Jump to content
Forum Roportal
Guest Guest_Oaspeti_*

Mi se impune complicitatea la minciuna fata de nepotica mea

Recommended Posts

Guest Guest_Oaspeti_*

Imi intalnesc nepotica (7 ani) intr-un spatiu neutru, de fiecare data sub supravegherea unuia sau a doi "educatori" de la serviciile sociale. Asa a decis Tribunalul de Minori (locuim cu totii intr-unul din statele europene occidentale...) dupa ce eu, bunica paterna am solicitat interventia justitiei pentru a valida dreptul fetitei de a avea legaturi cu bunica paterna, asa cum prevede Conventia ONU privind drepturile minorilor (1989) la care a aderat si Romania. Mama si tatal fetitei sunt divortati iar ea a fost incredintata mamei, tatal fiind in arest.

Dupa 3 ani de asteptare si suferinte a venit aceasta decizie. Desi intalnirile de fiecare data au decurs linistit, in atmosfera senina, in armonie si veselie, desi s-au scurs 9 luni de cand ne intalnim, acesti educatori afirma ca efectiv nu are rost sa imi fac sperante privind eventuale intalniri in afara spatiului neutru si fara prezenta lor. Adica, aduc drept motivatii urmatoarele:

-acasa la mine se afla in arest la domiciliu fiul meu si tatal fetitei si deci... " NU TREBUIE SA SE INTALNEASCA" adica... "E DATORIA TATALUI SA MEARGA LA FETITA SI NU INVERS"

-daca eu obtin dreptul de a ma frecventa cu nepotica mea in afara spatiului neutru, deci liber, si sa ne si vizitam, fetita va intalni acest "tata biologic" si acest lucru "poate avea un impact emotiv foarte socant asupra fetitei". Am cerut ca impreuna cu mama si cu educatorii sa colaboram pentru a pregati fetita pentru prezentarea realitatii, pentru ca oricum mai devreme sau mai tarziu acest lucru tot se va petrece si impactul poate fi si mai drastic decat acum. Am mai spus si ca in curand tatal ei, fiul meu va sfarsi pedeapsa si va fi liber, deci va tenta din nou sa isi vada copilul, lucru pe care nicio instanta nu l-a interzis, nefiind motive, fiind vorba doar de vointa mamei care de fapt se opune asa cum s-a opus si la intalnirile mele cu fetita. Mi-au spus ca acest lucru nu se va intampla, ca cel mult poate sa se intample o singura data, ca apoi intervine politia(!?!) Deci... concluzia este aceea ca ... ei deja stiu ca mama intentioneza din nou sa se opuna asa cum a mai facut-o, recurgand la tertipuri si minciuni tip "agresivitate fata de fetita etc, etc".

In zadar am incercat sa ii fac sa reflecteze asupra faptului ca oricum fetita in curand va incepe sa puna intrebari legate de numele ei de familie, va intreba cum se face ca nici mama si nici "tatal" nu au acelasi nume de familie ca si ea si... poate ca in ziua in care adevaratul tata o va cauta va accepta sa stea de vorba cu el bucuroasa sau macar curioasa si chiar va continua sa se intalneasca cu acesta.

Din nou mi s-a spus ca acest lucru va trebui sa il uit, pentru ca nu se va intampla, pentru ca... "tatal biologic" (termenul nu este gresit, numai ca, acesta este de fapt si unicul tata al fetitei, celalalt (al trei-lea in 5 ani) desi chemat cu apelativul "tata" tata nu este, pentru ca nu a creat-o si nici nu a adoptat-o si ca oricum daca fetita de cateva luni traieste in aceeasi casa cu el si cu mama ei, asta se datoreaza faptului ca el are anumite sentimente pentru concubina sa, mama fetitei. Daca aceste sentimente dintr-un motiv sau altul s-ar stinge, fetita nu ar mai reprezenta nimic pentru respectiva persoana.

