Omul si patimile sale

Athmy a scris:

Ai 20 de ani? Ce tinerel esti

Sfat concret: fii tu insuti, nu te identifica.. cu nimeni si nimic.

:cry: As vrea eu

Sunt mai mult de 20 de ani de cand fac ce ti/ai propus tu in 5, si experienta mea nu o doresc nimanui.

Nu esti singura cu care am vorbit, la toti vi se intampla la fel, dar nu e "doamne doamne vinovatul", decat daca il consideram vinovat de absolut toate evenimentele, de la cele de zi cu zi la cele majore, nu se intampla nimic asa "din cer", intodeauna in spate a fost un om, indiferent daca tu ai stiut sau nu.

Punctul meu de vedere, bazat pe o indelunga experienta.

Pai tocmai deaia am ajuns ca de peste 2 decenii sa nu reusesc ce ai reusit tu in 3 ani, pt, ca am fost eu insumi, nu m/am regasit in nimic pana la urma, si pana acum, cand tot in cautari ma aflu.

Numenume a scris:

:cry: As vrea eu

Sunt mai mult de 20 de ani de cand fac ce ti/ai propus tu in 5, si experienta mea nu o doresc nimanui.

Nu esti singura cu care am vorbit, la toti vi se intampla la fel, dar nu e "doamne doamne vinovatul", decat daca il consideram vinovat de absolut toate evenimentele, de la cele de zi cu zi la cele majore, nu se intampla nimic asa "din cer", intodeauna in spate a fost un om, indiferent daca tu ai stiut sau nu.

Punctul meu de vedere, bazat pe o indelunga experienta.

Pai tocmai deaia am ajuns ca de peste 2 decenii sa nu reusesc ce ai reusit tu in 3 ani, pt, ca am fost eu insumi, nu m/am regasit in nimic pana la urma, si pana acum, cand tot in cautari ma aflu.

Am uitat sa iti spun ceva numenume. Cand esti dispus sa te ajuti singur, se vor gasi o multime de oameni/evenimente care sa iti sara in ajutor, asta in cazul meu.

Cum zicea in "Alchimistul": cand iti doresti ceva, tot universul comploteaza ca sa obtii.

Si m-au mai ajutat cartile, povestile, poeziile, romanele existentialiste: Cehov, Faulkner, si altii.

Acum nu mai citesc nimic de multi ani, dar m-au ajutat cand am avut nevoie si nu doar pentru un refugiu, cum citeam inainte si nu intelegeam nimic.

Cat despre tine, s-ar putea sa iti doresti ceva care iti intrece posibilitatile si cautarile sunt in zadar. O idee..

Eu mereu am pornit de la lucruri mici si am ajuns la lucruri mari, pentru mine. Am obtinut intotdeauna atat cat mi-a fost necesar. Nu e bine sa concurezi cu vulturii din inalturi.

Si inca ceva. Nu trebuie sa te formezi la nesfarsit, ci pana atingi starea de bine. Dupa care ai pentru ce trai.

Numenume a scris:

Ce te faci cu enervarea cum o domesticesti ca sa nu mai izbucneasca, sa nu mai explodeze in 1/2 secunda

Ea e o patima, exista in tine deja o potenta foarte imbogatita, cultivata, dolofana, activata si gata sa explodeze cand apare stimulul.

Te autoeduci, ca din coleric sa devii flegmatic. Mai intai la suprafata, prin gesturi si comportament apoi usor, te vei domoli si in interior. Desigur ca asta nu e de ajuns fiindca aceasta patima este in tine si mereu va fi, dar va trebui sa te feresti de situatii limita. Acolo unde stii ca e pericol sa-ti pierzi cumpatul, nu te bagi, stai deoparte, chiar daca asta inseamna sacrificiu.

Deci fugi cat poti de stimul...

Athmy a scris:

Eu cand sunt trista tocmai, nu vorbesc cu nimeni, nu ma agat de nimeni, ma uit adanc in strafundul sufletului si de acolo izvoraste puterea. Ce ma minuneaza mereu este ca cineva, fara sa ii cer ajutorul, mi-l ofera in acele momente.

Deci poti trece singur prin toate, pentru ca de obicei tot noi le cauzam sau luam parte la cauze. Daca esti constient de sine, si cauti motivul gasesti si cheia, fie numai sa astepti (fara zbateri inutile).

Asa sunt si eu si chiar asa mi se intampla. Atunci cand nu pot singura, ajutorul vine de undeva...

Numenume a scris:

Pai tocmai deaia am ajuns ca de peste 2 decenii sa nu reusesc ce ai reusit tu in 3 ani, pt, ca am fost eu insumi, nu m/am regasit in nimic pana la urma, si pana acum, cand tot in cautari ma aflu.

Fii tu insuti in ceea ce gandesti despre tine, despre ceea ce doresti sa devii. Nu poti fi tu insuti mai ales cand esti subjugat de patimile tale si sa ai pretentia ca totul sa fie ok.

