Început de soogee, Mar 11 ian 2011 · 305 răspunsuri · 26.915 vizualizări
Nemo! a scris:1.
2.
Din punct de vedere psihologic, care ar fi consecintele constientizarii ca traim intr-o simulare? Ce ar schimba in intelegerea de sine si a celorlalti, a vietuitoarelor si a lumii?
3.
Dar din punct de vedere etic?
1.
Nu are nicio legătură cu simularea, dec
Chiar si daca este simulare, la niciun nivel nu exista liber arbitru. Prin urmare, simularile sunt in ultima instanta tot fenomene naturale. Fiecare simulare este asa cum este si are legile pe care le are, pentru ca asa e normal sa fie, asa sta scris in insasi legile ultime, cele "nesimulate". S-ar putea ajunge la concluzia ca suntem intr-o simulare, daca nu se va gasi nicio legatura intre matematica si fizica. Dupa parerea mea, o astfel de legatura trebuie sa existe intr-un anumit punct daca lumea este naturala. Daca legatura nu exista, atunci legile fizicii pe care noi le descoperim in universul nostru, ne-au fost date la nimereala de cei care ne simuleaza. Oricum, chiar si daca e simulare, matematica si constiinta sunt fenomene autentice, ce se pastreaza din insasi lumea naturala.
Cum pot fi matematica si constiinta autentice intr-o lume simulata cu legi date la plesneala ? Nu spuneai ca insusi constiinta e o manifestare e legilor naturale ? Pai daca legile sunt la pleasneala, constiinta cum poate fi autentica ?
Ma refer la natura constiintei, nu la proprietatile particulare specifice fiecarei simulari.
Stiu ca forme primare de inteligenta artificiala au fost creeate deja.
Stateam si ma gandeam...daca ar fi sa traim intr-o simulare, noi suntem programe care ruleaza independent (liberul arbitru, constiinta...), sau avem parametri bine stabiliti si doar erorile de programare ne deviaza (sa zicem ca bolile ar fi acestea) de la acestia?
Gandind prin analogie cu ce suntem familiarizati acum, oare am putea fi parte dintr-un joc virtual, care se desfasoara cu mai multi participanti? Si toate politicile, (razboaiele, aliantele) sunt de fapt strategii ale jucatorilor. Cei care au noroc sa apartina unui jucator experimentat, sunt favorizatii (vezi tarile civilizate), iar ceilalti apartin novicilor.
Dar asta nu explica de ce intr-o tara defavorizata exista favorizati.Si de ce unii din acestia n-ar merita sa fie favorizati (conform intelegerii noastre).
Editat Joi 23 aug 2012 10:39
InPing a scris:noi suntem programe care ruleaza independent (liberul arbitru, constiinta...), sau avem parametri bine stabiliti
La nivelul de dezvoltare a videogame-urilor noastre din prezent, personajele jocului nu au liber arbitru si constiinta, ci doar parametri bine stabiliti.
Inchipuie-ti insa ca ar aparea pe piata azi un videogame cu personaje dotate cu constiinta si liber arbitru. Tu esti jucatorul care interactioneaza cu ele. Personajele nu stiu de tine. Mai sunt si alti jucatori in retea, la fel ca tine.
Tu si ceilalti jucatori sunteti in competitie. Care ar fi miza? Influentarea personajelor pentru a face ceva sau altceva? Tu si ceilalti jucatori ati putea pune pariuri. Ati avea cote, mize, dublari, samd.
Cum ti se pare ideea?
Cred ca o regula a jocului, impusa tuturor jucatorilor, ar fi ca acestia sa nu se reveleze personajelor, caci atunci personajele ar refuza sa mai joace, si s-ar strica farmecul jocului pentru jucatori.
Cum ai interactiona tu, InPing, cu personajele acestea?
Dezvolta ideea asta.
Nemo! a scris:Inchipuie-ti insa ca ar aparea pe piata azi un videogame cu personaje dotate cu constiinta si liber arbitru. Tu esti jucatorul care interactioneaza cu ele. Personajele nu stiu de tine. Mai sunt si alti jucatori in retea, la fel ca tine.
Tu si ceilalti jucatori sunteti in competitie. Care ar fi miza? Influentarea personajelor pentru a face ceva sau altceva?
Marinel a scris:
Nemo! a scris:Cum ai interactiona tu, InPing, cu personajele acestea?
Dezvolta ideea asta.
Personajelor le-as transpune personalitatea si aptitudinile mele, intrucat asa le-as stapani mai bine.Le-as lansa in diverse provocari si aventuri, iar daca exista posibilitatea liberului arbitru, as putea intelege care-i mecanismul luarii deciziilor cand esti implicat, si as putea beneficia de experienta lor.
Stiu ca suna cam sadic...sa traiesti "la limita", stand in fotoliu. Presupunand ca as avea aceeasi constiinta, probabil voi pastra limite si voi cauta cai de motivare pt. jucariile mele.
Nu detaliez in ce fel de aventuri le-as "impinge."
Am subliniat "a stapani", pt. ca abordand viata din perspectiva asta (a creatorului), inevitabil se produce o ierarhizare a personajelor vis a vis de jucator.
Alternativa ar fi sa-ti lasi personajele total libere, dar ar putea executa un joc plictisitor, de neinteles, sau chiar oribil.
Intrebarea e daca astfel de jocuri se pot reseta, si cat din experientele anterioare raman la personaje?
InPing a scris:Personajelor le-as transpune personalitatea si aptitudinile mele, intrucat asa le-as stapani mai bine.Le-as lansa in diverse provocari si aventuri, iar daca exista posibilitatea liberului arbitru, as putea intelege care-i mecanismul luarii deciziilor cand esti implicat, si as putea beneficia de experienta lor.
probabil voi pastra limite si voi cauta cai de motivare pt. jucariile mele.
Acum inchipuie-ti ca tu esti un personaj ca acestea descrise de tine mai sus. Tu esti cel "lansat in diverse provocari si aventuri" pentru ca jucatorul sa inteleaga care este "mecanismul luarii deciziilor" sale, si sa "beneficieze de experienta" ta.
Ce se schimba? Cum te vezi? Care e raportul tau cu jucatorul?
"Intrebarea e daca astfel de jocuri se pot reseta, si cat din experientele anterioare raman la personaje?"
Te gandesti ca daca tu insuti esti un personaj ce traieste aventuri intr-o Terra-simulare, atunci e posibil ca in cazul in care te achiti bine de misiuni si treci la next level, sa fii pastrat de simulatori pentru noi si noi jocuri?
Ce jocuri ai jucat care sa implice multe personaje complexe, strategii, si o interfata realista?
Editat Joi 23 aug 2012 12:35