Constiinta

-Ce este constiinta (umana in mod deosebit)?

-Poate ea sa fie cultivata, avem posibilitatea sa ne imbunatatim parametri ei functionali?

-Ce contribuie la ridicarea nivelului de constiinta al omului?

-Caracterul omului e produsul constiintei, dar personalitatea?

-Daca nu constiinta da identitatea, "amprenta", omului (dincolo de latura sa fizica, materiala) atunci cine si mai ales cum putem sa ne ridicam nivelul fiintial, sa evoluam?

Intrebarea bonus:

-Mintea cuprinde constiinta sau constiinta cuprinde mintea, ori, care e relatia dintre ele?

Punctul meu de vedere:

-Constiinta este functia care permite derularea de realitate, cristalizeaza, fabrica realitate din campul psihic al omului.

-Constiinta infaptuieste realitate pt. om in functie de psihicul pe care omul il cultiva.

-Nivelul de constiinta, de reflectare superioara a realitatii, poate fi ridicat prin cultivarea psihicului nostru.

-Caracterul omului e un produs al constiintei, rezultat din materialul psihic oferit de fiecare constiintei sale spre oglindire ca realitate. Personalitatea umana pare a fi ceea ce de fapt ne defineste in ansamblu.

-Constiinta produce identitatea omului dar o face cu materialul clientului (psihicul fiecaruia).

-Mintea suntem fiecare dintre noi si avem un cuvant de spus in tipul de reflectare de realitate pe care constiinta il produce, ea ne oglindeste de fapt pe noi, cristalizeaza chintesenta psihicului pe care noi mintea l/am construit.

Numenume a scris:

-Ce este constiinta (umana in mod deosebit)?

CONȘTI

catelusulschiop a scris:

CONȘTI

catelusulschiop a scris:

Constiinta este un produs al mintii. Acum, mai este si modul de a privi lucrurile in care mintea este de fapt un receptor iar constiinta este sursa. Conceptele de integrare in absolut din Budism tin de aspectul asta. Omul este vazut ca "dansul lui Dumnezeu", manifestarea, valul oceanului. Faptul ca valul este efemer nu influenteaza oceanul. Constientizarea identitatii cu oceanul (parte din ocean) duce la eliberare.

Nici eu n'as fi spus mai bine, cu mentiunea ca eliberarea aia e doar o stare , nu un final .

Finalul poate fi atat de impredictibil, incat mi'e si tema sa'l gandesc . :P

Numenume a scris:

Desigur aceasta e o definitie.

Ea insa nu evidentiaza tocmai aspectul care ma intereseaza pe mine, anume, reflectarea psihicului omului, cristalizarea de realitate din metamorfozarea, din amalgamarea psihica proprie fiecaruia.

Pai... asta inseamna "reflectare psihică a realității obiective". Reflexia, de multe ori, nu este realitatea ci o parte din realitate si adesea este filtrata de amalgamul din capul persoanei respective.

Numenume a scris:

Eu consider ca orice tip de meditatie ajuta, dar fenomenul care are influenta decisiva se numeste constientizare tot mai profunda a intelesurilor mereu mai inalte ale cunoasterii (in functie de nivelul de suprasaturatie al fiecaruia, de nivelul la care are loc colapsarea/i fiintiala proprie in constiinta, asta facand abstractie de fenomenele numite paranormale si de "capacitatile initiatice" care nu fac tema acestui topic).

E posibil sa ma insel, nu pre am cine stie ce experienta in domeniu. Parerea mea este ca explorarea "intelesurilor inalte" te rupe de momentul prezent. Poti obtine o intelegere, poti sa ajungi sa faci anumite legaturi, nu neg asta... dar eu cred ca sunt folosite predominant alte functii.

catelusulschiop a scris:

CONȘTI

Numenume a scris:

Sunt de acord, insa nu ma intereseaza ce nu pot sa fac, ci ceea ce as putea sa fac pt. propria/mi evolutie, si nu ma refer in nici un caz la strict la eruditie. Nu ma ajuta cu nimic sa accept ca ereditatea sau oricare alta forma de prizonierat sun implacabile.

Stii cum e? Ca in Serenity Prayer:

Doamne, da-mi seninatatea pentru a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba;

Curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba;

Si intelepciune pentru a face diferenta.

