In spiritul bunului obicei pe care il am, potrivit caruia, la un topic cu o anume esenta si idee, citesc tot ce s-a scris spre a-mi face cit de cit o parere, am citit si aici cele 15 pagini...
In primul rind, cazul lui acrev m-a impresionat si revoltat...ingrozitor si umilitor sunt cuvinte seci in context, nu cred ca exista cuvint care sa califice asa ceva...si de aceea ramin la parerea mea ca agresorii ar trebui sa fie pedepsiti prin trairea (amplificata) a ceea ce a simtit exact victima.
In al doilea rind, legat de userul Thunami, din pacate, nu pot sa ignor nu atit opiniile, cit stilul de a si le prezenta. Imi pare rau ca exista inca astfel de specimene, insa in cazul dat, prefer sa cred ca teribilismul si nihilismul afisate sunt din cauza virstei fragede si a nefundamentarii inca a reperelor necesare unei vieti armonioase, pe care sa o trateze cu discernamint.
Si acum ontopic.
In principiu sunt impotriva avortului, e o ultima si nefericita solutie cind celelalte metode dau gres, iar cei doi, mama si tata deopotriva, nu sunt pregatiti, nu atit material, cit mai ales psihic si sufleteste sa fie parinti.
Nu stiu citi dintre voi aveti copii sau citi va amintiti angoasele existentiale din vremea copilariei, de genul "daca eu nu m-as fi nascut, mama si tata ar fi avut o altfel de viata, mai buna...". Orice actiune a parintilor, indiferent cit de bine intentionata este (nu ma refer la cele negative, efectele lor au fost batute si dezbatute), daca nu este perceputa de copil ca fiindu-i benefica 100%, fara cea mai mica umbra negativa, ii va lasa urme care adunate vor forma traumele...iar parintii nu vor pricepe de ce si il vor acuza pe copil de nerecunostinta ("ti-am dat tot ce ai vrut, nu am vrut de la tine decit atit si tu ma faci de ris si calci in picioare tot ce am facut pentru mine...cine m-a pus sa cresc un astfel de nerecunoscator...").
Copilul nu cere sa vina pe lume, nici cind incepe diviziunea celulara (cum s-a scris mai sus), este pur si simplu alegerea proprie si responsabila, mai ales responsabila.
Esti 100% si chiar mai mult sigur/a ca poti sa iti asumi cresterea si educarea unui copil fara traume, fara frustrari, ca poti sa ii oferi premisele formarii unei personalitati echilibrate nu numai material, mai ales spiritual, ca poti sa faci asta in mod neconditionat, fara sa astepti ceva in schimb de la el, fara sa cauti (chiar inconstient) sa iti implinesti propriile traume ori frustrari prin acest copil, atunci DA NASTERE, CRESTE SI FORMEAZA ACEST OM!
Nu ai aceasta certitudine, atunci gindeste-te ca SI avortul este o solutie, nu cea mai indicata, dar o solutie...