Mie in timpul intalnirilor mi se impune sa nu pomenesc sub nicio forma de casa mea, de gradina mea, de rudele mele, de nimic ce "ar putea sa provoace o tentatie" pentru fetita de a vrea sa vina la mine, tocmai pentru a evita o posibila intalnire cu tatal ei adevarat.

Mi se mai interzice si sa ii spun cine sunt eu de fapt, adica, nu trebuie sa ii spun ca eu, bunica"E" sunt de fapt mama tatalui sau. La ora actuala fetita stie (am avut cateva dovezi) ca eu sunt o oarecare doamna mai varstnica, care a crescut-o cand era micuta si careia ii este draga si are chef sa se intalneasca si sa se joace cu ea din cand in cand, odata la 3-4 saptamani, pentru o ora.

Mai stie ca, fiica mea si matusa ei de fapt este "o prietena a mamei mele"... Iar noi TREBUIE sa acceptam aceste impuneri! Deci: rudele trebuie sa se prefaca a nu fi rude iar nerudele sa isi aroge drepturi, apelative, sentimente si afectiuni care nu le apartin.

 

Potrivit parerii Dumneavoastra, ca specialist, cat de lecita este aceasta situatie, cat este de morala, cat este de sanatoasa si corecta asemenea comportare pentru fetita?

Este in folosul fetitei acesta falsitate? Este o comportare corecta din partea acestor educatori a pretendere un asemenea comportament? Este corect si sanatos sa se induca lucrurile in asa maniera incat intalnirea si re-apropierea tata-fiica in loc sa se produca in cel mai simplu, natural si simplu mod posibil TREBUIE sa treaca neaparat prin salile tribunalelor in acest mod pierzandu-se alti ani de sentimente de dragoste, de afectiune, de protectie, de ingrijiri, de educatie, de invataminte, de mangaieri, de jocuri, etc, etc. negati in primul rand copilului? Este deja demonstrat ca in peste 90% din cazurile copiilor crescuti fara unul dintre parinti mai devreme sau mai tarziu, in adolescenta sau chiar si in etate adulta, aceste pierderi le afecteaza viata, personalitatea, caracterul, devin traume mai mult sau mai putin suportabile, care pe multi ii chinuie, ii urmaresc, ii obsedeaza, facand sa se nasca in sufletele lor sentimente negative nu doar fata de parintii in cauza ci chiar fata de alte persoane care nimic nu au de-a face cu ceea ce li s-a intamplat lor (frustrare, invidie, gelozie, ura...)

 

Ce ma sfatuiti sa fac? Cum sa ma comport si cum sa actionez fara sa pun in pericol ceea ce am obtinut cu atata greutate si suferinte din partea Tribunalului? Acesti educatori din cand in cand prezinta cate o relatie scrisa catre Consultoriul Familiar, care la randul sau comunica Tribunalului cum merg lucrurile. Chiar daca de fiecare data m-au felicitat pentru comportament, date fiind discutiile de la ultimele doua intalniri pe care le-am relatat in linii mari mai sus, ma preocup ca ar putea sa faca o relatare negativa pentru ca acum o luna m-au acuzat ca de fapt eu intentionez sa o duc pe fetita la tatal ei si deci ... desi nu au spus-o clar, m-au facut sa simt ca ma suspectau de fasitate.

Dar e la mintea gainii ca in curand cu sau fara interventia mea fetita si tatal sau se vor intalni oricum, indiferent ca fiul meu va mai locui sau nu la mine, indiferent ca fetita va veni sau nu la mine sau ca ne vom intalni sau nu in sfanta pace si libertate cand si unde vom dori (bine-nteles cu acordul mamei, care... sper sa nu se mai opuna cum facea pana la aceasta sentinta a tribunalului).

Iata de ce toate aceste masuri de "tutela" imi par excesive si nefondate.

