Ce ar trebui sa fac?

Berzoi a scris:

E foarte trist ceea ce imi transmiti tu aici. Nu vreau sa imi traiesc viata cu resemnare. Sunt o perfectionista si o idealista prin felul meu, dar vreau sa imi traiesc viata cu bucurie, cu satisfactia alegerilor pe care le.am facut si le voi face.

Tu imi spui (cred eu) ca orice femeie care face un copil trebui sa se astepte ca sotul sa o insele (cu anumite exceptii spui tu) pt ca el se va sinti neglijat. Realitatea este ca dupe ce faci un copil tu ca femeie ai nevoie poate de mai mult sprijin ca oricand si e firesc ca ei tocmai atunci sa te lase balta?

resemnare - nu. Dar deciziile luate impulsiv sunt, de obicei, proaste. Am zis sa fii desteapta, mai desteapta decat el, in situatia data. Esti sigura ca divortul e cea mai buna solutie? Poate e un aerian ametit, poate ca a avut doar impresia ca vrea un copil, dar cand l-a avut, s-a pierdut umpic. Eu cred ca ai distruge trei vieti, daca ai lua acum decizia sa divortezi.

Idealista esti, cand crezi ca oamenii sunt corecti si nepatati toata viata. Intentiile bune exista, dar e usor sa calce stramb.

Nu zic neaparat ca trebuie sa te astepti sa te insele, zic ca nu trebuie sa te socheze atat de tare cand se intampla.

Realitatea e ca el spune asa "tot tu ai nevoie de sprijin?? Si pe mine cine ma intelege?? Eu de unde am sprijin, ca tu 9 luni nici nu te-ai uitat la mine si acuma a venit si asta mic care oracaie si mi te-a furat cu totul??"

Proasta nu pari, dar imatura, da. Sau cel putin, nu stii cu cine ai de-a face. Barbatii si femeile NU gandesc in mod similar, baga-ti in cap asta.

Berzoi a scris:

Am discutat cu sotul meu ce va implica prezenta copilului in viata noastra. Copilul nu a venit dintr.o greseala, nu mai avem 20 de ani, ne.am asumat decizia si responsabilitatile (credeam eu) de a deveni parinti.

Socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ...

Berzoi a scris:

Dar asta inseamna ca asta isi doreste. Nu vreau sa lupt sa tin langa mine un om care isi doreste sa fie in alta parte.

Nu inseamna ca asta-si doreste. Tu chiar crezi ca el in momentul asta are prioritatile bine stabilite? Nici el nu stie de unde s-o ia si unde s-o lase, sunt convinsa.

El cauta doar pe cineva sa-l aprobe, poate. (poate, nu stiu daca e asa) Tu l-ai alungat, el poate isi gaseste justificari in gestul lui. Tu nu iti gasesti nici o vina in toata povestea asta?

(ce discutam noi aici sunt supozitii, nu-ti face scenarii. )

Berzoi, te intrebi cum ai mai putea trai cu un om care a facut declaratii alteia (desi nu e prea clar cui). Ti se pare ca s-a schimbat si ca ce se intampla este monstruos.

Dar ia priveste un pic si in tine. Tu mai tii la el ca la inceput? Te mai comporti ca in primii ani? Cu tinut de mana, cu dragalasenii, saruturi, biletele etc? Inteleg ca nu. De ce? Inclin sa cred ca raspunsul este : pentru ca amandoi v-ati schimbat. Viata de cuplu casatorit de 5 ani a tocit fumusetea vietii de iubiti de la inceput.

Trebuie sa te astepti ca viata alaturi de un sot - pe care l-ai luat nu doar pentru perioada de garantie (2 - 3 ani) - nu va fi doar o carare acoperita cu petale de trandafir. Apar multe momente grele, perioade in care afectiunea mai paleste, mai trece in plan secund, se manifesta mai potolit sau chiar deloc. Pot aparea si momente de plictiseala. Daca relatia lui cu aia, care e o chestie destul de incerta, nu a luat amploare, daca sotul tau se trezeste si redevine cel pe care il stiai inaintea acestei descoperiri, atunci cred ca nu trebuie sa te grabesti sa divortezi.

1.Ai spus ca amandoi ati fost de acord sa faceti bebe. Gandeste-te bine. Cand ti-a zis el ultima oara ca vrea copii? Chiar cand l-ati conceput pe bebe? Sau mai demult? Ca daca ai ramas insarcinata el nu mai putea sa zica stai asa, ca de fapt nu vreau. Al meu m-a barait la cap ca vrea copii zilnic inainte de casatorie. Am ramas la 3 luni dupa casatorie, desi el, dupa nunta nici n-a mai pronuntat cuvantul "copil", eu crezand, de buna credinta, ca omul vrea familie si copil. Cand eram in 5 luni mi-am dat seama ca de fapt faza cu copilul o zisese asa, ca i se paruse o fraza buna de agatat si ca sa para familist. Ah, daca as fi observat doua luni mai devreme, si daca stiam ce va urma, nu tineam copilul. Poate nu e acelasi caz la tine, dar sunt mai multe variante : poate nu a vrut deloc copil,poate l-a vrut mai devreme, sau mai tarziu, poate vroia doar baiat, sau doar fata, sunt multi care fac fixatie pe asta.

