mica_curioasa a scris:Si crezi ca ar mai ramane ceva?
Categoric da.
Ramane tot.
Problema e una singura, sa ma eliberez de atasamente, conditionari, dependente, si in paralel sa ma recladesc in cunostinta de cauza.
Exemplele sunt intotdeauna cele care limpezesc:
Pana acum ceva vreme consumam multe dulciuri, era o placere pe care mio ofeream din copilarie.
Datorita acestei placeri si a nestiintei si neconstientizarii urmarilor satisfacerii poftei de a consuma dulce, care imi aducea placerea gustului, m/am trezit cu un imdice glicemic peste limitele normale.
Atunci am inteles ca orice abuz, duce la deteriorarea organismului (problema e ca organismul simte abuzul inainte ca noi sa constientizam ca il abzam de ani buni).
Datorita poate uni exercitiu indelungat in privinta stapaniri poftei alimentare, si poate datorita faptului ca nu eram totusi dependent de dulce, am reusit usor sa renunt la minunatele prajituri, cioclate, sucuri (cel mai greu mi/a fost cu coca cola), a fost greu si cu inghetata vara
Acuma consum orice, dar am controlul asupra poftei, nu mai sunt sclavul ei, mananc numai daca imi dau aceptul constient dar in cunostinta de cauza, nu ca un patimas inconstient sau neputincios.
Cam asa gandesc eu ca e eliberarea de patimi
Athmy a scris:Pai esti posedat, de 25 de ani :>
:) De 25 "mi s/a pus pata pe tine", zice cantecul, adica pe patimi (e numai un aspect al lucrarii), posedat sunt si eu ca tot omul din frageda copilarie.
Athmy a scris:De ce te-as intelege eu pe tine cand nici tu nu te intelegi? Eu zic sa nu mai cauti in aceeasi directie, ca evident nu e cea buna dupa atata timp (sau ce crezi?) si sa mai apleci urechea la sfaturi, atunci cand le ceri. Nu vine Mantuitorul inca sa te ia de manuta, sa iti arate calea. Cine te-a initiat, cine te-a ajutat, vreu si eu sa stiu ca sunt curios ce proptele ai. Nu mai multe decat ai tu, numai ca nu ma uit in urma cu furie, ci inainte cu posibilitatile de care dispun.
Chiar abureli de copii mici cu constiinta daca nu ai asa ceva.
De ce mai intelege? Uite asa na. ^_^
Crede/ma, o fac, atunci cand chiar mi se spune ceva concret si nu e in contradictie cu cateva lucruri care tin de integritatea mea.
Uite, de exemplu, din cauza neputintelor mele de toate felurile, ma desconsideram pemine, poate chiar ma uram
La un momentdat, cineva, mi/a atras atentia ca se cuvine sa ma iubesc pe mine insumi.
Atunci a fost prima data in viata cand cineva m/a ridicat migea la fileu si in privinta fiintei mele,m/a facut sa ma aplec si asupra mea, sa ma aflu si pe mine ca pe un aproape caruia se cuvine sa/i ofer iubire, ba sunt primul aproape caruia se cuvine sa/i ofer iubire.
Cu "Mantuitorul" sa dezintegrat de mult, a disparut ca fumul, cum ziceam, am platit cu mult sange psihic decesul credintei in el, dar nu am avut scapare, am ajuns ateu fara voie, asta e inchisa.