Are omul vreo certitudine?

Numenume a scris:

Nimeni nu are certitudinea morti de sine a omului, are numai o certitudine informationala a disparitiei fizice si chiar psihice.

Defineste termenul. Ce e aia moarte de sine?

Allexandrra a scris:

Cel care a zis ``singurul lucru pe care il stiu cu certitudine e ca nu stiu nimic`` a fost intr-adevar un mare cugetator. Se numea Socrate. N-am facut decat sa-l parafrazez.

Si daca se numea Socrate, ce ? Si astora mari le place sa bata campii.

Pa. a scris:

Defineste termenul. Ce e aia moarte de sine?

Moartea sinelui=disparitia nu numai a manifestari existentiale a individului ci dezintegrarea sa totala, adica pierderea constientei de sine, a constatari sale ca e.

Numenume a scris:

Nimeni nu are certitudinea morti de sine a omului, are numai o certitudine informationala a disparitiei fizice si chiar psihice.

Poate nu o ai tu, asta nu inseamna ca poti generaliza.

Ce este cert, ca totul are un sfarsit. Si asta nu tine de informatie.

Este o certitudine! :)

E cert ca mi-e somn, e cert ca maine o sa-mi fie foame, e cert ca topicul asta n-are SENS, deci prin urmare omul(adica eu) are certitudini .

Two a scris:

Poate nu o ai tu, asta nu inseamna ca poti generaliza.

Ce este cert, ca totul are un sfarsit. Si asta nu tine de informatie.

Este o certitudine!

Orice spune cineva inclusiv eu (tu) are relevanta numai intr/un anumit context, numai in micul sau (nostru) infinit.

Cum poti sa faci o asemenea afirmatie "totul are un sfarsit", te confuzi cumva cu "totul" ca sa ai perspectiva lui asupra siesi si sa poti vorbi in cunostinta de cauza?

Si da, totul e informatie din punct de vedere uman, da/mi un exemplu care contrazice asta si daca e asa ai tot respectul meu.

Ninja2 a scris:

E cert ca mi-e somn, e cert ca maine o sa-mi fie foame, e cert ca topicul asta n-are SENS, deci prin urmare omul(adica eu) are certitudini .

As putea spune ca: e cert ca decodezi si traiesti informatia somn, e cert ca decodezi si traiesti informatia foame, e cert ca decodezi datorita conceptelor tale ca acest topic e fara sens.

Dar pot spune si ca, tu, sau oricine si orice, ajunge la mine numai si numai ca informatie, deci toate cele enumerate nu sunt certitudini universal valabile.

E cert ca faci un joc de cuvinte, spune si mie unde ajungi cu asa jocuri de cuvinte? nici la balamuc nu te-ar primi, cel mai probabil te-ai face FILOSOF, sau preot :roll: .

Intrucat aici e categoria filozofie, iar filozofia e o stiinta, care insa nu se bazeza neaparat pe ceea ce poate fi demonstrat prin experimente fizice si prin calcule matematice, asa cum o fac suratele sale "mai exacte", eu imi permit sa filozofez.

Filozofia consider eu, este o stiinta a mintii, e un mod de a permite orice gen de evolutie la momentul actual al speciei umane, e temelia a orice demers uman.

Orice teorie sau experiment, orice realizare a omului de la cele casnice la marile descoperiri, au la baza filozofia.

Probabil ca niciodata nu am putea depasi conditia de animal daca nu am avea posibilitatea sa filozofam.

Tinand cont de realitatea in care ne aflam, filozofia e cea care pune in valoare capacitatea deductiva si intuitiva a omului, pana sa ajunga concept stiintific, orice descoperire a fost mai intai filozoat in mintea si mintile oamenilor.

Nimeni nu face o descoperire daca nu are preocupari in domeniul respectiv.

Ba mai mult, stiinta euristica, vine sa confirme ca o abordare intuitiva duce la rezultate pozitive intr/un procent mai mare decat o abordare deductiva, calculata, strict rationala (si nu ma refer la ratiune in sensul de intelepciune).

Revenind la certitudinile omului.

Omul poate considera certitudini multe aspecte ale vietii sale.

Fiul sorei mele, care are 8 ani, considera certitudine (are el de cativa ani dubii serioase dar pana atunci era o certitudine) pe Mos Craciun.

Eu pot considera certitudine de exemplu o durere, in ce masura este aceasta afirmatie adevar absolut ? (nu imi atribui vreun merit, incerc numai sa inteleg cu ajutorul altor oameni).

Din punct de vedere stiintific daca ma intep in degetul mijlociu fenomenul e urmatorul:

Stimulul ac e receptat de analizatorii din acea zona, e codificat intr/un semnal informational, e trimis prin sistemul nervos pe cale electrochimica la creier, iar aici are loc cel mai mare miracol stiintific, decodificarea semnalului, a informatiei, si trairea durerii (durerea se traieste in creier si nu in deget).

Cand eu percep durerea in deget ea de fapt are loc in degetul virtual din creier, acolo unde acest creier si/a construit o reprezentare, un corespondent al corpului fizic in totalitatea sa.

Acelasi lucru se intampla in cadrul oricarui tip de realitate pe care o traim, fie legata de corpul nostru (exteriorul si interiorul sau), fie legat de lumea exterioara.

Intrucat eu sunt fascinat de a filozofa, mi/am permis sa ma intreb in ce masura pot considera o certitudine insasi corpul uman, si creierul.

Tot ce inseamna pt. mine corp si creier, ca orice altceva, am aflat datorita informatiilor.

Vad corpul meu, am vazut si chiar am mancat creier, deci exista.

De unde stiu? Datorita semnalelor vizuale si gustative pe care eu constat ca am capacitatea de a le receptiona, deci stiu pt. ca am trait, am receptionat un semnal , multe semnale informationale.

Stiu pt. ca imi simt corpl, si pt. ca asa spun oamenii, am auzit si am citit.

Ce sunt insa acestea, certitudini?

Le putem numi asa, dar avem dreptul sa filozofam.

Acestea sunt semnale informationale pe care noi (orice vom fi fiind), le receptionam.

Simtirea datorata numitelor simturi ca si afectivitatea nu sunt altceva decat informatie, la fel auzul, iar cititul e de asemenea un semnal, vizual.

Foamea e o senzatie organica determinata de chimismul intern, e un semnal informational decodat de creier ca starea de foame, daca insa noi punem in discutie insasi existenta creierului, atunci e o decodare de informatie a unei surse necunoscute.

La fel somnul.

De aici deja se naste necesitatea distinctiei intre conceptul de a exista si conceptul de a fi.

Ceva de genul:

BlueSugar a scris:

Singura mea certitudine este ca sunt.

Nu stiu in ce masura insa ne referim la acelasi concept.

Ok, si daca ai dreptate ce vrei sa zici mai exact, lucrurile astea sunt informatii combinate cu energie si materie, si ce?

Din punctul meu de vedere singura realitate certa a omului este faptul ca isi da seama de sine, faptul de "a fi".

"Sunt" poate insemna altceva decat un "exist" care obligatoriu se dezintegreaza prin moarte.

In rest astept argumente.