De fapt discutiile pe aceasta tema au aparut in momentul in care eu am intrebat cand -potrivit experientei lor - cred ei ca va fi posibil ca noi doua sa ne putem intalni liber, in afara acestui spatiu neutru si cand ar putea fi posibil ca fetita sa poata veni si la mine acasa, dat fiind faptul ca fiul meu se afla in casa la mine. Ideea mea, nastea din speranta ca aceste intalniri nesupravegheata se vor incheia si ca totul va decurge natural, ca vom putea in sfarsit sa petrecem cateva ore macar impreuna la Craiun, ca am sa ii pot in sfarsit face cadouri asa cum am visat mereu ca voi face cu nepotii mei, ca am sa pot sa o "rasfat" si sa facem micile noastre "nebunii" adica, sa framantam impreuna biscuiti de sarbatori sau sa ii impletesc codite si sa ii pun pompoane

si funtite, etc, etc.

Deja ma simt in culpa fata de fetita, e ca o prostituire acest fapt de a ascunde un adevar si in schimb a lasa sa treaca drept adevar o minciuna... Nu vad cu ce si de ce poate sa ii fie de folos acest lucru copilului. Asta s-ar justifica (?!) in oarecare masura daca tatal fetitei nu ar avea intentia de a o cauta, daca ar fi efectiv nepasator fata de ea. Dar acest lucru se exclude. Daca nu a cautat-o pana acum este doar pentru ca s-a aflat in imposibilitatea de a o face. In trecut a trimis bani si cadouri fetitei si i s-au intors inapoi...Cand era liber a incercat sa o vada, a cautat un acord cu mama ei dar aceasta a fost de acord sa il lase sa o vada doar de la distanta de circa 20-30 metri, ea fiind cu fetita pe un trotuar iar el pe celalalt, cu o strada foarte larga intre ei. L-a amenintat chiar ca daca nu respecta conditiile ei, incepe sa tipe si chiama politia acuzandu-l ca le-a agresat...

Fiul meu, refuza sa se adreseze unui avocat din mai multe motive:

- NU impartaseste ideea ca situatii care se pot rezolva natural trebuie sa treaca neaparat prin tribunal (ca si mine nu vede in asta o normalitate, chiar daca pentru multi normalitatea are alte dimensiuni si alte conotatii)

- Insista pe ideea ca in momentul in care va fi liber si se va putea misca in voie, este convins ca va ajunge la o solutie rationala la un acord cu fosta sotie, chiar daca inainte acest lucru nu a fost posibil.

Zice ca nu a facut nimic pana acum pentru ca chiar daca ar fi accepta ideea de a se adresa unui avocat, el nu vrea ca fiica sa sa il vada in conditiile actuale, ca ea nu trebuie sa se rusineze cu un tata care a comis o infractiune si ca va face tot ceea ce ii sta in putinta pentru a se reabilita si a sterge rusinea cu care a murdarit numele de familie al nostru si al fetitei sale.

 

Eu il cred. Dar pana va fi liber si pana el va reusi sa transpuna in fapte ceea ce la momentul actual sunt doar ganduri, idei, sperante, "convingeri"... eu si fetita suntem in situatia de continua sa ne intalnim intr-o realitate ca un balon de sapun: frumos colorata dar in pericol de a se sparge in oricare clipa, intr-o minciuna de care doar eu sunt constienta si cu care constiinta mea trebuie sa isi faca conturile in fiecare minut al existentei mele.

O minciuna menita sa asigure confortul si linistea mamei si nicidecum a fetitei, pentru ca aceasta, asa cum deja am mai spus, cat de curand oricum va ajunge sa ia act de realitatea nuda. Asadar... eforturile de a o "tutela" imi par inutile si iluzorie. Poate ca ar trebui totusi sa isi puna problema reactiei fetitei fata de mama cand va ajunge sa inteleaga ca de fapt aceasta a cautat mereu sa obstaculeze orice tentativa de intalnire si contact cu familia tatalui sau.

