Liberul arbitru

Black velvet a scris:

Nu putem lua in calcul decat faptul ca exista o anumita probabilitate statistica de-a se intampla un anumit lucru, la un anumit moment dat.

Corect.Dar existenţa unei probabilităţi statistice,exclude existenţa liberei opţiuni.Este adevărat că această probabilitate poate să includă şi faptul că cineva poate să facă o opţiune care să reuşească,dar seamănă prea mult cu ghicitul numerelor norocoase la loto şi rămîne tot în zona opţiunii,nu a proiectării,executării şi verificării rezultatului.

Eu văd această libertate de opţiune,ca pe o capacitate de a gîndi,de a executa un fapt,de a fi răspunzător pentru efectele sale...Poate greşesc...

:D

Orice configuratie din oricare factori, de orice natura si de oricate naturi, contine in ea un rezultat independent de om. Omul doar il descopera, iar el, cel mult, alege factorii care sa alcatuiasca o configuratie. Ramane de aflat daca rezultatul descoperit este plauzibil sau cel adevarat, cu alte cuvinte optim atat pentru toti cei implicati in configuratie, cat si pentru toti cei implicati de el.

Omul doar il descoperă

Cum !? Vrea sau i se dă cu barda în ţastă ?

sorin5 a scris:

Omul doar il descoperă. Cum !?

Din aproape in aproape (cu minte). Din greseala in greseala (fara minte). Intamplator (fara a avea cunostinta; nestiut; neasteptat; neintentionat).

sorin5 a scris:

Vrea sau i se dă cu barda în ţastă ?

A (i se) da cu barda in țastă, la propriu si la figurat, este un mod de asezare a lucrurilor si apartine metodei nemuritoarei purtari barbare. In cazul lui a vrea mijloacele de obtinere a ceea ce este vrut fie sunt deja descoperite (cunoscute), iar omul doar alege dintre ele, fie sunt nedescoperite (necunoscute) pentru dezideratul nemaivazut (deocamdata imaginat), iar omului ii ramane sa le descopere.

Actual a scris:

In cazul lui a vrea mijloacele de obtinere a ceea ce este vrut fie sunt deja descoperite (cunoscute), iar omul doar alege dintre ele, fie sunt nedescoperite (necunoscute) pentru dezideratul nemaivazut (deocamdata imaginat), iar omului ii ramane sa le descopere.

Mda,e ceva să ,,vrei'' să faci şi alta să vrei să afli...cam aduce cu cele două feţe ale cunoaşterii,Cine alege între ele?

Actual a scris:

Orice configuratie din oricare factori, de orice natura si de oricate naturi, contine in ea un rezultat independent de om. Omul doar il descopera, iar el, cel mult, alege factorii care sa alcatuiasca o configuratie. Ramane de aflat daca rezultatul descoperit este plauzibil sau cel adevarat, cu alte cuvinte optim atat pentru toti cei implicati in configuratie, cat si pentru toti cei implicati de el.

Este chiar solutia optima care rezolva situatia, intru binele cel mai inalt al al tuturor celor implicati, za zic asa.

sorin5 a scris:

Mda,e ceva să ,,vrei'' să faci şi alta să vrei să afli...cam aduce cu cele două feţe ale cunoaşterii,Cine alege între ele?

Mai este si alegerea sa "vrei" sa fii . Spunea cineva ca desi libertatea de a fi ne poate pune in situatii de a fi infideli(ca sa dau ac. ex.), avem liberul arbitru de-a alege sa refuzam asta.

sorin5 a scris:

Mda,e ceva să ,,vrei'' să faci şi alta să vrei să afli...cam aduce cu cele două feţe ale cunoaşterii,Cine alege între ele?

Pentru că omul este tot timpul in cate o circumstanta¹, doar sa nu fie unul izolat², intreb astfel: Cine cere sa alegi intre a vrea sa faci, a vrea sa afli si a vrea sa fii? Omul constient sau circumstanta in care este situat omul constient?

_____

¹ oare independenta de el?

² chiar si izolat, omul este capabil sa isi imagineze, iar imaginarile sale formeaza o circumstanta imaginata.

LuciaD a scris:

Mai este si alegerea sa "vrei" sa fii . Spunea cineva ca desi libertatea de a fi ne poate pune in situatii de a fi infideli(ca sa dau ac. ex.), avem liberul arbitru de-a alege sa refuzam asta.

Refuzul este prestabilit in functie de maniera in care omul isi conduce viata. In circumstanta infidelitatii, un om virtuos pana atunci, nu se va gasi in fața a doua alegeri. Observă un lucru nespecific manierei sale si il va refuza de la infaptuire/devenire.

Mai este si alegerea sa "vrei" sa fii . Spunea cineva ca desi libertatea de a fi ne poate pune in situatii de a fi infideli(ca sa dau ac. ex.), avem liberul arbitru de-a alege sa refuzam asta.

Da,este libertatea de alegere..oricare ar fi asta.Dar nu este libertatea de ,,iniţiere''

.Poţi să alegi orice-dar problema era la ce poţi să gîndeşti,să iniţiezi,să execuţi şi să îţi asumi rezultatul.

Actual a scris:

Pentru că omul este tot timpul in cate o circumstanta¹, doar sa nu fie unul izolat², intreb astfel: Cine cere sa alegi intre a vrea sa faci, a vrea sa afli si a vrea sa fii? Omul constient sau circumstanta in care este situat omul constient?

_____

¹ oare independenta de el?

² chiar si izolat, omul este capabil sa isi imagineze, iar imaginarile sale formeaza o circumstanta imaginata.

Există o porţiune din filosofie care se numeşte..Filosofia voinţei.Începe cu ,,Fundamentele moralei'' şi continuă tot felul de filozofi contestaţi

Am citit deocamdata punctul 10 "Teoria kantiană a caracterului inteligibil și a caracterului empiric. Teoria libertății". Detin cartea Fundamentele moralei. Voi revedea ce am scris inainte si intre timp.

sorin5 a scris:

,,Fundamentele moralei''

Morala limiteaza liberul arbitru, prin impunerea unor bariere in alegeri.