Unii oameni se dezvolta armonios, si trec firesc prin stadiile vietii.
Unii ajung la un stadiu firesc de dezvoltare, dar din cauza unor evenimente sau situatii de viata nefavorabile regreseaza la un stadiu anterior.
Altii raman blocati la un anumit stadiu, fie din cauza experientelor nefavorabile care i-au franat (blocare directa), fie din cauza circumstantelor nefavorabile care nu le-au permis cresterea (mediu ce nu le-a oferit posibilitatea dezvoltarii, le-a lipsit ceva).
Cand cel blocat identifica un eveniment care l-a blocat (sa zicem o trauma), atunci vindecarea pare mai usoara. Stii exact cu ce te lupti, stii ce poti sa pui in loc.
Dar cand problema o constituie ABSENTA unui complex de circumstante care trebuia sa-l ajute sa creasca, e mai greu.
De pilda: un anxios social se poate sa nu fi avut nicio trauma. Dar totusi anxietatea sa e o problema, si a fost generata de ABSENTA incurajarii unor persoane semnificative din trecutul sau, care ar fi trebuit sa-l ajute sa isi dezvolte abilitati de relationare sociala.
Prin urmare, cand anxiosul social va intelege ca aceasta absenta l-a facut sa fie anxios, asta nu il va ajuta sa isi rezolve problema, pentru ca lui i-a lipsit in trecut incurajarea masiva, si nici in prezent nu o are.
A sarit peste o etapa importanta in dezvoltarea sa. E un gol acolo. Cum poate recupera?
