Universul este o simulare?

Recunosc, mi-am pus problema asta de cateva ori... Culmea e ca, si in cazul in care, sa zicem - ceva m-ar fi convins ca traiesc intr-o simulare, nu cred ca revelatia asta mi-ar fi schimbat in vreun fel modul in care ma raportez la ceilalti si lucrurile pe care doresc sa le realizez in timpul care mi-a fost dat.

Asadar, cred ca intrebarea se poate reduce la: in cazul in care traim cu adevarat intr-o simulare, ne schimba lucrul asta viata? Daca da, cum si in ce masura?

Renaissance'91 a scris:

Constiienta (Acum si Aici) e tot ce avem, pe asta trebuie sa lucram. Orice altceva in materie de speculatii la orizont e inutil. Speculatiile chiar te departeaza de aceasta stare.

Ok, ne concentram pe aici si acum. Dar asta nu exclude posibilitatea ca aceasta stare sa fie parte din simulare. Daca e parte din simulare, o sa fim niste constienti inconstienti.

P.S. Stiu ca Renaissance nu mai posteaza de ceva vreme, dar mi s-a parut faina ideea data de el.

Allexandrra a scris:

Ok, ne concentram pe aici si acum. Dar asta nu exclude posibilitatea ca aceasta stare sa fie parte din simulare. Daca e parte din simulare, o sa fim niste constienti inconstienti.

Cum ziceam si in topicul celalalt, unele lucruri le iei de la natura, nu le poti simula. Doar le folosesti. Si daca traim intr-o simulare, constiinta se prea poate sa fie the real deal. Aia care ne-au simulat, tot ce au facut a fost sa ia constiinta din natura si sa o bage in simulare. Deci tot ce experimentam e cat se poate de autentic. Evident, pot fi constrangeri, manipulari, dar ceea ce este, este pe bune. Nu vedem 1 milion de culori ca aia din "realitate", vedem doar 7, dar alea 7 sunt pe bune.

Allexandrra a scris:

Ok, ne concentram pe aici si acum. Dar asta nu exclude posibilitatea ca aceasta stare sa fie parte din simulare. Daca e parte din simulare, o sa fim niste constienti inconstienti.

P.S. Stiu ca Renaissance nu mai posteaza de ceva vreme, dar mi s-a parut faina ideea data de el.

Şi mie mi-a placut ce a zis. Anume ca acum şi aici e tot ceea ce avem şi de la asta trebuie să pornim.

Am citit cam 12 pagini din topicul asta...foarte interesant.

Abc2009ro a scris:

Si daca traim intr-o simulare, constiinta se prea poate sa fie the real deal.

René Descartes a fost şi el pasionat de lumea asta a noastră, nereală. Şi după multe analize, a ajuns la concluzia că doar gândirea e reală, prin celebra lui cugetare: "gândesc, deci exist".

Apoi, filosoful George Berkeley, a luat această idee, şi a ajuns şi el la concluzia că lumea există doar acolo unde există conştienţă. Şi mai mult decât atât, cei care ne simulează, tocmai de aceea ne-au dotat cu conştienţă, pentru ca simularea să poată fiinţa. Fără cineva care să perceapă simularea prin simţuri, aceasta nu ar putea fiinţa. Evident, Berkeley nu vorbea de simulare în sensul actual, pentru că el şi-a desfăşurat activitatea la început şi la mijloc de secol 18, însă, ideea lui asta era.

Însă şi ideea asta vine tot de la grecii antici, mai exact de la Protagoras, care spunea că "omul este măsura tuturor lucrurilor : a celor ce sunt, pentru că sunt, şi a celor ce nu sunt, pentru că nu sunt".

Vriies a scris:

acum şi aici e tot ceea ce avem şi de la asta trebuie să pornim.

Conform ideii de simulare, într-adevăr, prezentul e tot ce avem, deoarece am fi putut fi creaţi...ieri, însă conştiinţa noastră să fi fost dotată cu memoria a mii de ani de umanitate, şi miliarde de ani de existenţă a lumii materiale, tocmai pentru ca "studiul" din care facem parte, să nu fie afectat. Adică să nu ne dăm seama că suntem parte dintr-un studiu (simulare), şi astfel să nu să avem permanent ideea finalului, adică a Game over-ului. Deşi, un Game over există în cultura umanităţii, şi poartă numele de Apocalipsa. De unde nu este foc, nu iese fum.

lupini a scris:

Apoi, filosoful George Berkeley, a luat această idee, şi a ajuns şi el la concluzia că lumea există doar acolo unde există conştienţă. Şi mai mult decât atât, cei care ne simulează, tocmai de aceea ne-au dotat cu conştienţă, pentru ca simularea să poată fiinţa. Fără cineva care să perceapă simularea prin simţuri, aceasta nu ar putea fiinţa.

Da, par idei decente. Dar care ar putea fi argumentele in favoarea lor ? De ce o lume fara constiinta n-ar putea exista ? Si in viziunea asta, care este rolul exact pe care constiinta il joaca ?

Abc2009ro a scris:

De ce o lume fara constiinta n-ar putea exista ? Si in viziunea asta, care este rolul exact pe care constiinta il joaca ?

Să ne gândim la un monitor de calculator. Pentru a vedea personajele simulate dintr-un joc, monitorul trebuie să fie pornit, pentru ca "lumea simulată" a jocului să fiinţeze, şi odată cu ea, şi personajele. Fără un monitor pornit, lumea şi acele personaje ar exista doar ca linii de funcţii matematice pe HDD. Percepem mişcările de pe monitor prin auz şi văz, însă în realitate, acele personaje şi peisaje, sunt de fapt linii de program.

Aici eu asemuiesc monitorul cu conştienţa. Fără conştienţe "pornite", care să "ţină funcţională" simularea lumii, aceasta nu ar fiinţa, pentru că nu ar exista simţuri care să o valideze. Şi ea ar exista doar ca...informaţie matematică. De asta eu sunt convins că Universul, şi toată existenţa, e una matematică. Iar ceea ce numim "Realitate", e o manifestare a funcţiilor matematice.

Rolul conştienţei este să "traducă" funcţiile matematice, în...ceea ce numim "realitate".

Sarmanii oameni "simulati" de la Hiroshima si Nagasaki spulberati de bombele atomice...

Gunfire a scris:

Sarmanii oameni "simulati" de la Hiroshima si Nagasaki spulberati de bombele atomice...

Ai cunoscut astfel de oameni sau vb din fantezia virtuala?

Gunfire a scris:

Sarmanii oameni "simulati" de la Hiroshima si Nagasaki spulberati de bombele atomice...

Bună observaţia! La fel de sărmani ca ăia simulaţi în lagăre sau în Siberia. Şi nu vreau să mai spun despre sărmanii de noi, "simulaţi" în zilele unui prim-ministru precum Ponta.