se vede ca ai mai evoluat, chiar si nick
Constiinta
Început de acces realitate, Vin 24 dec 2010 · 73 răspunsuri · 12.972 vizualizări
Cand lesinam ce ne pierdem; constiinta, constienta, sau cunostinta?

InPing a scris:Cand lesinam ce ne pierdem; constiinta, constienta, sau cunostinta?
echilibrul ;)
Editat Sâm 3 mar 2012 18:35
Siluna a scris:Scuze, nu am stat sa citesc ce s-a raspuns...nici raspunsul tau, daca or fi suprapuneri de idei...cu atit mai bine
Constiinta este proprie omului.
Da, poate fi cultivata, exista parametrii la orice individ, depinde de intentia de accesare, in primul rind.
Ce contribuie la ridicarea nivelului de constiinta: intentia si implicarea.
Caracterul se formeaza, personalitatea este innascuta. Constiinta le cuprinde pe amandoua. Constiinta este un act de gindire, in primul rind.
Evoluam doar prin constiinta.
Constiinta cuprinde gindirea.
pe scurt, dar cu multe posibile comentarii...
Se pare ca ultimele cercetari tind sa atribuie catorva specii de animale capacitatea numita constiinta!!
Stii tu, ma gandesc acuma, poate e impropiu sa spui ca noi cultivam constiinta in functie de intentia de accesare, desi initial am rezonat cu formularea, nu cumva e mai potrivit sa consideram ca, in functie de intentia de accesare, permitem constiintei sa se manifeste pe un anumit nivel sau pe un altul?
Probabil ca atunci m-am referit la personalitate, din perspectiva: "...persoana X are personalitate"
Oare nu ar fi mai potrivit daca am formula explicatia constiintei astfel incat sa ii atribuim mai mult decat responsabilitatea unui act de constienta (vizavi de existenta unui preconstient si a unui inconstient)?
Cred ca sa strecurat o mica eroare, daca constiinta e un act de gandire, cum se face ca ea, constiinta cuprinde gandirea?
In contemplatie oare nu ne aflam intr-un act al constiintei? Nu ma refer desigur la o definitie a contemplatiei ca fiind un act meditativ de gandire indelungata asupra..., ma refer la a contempla fara sa ai nici un gand, afect, imagine, doar golul, sau in alta ipostaza si mai greu de prins, sa contempli doar constiinta de a fi (nu ma refer la a contempla corpul sau orice alta substantialitate, la a exista ca hominid, ma refer la a exista ca si minte primara ce se reflecta pe sine in constiinta, necompusa, simpla ca in prima clipa a existentei constiintei).
Editat Dum 4 mar 2012 05:26

