Blocarea la un stadiu al vietii

Am inteles asta...dar, chiar si asa, tine mult de cum intrepreteaza omul. Poate ca el a fost incurajat, dar nu a vazut lucru asta pentru ca nu a fost incurajat cum credea el ca ar fi fost necesar. In fine, astea sunt ramificatii ale unor povesti reale....iar aici, noi avem doar pareri.

Iar integrarea nu este numai sociala, si mai ales, este tot prin perspectiva omului in cauza.

si daca este anxios, de obicei, apropiatii stiu....ca isi face griji multe, ca o da pe compulsii, ca se transforma in altele...mai greu ca cei de zi cu zi sa nu observe. se vede si daca iti e frica la un examen, d-apai la un anxios (cu patalama) caruia ii e frica de nici el nu stie ce. o spaima si o grija continue nu sunt chiar usor de ascuns.

Nu exista loc de interpretari atunci cand esti copil.Copii nu interpreteaza , ei percep foarte corect in modul in care sunt tratati.

El simte cand este incurajat de-a binelea , si nu doar de suprafata , sau cand parintii isi fac griji cu adevarat ptr el , sau doar superficial , de ochii lumii.

Copilul intelege prin ochii unui copil, parerea mea. El stie doar ce i se prezinta, iar adultii nu ii spun tot. El poate ca vrea atentie necontenita, ceea ce nu este mereu posibil, el gandeste in capacitatile sale cognitive care nu sunt pe deplin dezvoltate, mai ales cand e mic. Ca d-aia invata...

De simtit, adevarat, simte...dar de interpretat interpreteaza cum poate. Si noi, oamenii mari, cu experienta de viata, ne inselam si suntem foarte obiectivi, d-apai un copil care atunci se afla pe sine, atunci afla de lume...cum sa ii cerem sa inteleaga pe altii?

percep foarte corect...mi se pare asa o marja de eroare mareee...cand sunt mici nici nu percep ce-i ala telefon, telecomanda sau reportofon. De unde sa perceapa/inteleaga relatii dintre oameni, starile afective ale altora si asa mai departe...

percep ce pot si cum invata atunci. fac si ei cat pot. dar cat pot ei, mici, nu se compara cu realitatea, formata din atatea si atatea situatii.

Copii sunt cei mai buni psihologi si psihiatrii, inteleg foarte bine oamenii, unii se duc la facultati de psiho ca sa faca 5 ani, iar dupa inca vreo 5 ani de terapie ca sa ajunga cam la jumatatea nivelului lor de a intelege oamenii intuitiv.

Daca iei astea in calcul(ca sa nu mai zic ca la 4 ani esti aproape de apogeul tau intelectual), ce zici?

Deja e offtopic, parerea mea e ca e necesar sa ai un mediu potrivit ca sa treci peste stadiile astea, adica sa cauti mediul cu oamenii potriviti pentru a reusi asta, cel mai probabil mediul asta implica si un psihoterapeut.

Sparkenbroke a scris:

Copilul intelege prin ochii unui copil, parerea mea. El stie doar ce i se prezinta, iar adultii nu ii spun tot. El poate ca vrea atentie necontenita, ceea ce nu este mereu posibil, el gandeste in capacitatile sale cognitive care nu sunt pe deplin dezvoltate, mai ales cand e mic. Ca d-aia invata...

De simtit, adevarat, simte...dar de interpretat interpreteaza cum poate. Si noi, oamenii mari, cu experienta de viata, ne inselam si suntem foarte obiectivi, d-apai un copil care atunci se afla pe sine, atunci afla de lume...cum sa ii cerem sa inteleaga pe altii?

percep foarte corect...mi se pare asa o marja de eroare mareee...cand sunt mici nici nu percep ce-i ala telefon, telecomanda sau reportofon. De unde sa perceapa/inteleaga relatii dintre oameni, starile afective ale altora si asa mai departe...

percep ce pot si cum invata atunci. fac si ei cat pot. dar cat pot ei, mici, nu se compara cu realitatea, formata din atatea si atatea situatii.

Eu nu ma refer la perceptia copilului fata de lucrurile materiale sau fata de problemele sociale.Astea le va intelege in timp , cu ajutorul informatiilor acumulate si a logicii.

Ma refer la perceptia copiilor asupra modului in care interctioneaza oamenii, care este cat se poate de clara si sincera.

El vede si simte clar intentiile oamenilor , fara sa le gandeasca si sa le interpreteze , caci nu dispune de logica si informatii ca sa o faca.Asta pana cand parintii ii vor "tulbura" perceptia cu "invataturie" si cu "logica" lor si vor incerca cu tot dinadinsul sa il faca pe copil sa vada realitatea prin ochii lor , nu prin ai sai.

Ninja2 a scris:

Copii sunt cei mai buni psihologi si psihiatrii, inteleg foarte bine oamenii

si psihologi si psihiatri?

Sa mergem la copii sa ne prescrie prozac?

Copiii sunt foarte buni observatori, dar groaznici interpreti.

sunt de acord cu Long.

LongDistanceRunner a scris:

Cred ca orice tulburare psihica are la baza o trauma.

O trauma poate fi violenta , sa zdruncine din temelii personalitatea individului , sau poate fi mai slaba in intensitate insa sa aibe aceleasi efecte negative , daca nu chiar mai rele daca este aplicata constant.