Acest a fi tu insuti e cu 2 taisuri. Daca nu-l intelegi cum trebuie risti sa scoti la lumina animalul din tine (fiecare avem unul mai mare sau mai mic, mai mult sau mai putin fioros sau violent) care e tot tu insuti. Tre sa-l imblanzesti. Cum? Numai tu stii.

mica_curioasa a scris:

Te autoeduci, ca din coleric sa devii flegmatic. Mai intai la suprafata, prin gesturi si comportament apoi usor, te vei domoli si in interior. Desigur ca asta nu e de ajuns fiindca aceasta patima este in tine si mereu va fi, dar va trebui sa te feresti de situatii limita. Acolo unde stii ca e pericol sa-ti pierzi cumpatul, nu te bagi, stai deoparte, chiar daca asta inseamna sacrificiu.

Deci fugi cat poti de stimul...

Da, si eu evitam pe cat posibil situatiile care ma faceau sa ma simt prost, sau ceea ce stiam sigur ca nu sufar.

De ex. mergeam regulat la facultate, dar daca se intampla ca un curs sa ma calce pe nervi, nu mai mergeam la el.

Si cam asa in toate, triere. Bineinteles ca mai intai cantaream variantele, ca sa nu imi fac mai mult rau decat bine.

In timp, capeti deprinderea sa te pretuiesti si sa cauti ce e bun pentru tine, sa eviti raul.

Athmy a scris:

De ex. mergeam regulat la facultate, dar daca se intampla ca un curs sa ma calce pe nervi, nu mai mergeam la el.

In timp, capeti deprinderea sa te pretuiesti si sa cauti ce e bun pentru tine, sa eviti raul.

Eu n-as numi asta chiar o situatie critica, dar na, cine stie ce cursuri faceai tu.

Cu siguranta in timp te cizelezi, devii mai rezistent, mai calm, mai calculat.

Mi-a placut asta:

Pai era vorba de situatii stresante. Decat sa scoata ce e mai rau din tine si sa iti faca viata un calvar, ca sa nu zic altcumva, mai intelept e sa le eviti. Si sa gasesti altceva care ti se potriveste.

Athmy a scris:

Cat despre tine, s-ar putea sa iti doresti ceva care iti intrece posibilitatile si cautarile sunt in zadar. O idee..

Eu mereu am pornit de la lucruri mici si am ajuns la lucruri mari, pentru mine. Am obtinut intotdeauna atat cat mi-a fost necesar. Nu e bine sa concurezi cu vulturii din inalturi.

Mai "copile", sa stii tu ca realitatea nu e nici pe departe asa binecuvantatoare cum o vezi tu din "propriu/ti cocon"

Daca te/as putea conecta la realitatea traita de mine poate in loc de asa :) ai fi asa (sper ca de acuma nu mai e nevoie sa te avertizez mereu sa nu interpretezi cumva ofensator ceva din ce scriu eu, da?)

Am avut si eu o vreme asa mai de poveste, nu era chiar de basm, insa lucra oarecum universul, nu mai imi spun opinia ref. la cauzalitatea evenimentelor din astfel de realitati, tocmai am renuntat cu cateva postari mai sus.

Stii care e cel mai tare paradox al meu?

E faptul ca mi/a murit credinta in dumnezeu (fara sa pot impiedica fnomenul desi am facut tot ce a fost omeneste posibil) nefecand si nedorind altceva decat sa fiu bineplacut lui. Dar asta e alt subiect

Cat despre tine, s-ar putea sa iti doresti ceva care iti intrece posibilitatile si cautarile sunt in zadar.

Se poate oarecum, un lucru e sigur, nu ma regasesc in nimic decat in scrierile mele, dar sunt inca la un nivel care nu imi permite constientizari suficient de inalte ca sa zbor liber (bine macar ca am trecut de etapa de a le vedea ca pe o "abureala', prostioare de adormit copii cu dizabilitati mintale).

Athmy a scris:

Si inca ceva. Nu trebuie sa te formezi la nesfarsit, ci pana atingi starea de bine. Dupa care ai pentru ce trai.

Pai n/o ating.

Era un citat, stai sa/l caut...

Gata: "Fiecaruia ii vine randul sa fie atat de bun pe cat isi doreste. Jeremy Collier

L/am decupat cu multi ani in urma deoarece mi/a atins ceva din mine, nici azi nu am ajuns sa traiesc ce spune el acolo, poate e doar spunerea unui om asa cum si eu spun multe care nu sunt nici pe departe adevaruri fara putinta de tagada.

mica_curioasa a scris:

Te autoeduci, ca din coleric sa devii flegmatic. Mai intai la suprafata, prin gesturi si comportament apoi usor, te vei domoli si in interior. Desigur ca asta nu e de ajuns fiindca aceasta patima este in tine si mereu va fi, dar va trebui sa te feresti de situatii limita. Acolo unde stii ca e pericol sa-ti pierzi cumpatul, nu te bagi, stai deoparte, chiar daca asta inseamna sacrificiu.

Deci fugi cat poti de stimul...

Cunosc bine ce zici tu, dar sunt unii "draci" (patimi), mai dihai ca alti, de exemplu cu pofta si lacomia alimentara chiar ma descurc, dar de ex. cu enervarea, mai greu.