2.In alta ordine de idei, ai zis ca tie nu-ti acorda atentie si nu te ajuta cu bebe. Dar lui bebe ii acorda atentie? Se uita la copil? Il ia in brate? II vorbeste? Arata ca e interesat de existenta sa pe aceasta planeta?

Al meu a venit acasa cand avea fi-mea 4 satamani si pentru prima oara a luat-o in brate, a pupat-o, i-a zis vorbe dulci. Simteam ca nu face totul din suflet, era parca juca un rol, si ma uitam la el stupefiata. Cand m-a vazut, imi zice : "Stii, am fost pe la maica-ta azi, si auzi ce mi-a zis: ca trebuie s-o iau in brate pe asta mica, s-o pup!!!"

Asta dupa ce nici macar nu se uitase la ea inainte...

3.Acum, revenind la tine, ai zis ca al tau consort munceste de dimineata pana seara. Presupun ca si pentru familie, ca nu pune banii intr-un cont pentru aventuri. Este un plus pentru el. Cam asta trebuie sa faca un barbat, sa munceasca pentru familie, mai ales daca tu esti cu bebe mic.

4.Faptul ca el cauta mereu cearta,inseamna ca implora atentie, probabil a incercat toate alternativele, si doar asa iti atrage atentia. Faptul ca vorbeste cu feisbuchista de pe conturi ale caror parola le stii si tu, iar inseamna ca vrea atentia ta. Incearca sa-i dai atentie. Intreaba-l cum a fost la servici, stati de vorba despre ce s-a intamplat in timpul zilei. Incearca sa lasi copilul la parinti sau socrii o zi doua si mergeti undeva sa va delectati, doar voi doi.

Un barbat cauta sau completeaza intotdeauna in alta parte ceea ce ii lipseste. Intai trebuie sa analizezi foarte bine ceea ce i-ai oferit si ceea ce are el nevoie pentru a ramane echilibrat in relatie. Un barbat flamand acasa va cauta saturatia in alta parte.Incearca sa ramai in parametrii sau cel putin aproape de parametrii femeii ideale din mintea lui. Si foarte importanta este comunicarea spirituala. Relatiile care se sting, se consuma repede - cativa ani - sunt centrate pe legatura fizica si mentala. Aici va interveni invariabil saturatia. Relatia spirituala nu atinge saturatia niciodata. De aceea unii simt ca se raceste treaba iar altii se simt mai patimasi ca in proma zi. Daca voi nu reactionati la nivel spiritual, relatia voastra va ajunge ca cea dintre doua bucati de carne intr-un congelator.

Asa cum rezulta din comportamentul de indragostit virtual, as putea spune ca are probleme hormonale grave, ca sa nu spun psihice. Orice barbat se mai uita dupa o femeie, chiar daca ti-ai lua cea mai frumoasa femeie din lume. trebuie sa intelegem ca instinctul nu poate fi suprimat, dar poate fi limitat. Sunt barbati care, din diverse cauze, nu pot rezista intr-o casnicie decat cu ajustari periodice... cate o iesire in decorul alteia. Insa atunci cand derapajul da in pasiuni aproape de dementa e o problema mai mare. Se comporta ca un dependent de droguri...

Relatia spirituala nu atinge saturatia niciodata. De aceea unii simt ca se raceste treaba iar altii se simt mai patimasi ca in proma zi.

just just just

jos palaria!

Berzoi a scris:

Tocmai asta e chestia: a fost la curve! Nici nu ma steptam sa recunoasca. Probabil si daca ii prindeam in pat gasesa o explicatie de genul "eu m.am trezit si era aici".

Era o idee sa il tin sub observatie (sincer si mie mi.a trecut si o varianta asemanatoare prin minte) dar ce sunt eu, politia?

In primul rand, am sa te rog sa nu tipi la mine , chiar daca te'ai enervat. Sunt o persoana mai sensibila .

Nu ai nici o dovada ca a fost la curve, decat un lant de evenimente petrecute in inchipuirea ta , iar daca ai sa stai sa analizezi la rece, imi vei da dreptate .

Berzoi a scris:

Nu vreau sa.l oblig pe cel de langa mine sa traiasca asa cum vreau eu, nu vreau sa.l tin langa mine cu forta, din obligatie. Cred ca in viata cel mai important e sa fii fericit nu ai cum sa fii asa traind pe ascuns sau (de partea cealalta) traind cu ideea "oare acum e acolo un zice sau nu?"Dincolo de faptul ca nu am disponibilitatea de timp sa fac pe detectivul, nu am nici disponibilitatea emotionala sa o fac. Simt ca m.as injosi.