Trauma nu inseamna doar sa ai un tata violent si betiv care sa te bata , sau sa fii fost abuzat in copilarie.

Cel mai traumatizant este in opinia mea , sa cresti fara sa primesti nimic , nici macar bataie.Agresiunea , poate avea efect de stimulent , insa cresterea intr-o familie apatica , fara rele si fara bune , nu stimuleaza nimic.

Adevarat ca orice tulburare este efectul unei traume.

Numai ca trauma poate fi si rezultatul unei actiuni cat si al unei inactiuni. Iar indiferent de felul lor, ambele stimuleaza altceva. Orice actiune are o reactiune egala si opusa.

LongDistanceRunner a scris:

Nu exista loc de interpretari atunci cand esti copil.Copii nu interpreteaza , ei percep foarte corect in modul in care sunt tratati.

El simte cand este incurajat de-a binelea , si nu doar de suprafata , sau cand parintii isi fac griji cu adevarat ptr el , sau doar superficial , de ochii lumii.

Ba exista interpretari. Fiecare fiinta interpreteaza prin propria lui pereceptie si in fiunctie de nivelul de cunostiinte pe care il are. Copii interpreteaza strict la nivelul lor. La fel si adultul.

Eu cred ca vrei sa spui ca, atentia lui pentru detalii si perceptia lui au un nivel mai ridicat in raport cu o alta persoana mai matura.Aia da!

Hypathia a scris:

si psihologi si psihiatri?

Sa mergem la copii sa ne prescrie prozac?

Copiii sunt foarte buni observatori, dar groaznici interpreti.

sunt de acord cu Long.

Groaznici interpreti, in raport cu cine ?

Two a scris:

Ba exista interpretari. Fiecare fiinta interpreteaza prin propria lui pereceptie si in fiunctie de nivelul de cunostiinte pe care il are. Copii interpreteaza strict la nivelul lor. La fel si adultul.

Eu cred ca vrei sa spui ca, atentia lui pentru detalii si perceptia lui au un nivel mai ridicat in raport cu o alta persoana mai matura.Aia da!

Interpreteaza lucruri , insa nu si emotiile si relatiile dintre oameni , asta vreau sa spun.

Datorita nivelului redus de cunostinte el poate crede ca tigrul si pisca este acelasi animal , doar ca unul e mai mare , insa fara sa fi facut vreo scoala sau sa fi citit vreo carte de specialitate , copilul stie cand mami si cu tati nu se mai iubesc , desi mama il "informeaza" ca totul e ok , ca doar se mai cearta din cand in cand.El nu rationeaza , insa stie , vede ce majoritatea adultilor nu pot vedea si nu datorita "atentiei ptr detalii" ci ptr ca inca nu este informat gresit.

Insa ca sa fie acceptat si placut de parinti , ca sa nu traiasca sentimente de respingere si abandon , va trebui sa se increada orbeste in ceea ce ii spun parintii lui si sa vada relatiile dintre oameni prin ochii lor.

copii mici simt cand ceva intre parinti se schimba, pentru ca, as zice eu, au o latura empatica mai dezvoltata. simt raceala dintre ei, oricat de buni actori ar fi... sa zic ca o spun din proprie experienta...

LongDistanceRunner a scris:

Interpreteaza lucruri , insa nu si emotiile si relatiile dintre oameni , asta vreau sa spun.

Datorita nivelului redus de cunostinte el poate crede ca tigrul si pisca este acelasi animal , doar ca unul e mai mare , insa fara sa fi facut vreo scoala sau sa fi citit vreo carte de specialitate , copilul stie cand mami si cu tati nu se mai iubesc , desi mama il "informeaza" ca totul e ok , ca doar se mai cearta din cand in cand.El nu rationeaza , insa stie , vede ce majoritatea adultilor nu pot vedea si nu datorita "atentiei ptr detalii" ci ptr ca inca nu este informat gresit.

Insa ca sa fie acceptat si placut de parinti , ca sa nu traiasca sentimente de respingere si abandon , va trebui sa se increada orbeste in ceea ce ii spun parintii lui si sa vada relatiile dintre oameni prin ochii lor.

Interpreteaza lucruri , insa nu si emotiile si relatiile dintre oameni , asta vreau sa spun.

Prin fraza asta de mai sus, te contrazici in tot enuntul tau.

Adevarat ca un copil simte, si nu stie cum afirmi tu, ca parinti lui nu se mai iubesc. Asta arata ca interpretartea lui este una emotionala si mai putin cognitiva.

Pentru ca orizontul lui este oarecum limitat, si sursele cunoasterii sunt temporar, parintii.

Interpretarea lucrurilor o faci din prisma propriei perceptii, si in functie de nivelul de cunoastere. Copilul,(depinde si de ce varsta vorbim) interpreteaza in primul rand emotional, apoi cognitiv.

Iar informare gresita, nu exista. Este numai informare. Fiecare decide prin filtrul propriu ce este gresit si ce nu.

Apoi, copilul, intotdeuna va avea incredere in ceea ce ii spune parintele, asta pana isi va forma propria personalitate.

Assomnio a scris:

copii mici simt cand ceva intre parinti se schimba, pentru ca, as zice eu, au o latura empatica mai dezvoltata. simt raceala dintre ei, oricat de buni actori ar fi... sa zic ca o spun din proprie experienta...

Corect, si nu numai pe parinti. Si pe ceilati din jurul lui.