Fii tu insuti in ceea ce gandesti despre tine, despre ceea ce doresti sa devii. Nu poti fi tu insuti mai ales cand esti subjugat de patimile tale si sa ai pretentia ca totul sa fie ok.

Acest a fi tu insuti e cu 2 taisuri. Daca nu-l intelegi cum trebuie risti sa scoti la lumina animalul din tine (fiecare avem unul mai mare sau mai mic, mai mult sau mai putin fioros sau violent) care e tot tu insuti. Tre sa-l imblanzesti. Cum? Numai tu stii.

Hai descriel tu pe "tu insuti", tare sunt curios unde e la mine deficitar.

Athmy a scris:

In timp, capeti deprinderea sa te pretuiesti si sa cauti ce e bun pentru tine, sa eviti raul.

Am ajuns sa "ma pretuiesc", evit "raul si caut ce e bun", de 25 de ani (nu e varsta )

mica_curioasa a scris:

Mi-a placut asta:

Numenume a scris:

Cunosc bine ce zici tu, dar sunt unii "draci" (patimi), mai dihai ca alti, de exemplu cu pofta si lacomia alimentara chiar ma descurc, dar de ex. cu enervarea, mai greu.

Hai descriel tu pe "tu insuti", tare sunt curios unde e la mine deficitar.

Intelepciune e un concept uman si de aceea prudenta poate sa fie considerata altceva decat intelepciune (e de discutat in ce masura prudenta e mai putin inteleapta decat inconstienta, depinde si de la caz la caz, ca o trasatura generala insa, consider prudenta mai inteleapta decat imprudenta-inconstienta).

Te descurci greu cu enervarea pt ca nu ti-ai ptimit lectia care sa te arunce pe marginea prapastiei sau chiar stand pe fundul ei si sa-ti contempli existenta de acolo. Atunci cand o vei primi (eu iti doresc sa nu o primesti ci sa poti sa rezolvi altfel aceasta problema) nici subconstientul tau nu va mai da ordin violentei sa se manifeste.

Invata sa ramai pasiv lasand sa treaca pe langa tine toate acele lucruri care-ti fac sangele sa fiarba. Nu stiu cum vei face asta, dar trebuie s-o faci pana cand nu vei face ceva grav, iremediabil.

Tu insuti e deficitar la toata lumea. Cand dam acest sfat nu ne gandim ca el vine nu numai cu bune ci si cu rele. Eu n-as recomanda nimanui sa fie el insusi, mai ales daca are apucaturi criminale (exagerez un pic, poate).

Sa fie ceea ce doreste sa fie!

Prudenta e un ingredient de baza al intelepciunii. De aceea imaginea inteleptului e aceea e unui om mai degraba pasiv decat activ.

mica_curioasa a scris:

Te descurci greu cu enervarea pt ca nu ti-ai ptimit lectia care sa te arunce pe marginea prapastiei sau chiar stand pe fundul ei si sa-ti contempli existenta de acolo. Atunci cand o vei primi (eu iti doresc sa nu o primesti ci sa poti sa rezolvi altfel aceasta problema) nici subconstientul tau nu va mai da ordin violentei sa se manifeste.

Invata sa ramai pasiv lasand sa treaca pe langa tine toate acele lucruri care-ti fac sangele sa fiarba. Nu stiu cum vei face asta, dar trebuie s-o faci pana cand nu vei face ceva grav, iremediabil.

Tu insuti e deficitar la toata lumea. Cand dam acest sfat nu ne gandim ca el vine nu numai cu bune ci si cu rele. Eu n-as recomanda nimanui sa fie el insusi, mai ales daca are apucaturi criminale (exagerez un pic, poate).

Sa fie ceea ce doreste sa fie!

Prudenta e un ingredient de baza al intelepciunii. De aceea imaginea inteleptului e aceea e unui om mai degraba pasiv decat activ.

Adica vrei sa zici ca terapia soc pe care ti/o poate administra viata e una din metodele de vindecare a unei patimi?

Daca m/ai cunoaste nu m/ai recunoaste vizavi de impresia pe care o ai acuma despre mine referitor la nervozitate, sunt f. calm, linistit, imi vad de ale mele, nu sunt violent nicicum, am insa in mine patima maniei destul de activa, se manifesta cand nu/mi iese ceva (acuma tot mai rar), in relatia cu familia, si atunci cand ma ia prin surprindere indeosebi).

Nici eu nu stiu exact cum voi face sa ma eliberez de patimi, unii zic ca e imposibil, altii nici nu/si dau seama de ele, cred totusi ca ma ajuta oarecum cunoasterea de care beneficiez inspirativ, deoarece ma face sa constientizez "adevaruri" tot mai inalte de natura sa ma metamorfozeze, numai ca ma cam epuizat calea cea lunga de un sfert de secol de cautari (unii nu inteleg cum de nu "ard" ca ei pt. cele "inalte", pai daca eu am ajuns la startul lor dupa ce am alergat maratonul, de unde ma?