei tale, constiinta ce era la tavan si privea mediul ambiant de acolo?

(creierul care nu functioneaza nu inregistreaza date, nici nu le prelucreaza)

- daca creierul tau nu mai primea date de la ochi (ochi care erau inchisi, acolo pe masa) tu cum ai putut vedea medicii, camera si fereastra cu copacii? ce receptori primeau informatiile vizuale, si CE anume prelucra aceste date?

Ninja2 a scris:

Interesant ce zici, de obicei, adica cand nu esti aproape de moarte, cum te simti?

Gooooood question, again! Ca orice om , in situatiile normale de viata.. Doar in situatii "extreme", de genul accidentelor violente , neasteptate, care mi se intimpla mie sau altuia, intru instantaneu in starea descrisa de" dilatare a timpului" si actionez rapid , optim si eficient ( cel putin pina acum, asa a fost). Nu va plictisesc cu ele, ca sintem la suicid, iar astea ar fi potrivite la un topic despre "supravietuire", de ex.

Kosmotro a scris:

"Din cite am citit ulterior, ar fi vorba de o altfel de prelucrare a "datelor", respectiv- vazul ar fi primul simt care dispare la hipoxia creierului ( oprirea respiratiei si a pulsului la asta duc), urmat de simtul pozitiei, echilibrului. Ramin auzul, mirosul, simtul tactil , gustul, care dau informatii ce vor fi "prelucrate" ca si cind ar fi vizuale."

Ce spui tu mai sus nu poate explica in niciun caz privitul din tavan al medicilor si al copacilor pe fereastra!

Lasand la o parte orice mumbo jumbo religios, sa analizam problema din punct de vedere strict neurologic:

- daca creierul tau era decuplat, unde anume era sediul constiintei tale, constiinta ce era la tavan si privea mediul ambiant de acolo?

(creierul care nu functioneaza nu inregistreaza date, nici nu le prelucreaza)

- daca creierul tau nu mai primea date de la ochi (ochi care erau inchisi, acolo pe masa) tu cum ai putut vedea medicii, camera si fereastra cu copacii? ce receptori primeau informatiile vizuale, si CE anume prelucra aceste date?

Habar n-am. Stiu precis ca nu mai aveam puls si nu mai respiram, ca mai era putin pina la ireversibil si ca s-au straduit cu incrincenare sa ma readuca la viata . Asta mi-a povestit mai tirziu bunicul meu care era medic si care imi explica orice il intrebam. Nu am spus nicaieri ca aveam creierul decuplat, dimpotriva. Am spus de la inceput ca gindeam rapid si ca aveam de luat urgent o decizie : sa respir sau sa ma las asa si sa mor. Am uitat sa spun ca NU AVEAM deloc necesitatea imperioasa de a respira, pe care o simti cind esti sub apa sau cind iti tii voluntar respiratia. Respiratia incetase sa fie o actiune "automata". A trebuit sa fac un efort constient ca sa reincep sa respir si l-am facut , desi mi se parea un efort imens, ca si cind ai vrea sa ridici o greutate uriasa. A fost un act de vointa constient, pe care mi-l reamintesc perfect.

Pa. a scris:

Pai din cate stiu toti cei care sunt in moarte clinica, nu respira, nu au puls, au creierul decuplat. Chiar pe electroencefalograma el apare inert. Nu reactioneaza la stimuli. Nu proceseaza nimic. Degeaba spui tu ca erai constient, pentru ca pentru un medic tu aveai creierul out.

"In mod normal medicul specialist poate dispune efectuarea electroencefalogramei in urmatoarele situatii:

- diagnosticarea si descoperirea cauzelor care duc la pierderi de cunostinta

- evaluarea stadiului in care se afla creierul unei persoae in coma ( in acest caz scopul electroencefalogramei este sa descopere daca activitatea cerebrala a incetat);

- monitorizarea activitatii unui pacient cu anestezie generala, efectuata in timpul unei interventii chirurgicale pe creier

Rezultate anormale ale electroencefalogramei pot cuprinde urmatoarele manifestari:

-EEG nu inregisreaza nici un fel de activitate electrica la nivel cerebral (pe foaia de hartie se imprima o linie dreapta). Acest lucru indica faptul ca activitatea cerebrala a incetat, avand de obicei drept cauza lipsa de oxigen sau de sange a creierului. Situatia aceasta este cel mai des intalnita la persoanele care au fost in coma."

http://www.i-medic.ro/analize/electroencefalograma

Kosmotro a scris:

Pai din cate stiu toti cei care sunt in moarte clinica, nu respira, nu au puls, au creierul decuplat. Chiar pe electroencefalograma el apare inert. Nu reactioneaza la stimuli. Nu proceseaza nimic. Degeaba spui tu ca erai constient, pentru ca pentru un medic tu aveai creierul out.

La intrebarea asta poate raspunde precis doctor sau un psihiatru de pe forum , daca doreste. Din cite am citit si am

a aflat eu, intre oprirea circulatiei si respiratiei si incetarea totala a activitatii cerebrale exista o perioada de timp de ordinul minutelor.

Pa. a scris:

La intrebarea asta poate raspunde precis doctor sau un psihiatru de pe forum , daca doreste. Din cite am citit si am

a aflat eu, intre oprirea circulatiei si respiratiei si incetarea totala a activitatii cerebrale exista o perioada de timp de ordinul minutelor.

Si crezi ca intre transportarea ta cu ambulanta la spital, drumul pe coridoare, asezatul pe masa, venirea medicilor, pregatirea lor cu instrumentele, inceperea masajului cardiac si momentul urcarii tale in tavan (cand ai vazut acel masaj cardiac de sus), acele cateva minute nu au trecut?

Kosmotro a scris:

Si crezi ca intre transportarea ta cu ambulanta la spital, drumul pe coridoare, asezatul pe masa, venirea medicilor, pregatirea lor cu instrumentele, inceperea masajului cardiac si momentul urcarii tale in tavan (cand ai vazut acel masaj cardiac de sus), acele cateva minute nu au trecut?

Respiratia si pulsul s-au oprit cind eram deja internat in spital. Promisiunea ca nu o sa mor i-am spus-o mamei mele cind ma scoteau din casa sa ma duca la spital. Am vorbit , nu doar "am gindit".

Pe mine m-a ţinut in viaţă faptu ca m-am g