Simti ca te'ai injosi ?

Daca orgoliul tau este unul tipic masculin , atunci comporta'te ca un barbat . Da'i un picior in cur, fara sa te mai gandesti la consecinte .

Berzoi a scris:

Nu vreau sa "destarm o famile" pt 3 poezii. I.am spus si lui ca as fi trecut mai usor peste o aventura ce cateva nopti mi.as fi spus ca e vorba doar despre sex si asta e. Tradarea lui a fost la alt nivel, mai profund, mai dureros.

Da , aici te inteleg. O femeie accepta mai usor ideea ca barbatul ei merge la curve, decat ca are o idila fie si nevinovata, dar in care se zareste pasiunea . Insa de ce nu'ti pui intrebarea retorica :"de ce avea nevoie de pasiunea aia virtuala" ?

Berzoi a scris:

Am preferat ca nu il mai vad o perioada pt ca prezenta lui m.ar fi nelinistit, mi.ar fi creat niste emotii negative prea puternice si nu as fi reusit sa ma linistesc. Ori asta nu eputin misoginara bine nici pentru relatie, nici pt copil.

Nu va faceti probleme ca l.am "scos din casa" si saracul doarme sub pod. Credeti.ma ca isi permite sa se cazeze la orice hotel vrea, nu e sub cerul liber.

Aici sunt in acord cu tine, o perioada de separare va este necesara , chiar daca suferinta va fi mai mare datorita sarbatorilor. Dar tocmai sarbatorile aste sa va ajute sa reflectati mai repede.

Berzoi a scris:

Ideea ca femeia ar trebui sa fie MEREU mai inteligenta intr.o relatie imi pare (nu te supara) putin misogina. Sacrificiul de sine al femeii, al mamei pentru a tine cu dintii de "familie" mi se pare un cliseu teribil si bolnavicios din care nu are NIMENI de castigat. Sustinem ca suntem egali, de ce nu am fi atunci egali si dpdv emotional, afectiv. De ce atunci cand el ma insala o trebuie se imi dovedesc inteligenta lasandu.l sa ma calce in picioare ????

Nu e draga misogina, iar barbatul si femeia nu pot fi egali emotionali , afectiv sau mental. Sunt deosebiti precum marul si para .

NeFu, daca nu ai nimic coerent de spus, vezi-ti de treaba si lasa oamenii sa discute.

Ce conteaza cine a fost mai intai, oul sau gaina. Unii oameni, barbat si femeie, se potrivesc ca manusa, nu isi mai pune nimeni problema prin ce esti tu diferit de mine.

Problema este ca sunt diferente pe plan emotional intre parteneri, unul este mai matur emotional si celalalt cam handicapat dintr-un motiv sau altul. De aceea apar nepotrivirile, dorintele nesatisfacute si "diferentele". Femeia oricat de inteligenta ar fi ea, nu se poate multumi sa dadaceasca un copil mic, ma refer la partenerul cu carente afective.

Din cate mi-am dat seama in cazul acesta, desi nu sunt expert imi zic doar parerea, ea este cea matura emotional fiindca cere sfat chiar ranita fiind, este coerenta si rationala, se gandeste la viitor si la semnificatia unor gesturi anormale intr-o casatorie. Degeaba dati vina pe ea pentru ceea ce clar a facut el. Desi poate ei nu se potrivesc, nu ii mai cereti imposibilul fiindca este doar un om care a suferit ce nimeni nu merita.

Obiectiv vorbind, ea nu are de ce sa fie invinuita. Faptele sunt destul de graitoare.

Ravl a scris:

Simti ca te'ai injosi ?

injosita in sensul ca e sub nivelul ei sa o faca pe detectivul, cred ca asta a vrut sa zica.

desi.. un pic a facut-o.

Athmy a scris:

este doar un om care a suferit ce nimeni nu merita.

Obiectiv vorbind, ea nu are de ce sa fie invinuita.

Pentru prima parte da, nimeni nu o invinovateste pentru ca el s-a uitat in alte curti.

DAR ea nu trebuie sa traiasca cu impresia ca el avea totul acasa si totusi a inselat-o sau whatever, a avut o tentativa.

Daca a facut ce-a facut, un motiv al lui l-a avut. Pe care ei nu i l-a zis. A preferat sa dea vina pe Dumnezeu, ca i-a furat mintile.

Daca ar exista numai alb si negru in lume, totul ar fi mult mai simplu.

Pai si criminalii au motivele lor, nu invinuim mortul.

Nu aveti date suficiente cu ce se face ea vinovata, atat am afirmat. Sunt doar supozitii. Pana una alta faptele vorbesc de la sine.

Bine ar fi sa ascultam si punctul lui de vedere, dar asta nu ar duce neaparat la o reconciliere. Problemele pot fi mult mai grave decat sa zicem tu sau tu esti de vina.

Dar solutii exista intotdeauna si trebuiesc gasite