V-as fi recunoascatoare daca mi-ati raspunde prin e-mail pe adresa floriingrau@gmail.com

 

Multumesc pentru disponibilitatea si rabdarea cu care ati parcurs mesajul meu si pentru raspunsul pe care veti binevoi sa mi-l dati!

Elena B.

Share this post


Link to post
Share on other sites

VA VOI RELATA EXP MEA SI DVS VETI EVALUA CAT ESTE DE IMPOTANT A SPUNE ADEVARUJ CPOIILR.PRIMUL SOT ERA O PERSOANA F VIOLENTA .AVEAM O FETITA DAR EL SE DOVEDEA A FI TOT MAI AGRESIV OBSEDAT SEXUAL MANIAC(COPII,BATRANE,RUDE,BAIETI,FETE,PERVERSIUNI,ETC) AM DECIS SA L LAS DAR AM REUSIT ABIA DUPA VRO 5ANI CAND ERA IN INCHISOARE.DUPA VREO SAPTAMANA MA INTREABA FETITA UNDE E TATI. AM INCEPUT SA I SPUN ADEVARUL. 'A FURAT DIN MAGAZIN L A PRINS MILITIANUL SI L A INCHIS.' DIN CAUZA MEA E INCHS ,ZICE COPILUL DE 3 ANI JUMATE,A VRUT SA FURE PT MINE GUMA SI CIOCOLATA'...CE ATI FI FACUT IN LOCUL MEU? COPILUL AVEA MUSTRARI DE CONSTIINNTA IAR INCONSTIENTUL HABAR N AVEA CE FACE PT CA ERA MORT DE BIAT CAND A SPART MAGAZINUL L AU GASIT DARAMAND GONDOLE.I AM SPUS CA MILITIANUL L A BATUT RAU SI A MURIT E IN GROAPA SI GATA 'SI DE ACOLO DIN GROAPA TOT VINE LA MINE SA MI ADUCA GUMA SI CIOCOLATA' COPILUL NU STIE CE INSEAMNA VINOVAT NEVINOVAT CORECT INCORECT RESPONSABIL SAU IRESPONSABIL NU COPILUL VREA O MAMA SI UN TATA. A INGHITIT MINCIUNA MEA DAR NU CU TOATA INIMA. DAR ROATA VIETII SE INTOARCE CUM STIE EA.DUPA ZECE ANI NE AM INTALNIT INTAMPLATOR FORTAT IN CASA LA MAMA ERAM DEJA RECASATORITA.EL ERA LIBER PRIN DECRET SI NE A FACUT SURPRIZA.A CERUT SA VADA FATA .PT A EVITA UN MACEL I AM ARATAT O A FOST DRAMATIC .IMAGINATI VA SOCUL FETEI CARE AVEA 13 ANI..4AR ADEVARATA DRAMA A URMAT DUPPA . EU ERAM VINOVATA EL ERA UN EROU ASA TB SA FII IN LUMEA ASTA CIUMEG,IL DISPRETUIA PE SOTUL MEU ,SI A FACUT PRIETENI PE MASURA A AJUNS SA FIE VIOLATA, SI A PIRDUT RESPECTUL DE SINE DESCONSIDERAND NORMELE MORALE