Numenume a scris:

Ce parere ai, inspiratia prin continua sa emanatie de cunoastere poate contribui la cresterea nivelului constiintei?

Inspiratia te poate ajuta sa vezi lucrurile mai clar, sa le constientizezi.

Numenume a scris:

Am initiat acest topic din dorinta de a discuta deschis si mai ales pe cat posibil liberi de pareri preconcepute, consider ca eliberarea omului nu incepe cand el are parte de trairi inalte ci atunci cand el are un nivel de cunoastere, de intelegere si mai ales de constientizare in cunostinta de cauza, care ii permite sa isi dea seama ca niciodata ceilalti nu trebuiesc convertiti la o forma a sa conceptionala (religioasa, spirituala, stiintifica), ci se cuvine sa fie treziti la singurul adevar posibil: relativitatea, nemarginirea e dincolo de orice concept de orice fel si natura, omul mereu nu a facut decat sa margineasca, sa limiteze, sa incatuseze nelimitarea si sa o prezinte ca adevar infailibil pt. ai converti pe ceilalti care aveau alt punct de vedere, relativ desigur si el.

Cand ajungi in planul respectiv nu poti vorbi "liber" pentru simplu fapt ca nu poti vorbi despre ceea ce traiesti. Poti indica si cand o faci... adesea folosesti moduri vechi de a indica, uneori perfect constient ca desi tu nu ai vazut ce era de vazut prima data cand te-ai lovit de indicarea respectiva, pur si simplu nu exista alt mod mai bun de exprimare.

Cum explici culoarea galbena unui orb? Cum explici mirosul unui trandafir unei persoane ce nu poate mirosi? Cum il explici unei persoane ce poate mirosi dar nu a mirosit in viata ei un trandafir?

DidaJames a scris:

finalizata cu luarea deciziilor de a actiona intr-o directie corecta sau una gresita.

Se poate argumenta ca actionarea intr-o directie gresita este un produs al lipsei de constientizare... :P

catelusulschiop a scris:

Pai... asta inseamna "reflectare psihică a realității obiective". Reflexia, de multe ori, nu este realitatea ci o parte din realitate si adesea este filtrata de amalgamul din capul persoanei respective.

Cred ca nu vorbim de acelasi lucru, eu ma refer la reflectarea obiectiva a insusi psihicului meu de om, specific fiecaruia datorita mostenitelor dar si dobanditelor de pe parcursul vietii, ceea ce nu/mi pare evidentiat de definitia respectiva. Daca eu am patima nervozitatii, aceasta este deja o trasatura psihica, deci realitatea obiectiva reflectata de constiinta e insasi o latura a psihicului, nu o reflectare psihica a unei realitati.

catelusulschiop a scris:

Cum explici culoarea galbena unui orb? Cum explici mirosul unui trandafir unei persoane ce nu poate mirosi? Cum il explici unei persoane ce poate mirosi dar nu a mirosit in viata ei un trandafir?

Depinde din ce unghi privim problema, oare e justificat sa absolutizam cunoasterea si sa fabricam fanatism?

asta face umanitatea de cand e ea, scoate dogmatism pe banda, religios, spiritual, stiintific etc.

Se poate argumenta ca actionarea intr-o directie gresita este un produs al lipsei de constientizare... :P

Asta zic si eu, dar ce ne facem cand constientizarea are loc dar la un nivel primitiv, asa cum e nivelul actual al umanitatii din care nu ma exclud?

Iata de exemplu:

-Multumesc lui dumnezeu si animalului si gata pot sa il ucid si sa il mananc, e natural asa.

-Cei ce accepta doctrina noastra (fie ea politica, stiintifica, religioasa, spirituala, de breasla, cotidiana etc.) si sunt devotati cauzei au acces nelimitat la cele ale noastre direct proportional cu devotamentul lor, ceilalti sunt neimportanti sau chiar rivali.

Cred ca sunt multe exemple dar nu am limpezimea acum.

"Constiinta mea, este o busola care are drept magnet, IDEALUL!"

Victor Hugo

O Sufletica a scris:

"Constiinta mea, este o busola care are drept magnet, IDEALUL!"

Victor Hugo

Frumos, tu insa ce spui?