SI SPIRITUALE. S A MARITAT CU UN IRAKIAN CARE A PARASIT O DUPA CE A NASCUT O FETITA. SOTUL MEU A DECIS SA LUAM NOI FETITA S.AM CRESCUT O IMPREUNA PANA CA CAND A MURIT EL. FIICA MEA A CONTINUAT SA FACA TAMPENII SI COPII.DIN FERICIRE E O MAMA F SENSIBILA.CAND AVEA 3ANI NEPOTICA M A INTREBAT DE CE TOTI COPIII AU UN TATIC TANAR SI EA ARE UN 'BUNN? I AM RASPUNS CA SI EA ARE UN TATIC TANAR .DAR E PLECAT IN STRAINATATE.A INTREBAT DACA VA VENI LA EA ,I AM SPUS CA O SA VINA CAND O SA FIE MAI MARE,(PT CA NU STIU CE SE VA INTAMPLA IN VIITOR).A FOST DEAJUNSCA SA FIE MANDRA CA ARE UN TATIC .PE MASURA CE CRESTEA NU A MAI MANIFESTAT INTERES FATA DE ACEST SUBIECT.PROBAIL A AUZIT CEVA CE NE A SCAPAT CA ARABII NU SE OMOARA DUPA FETE SI EA A TRAS SINGURA CONCLUZIILE.DACA AR FI SA APARA DIN SENIN PT EA NU AR FI O SURRPRIZA SI VA RAMANAE LA ATITUDINEA EI SA SE COMPORTE CUM SIMTE.AM INVATAT LECTIA DE A NU MINTI COPII MAI ALES IN CHESTIUNI ATAT DE SENSIBILE.NIMENI NU A AVUT PARINTI PERFECTI DAR I AM IUBIT ASA CUM SANT SAU CEL PUTIN I AM ACCEPTAT IMPORTANT E SA RESPECTAM LEGATURILE NATURALE.IMPORTANT! NUAVEM DREPTUL SA DENIGRAM UN PARINTE IN FATA COPILULUI E O LEGATURA SACRA SIUN DREPT CU CARE NE NASTEM DREPTUL LA DOI PARINTI.NU AVEM DREPTUL SA RUPEM LEGATURILE PARINTE COPIL IN NUMELE NICI UNEI RATIUNI.DRAGA DOAMNA BUNICA SFATURILE VI LE DA PSIHILOGUL EU AM VRUT SA EVIDENTIEZ DREPTL COPILULUI LA ADEVAR SI LA DOI PARINTI SI PRIMIICARE TREBUIE SA INTELEAGA ASTA SUNT PROPRI LOR PARINTI ,IN SARCINA CARORA RAMANE SA NU SI DEZAMAGEASCA COPII DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE TB SA FIM ATENTI.DACA NU VOM AVEA PAINE SA SLE DAM INTR O SEARA NE VOR INTELEGE DAR DACA LE PROVOCAM DURERI NU NE VOR IERTA.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am citit mesajul cu atentie si mi se pare ca ceea ce doriti sa faceti "pe cale naturala" veti face ceva.

Eu nu pot oferi nici un suport in a face decizia portivita pentru ca ea este deja luata de dumneavostra. Posbil ca in final ca alegeti sa urmati calea oferita de Tribunal.

Un alt motiv pentru care nu pot interveni in aceasta situatie este ca deja o autoritate a decis ce trebuie facut urmand cateva reguli sau norme.

 

Singurul lucru cu care as fi totusi de acord ar fi ca totusi copilul sa ajunga macar sa isi vada tatal sau sa i se vorbeasca despre el.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest Guest_Oaspeti_*

Buna ziua.

Va multumesc pentru bunavointa si promptitudinea cu care ati raspuns mesajului meu. Cum insa nu sunt o ipocrita, marturisesc ca totusi acest raspuns m-a dezamagit nitel; il gasesc cam "subtirel" si prea "neutru"... Nu asteptam sa interveniti ci doar sugestiile si parerea unui specialist in materie...

E drept ca batalia am inceput-o deja si dupa cum vedeti am si avut izbanzi... daca astfel se vrea interpretat acest caz... dar pe mine ma intereseaza ca acest copil sa nu fie tinut intr-o minciuna care, dupa cum se poate deduce din relatarea doamnei "Gogutaaa" mai devreme sau mai tarziu va pocni pentru ca intotdeauna minciuna are gambe scurte, iar fetita poate suferi o trauma prea mare care ii poate influenta puternic existenta ulterioara. Si eu am cunoscut multiple situatii in care minciuna nu a reusit sa innabuse adevarul si copiii mintiti, desi crescuti cu dragoste de parintele cu care au trait au dezvoltat in sufletele lor ura, dispret, neincredere fata de tocmai acest parinte care din prea mare "protectie" inutila si nejustificata decat de egoismul si rautatea sa fata de celalalt parinte, de dorinta de razbunare pentru o relatie care nu a putut merge inainte, a mintit si a negat propriului copil momente inegalabile. Vedeti, de multe ori ne imaginam ca suntem zei si ca putem intui cum vor decurge lucrurile in viata altora, cand de fapt nu suntem nici de departe capabili sa ne-o organizam si limpezi pe a noastra proprie... Nu este o expresie lipsita de continut si sens aceasta: "semeni vant - culegi furtuna". Ca parinte, bun sau rau, iti iubesti copilul oricum. Iar insuccesele, esecurile necazurile, problemele sale le traiesti si tu, uneori poate mai intens decat el. Cand copilul tau pe care "l-ai protejat' mintindu-l te pune in fata listei de plata, nu te intreba " de ce?" "ce-am facut sa merit asta, tocmai eu care l-am crescut si iubit ca pe ochii din cap?".

Viata are legile ei si nu greseste niciodata. Prezinta intotdeauna contul de achitat persoanelor potrivite.

Eu nu am sustinut ca fiul meu este o persoana fara pata. Nici pe departe! Ca se afla la ora actuala in situatia de privare de libertate nu are nicio legatura cu fetita sau fosta sotie. Uneori se ajunge in asemenea situatii si numai pentru ingenuitate, pentru ca se are prea multa incredere in altii, pentru superficialitate, daca vreti. Asta insa nu da dreptul nimanui sa se interpuna intre un parinte si un copil. Copiii vin pe lume prin intermediul a doua persoane: mama si tatal. Deci e dreptul sau sa se bucure de ambii. Daca intre parinti sunt nepotriviri si neintelegeri pe care le descopera ulterior nasterii copilului, ei trebuie sa isi rezolve pe contul exclusiv al lor problemele, nu sa isi spele rufele murdare si sa arunce zoaiele peste propriile creaturi...

Cerintele mele in acest spatiu au fost formulate destul de concret. Poate ca totusi postul meu va fi citit si de alte persoane si ca si altcineva isi va exprima opinia asa cum a facut doamna "Gogutaaa". Uneori solutia ideala poate fi extrasa tocmai din asemenea istorisiri sincere. Profit de imprejurare pentru a-i multumi doamnei pentru sinceritatea dansei cu care a recunoscut propria-i greseala care a distrus viata propriei fiice si evident pe a dansei si a altora. Este dovada unei tarii de caracter, a unei forte morale de apreciat aceasta recunoastere publica a unor decizii gresite de asemenea importanta si greutate. Errare humanum est perseverare diabolicum est.

O zi buna tuturor si multa intelepciune si dragoste adevarata fata de propriile creaturi, copiii dumneavoastra

Ma retrag pentru a scrie scrisorica mea catre Mos Craciun... :huggles:

Share this post


Link to post
Share on other sites

In ceea ce priveste copilul...

Ideal este ca un copil sa stie de existenta ambilor parinti si sa aiba ocazia sa ii cunoasca pe amandoi. Acest lucru este de dorit din mai multe motive:

- copilul are nevoie de doua modele in viata: unul matern si unul patern;

- este necesar ca cei doi parinti sa ii ofere siguranta si sa isi poata in acelasi timp consolida feminitatea

- in cazul in care mama are un comportament "agresiv" la adresa tatalui atunci fetita este posibil sa dezvolte comportamente inadecvate fata de viitorii sai parteneri.

 

In cazul in care vor fi ambii parinti prezenti in viata fetitei atunci ea va avea o dezvoltare diferita. Nu spun ca este mai buna sau mai putin buna pentru ca depinde de la parinte la parinte. Nevoia cea mai mare a unui copil este stabilitatea familiala.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.

×