Liberul arbitru

Vriies a scris:

Tangentă cu mine, auzi! Mare îmbârligător tre să fiu din moment ce susţin că suntem responsabili de faptele noastre...în fine.

Crezi că putem alege? Ştim, dragă, că alegerile ne sunt îngrădite de 1001 factori. Dar important e că am scos de la tine această afirmaţie: "Cred că putem alege". Aşa că, având în vedere că acceptaşi liberul arbitru, hai să ne împăcăm!

Nu de fapte ...de efecte:))) iar afirmatia nu e tocmai afirmatie ca incepe cu cred ca nu cu sigur putem:)

Si de impacat nu avem de ce ca eu nu imi amintesc sa ne fi certat...dar...avem liberul arbitru sa ramanem ...oameni:)

Uite, acu, că tot veni vorba, stau aşa şi mă întreb: Ce caută subiectul ăsta aici, la Teorii. Ipoteze. Fenomenul OZN.?

N-ar fi fost mai potrivit la "Filosofie"?

Liber arbitru e cit esti in actiune.

Ce e ala liber arbitru si de ce ii spune abitru, arbitreaza ? Daca arbitreaza nu prea e liber, se supune legilor jocului ba chiar ii supune si pe ceilalti acelor legi, ca de aia atibtru. No ? E conditionat, e determinat, am putea sa credem chiar ce legat cauzal in mod necesar si suficient.

Daca liberul arbitru tine de vointa libera a unui individ de a face ceva ce nu a fost decis dinainte, cine stie ? Cine stie cunoaste si cine nu stie, nu cunoaste , nu ? Daca nu cunoastem viitorul, daca suntem incapabili sa-l anticipam , atunci se cuvine sa credem ca , atata vreme cat putem interveni in faptuirea lui, suntem fiinte libere. Cineva ne-a hotarat deja destinul , ne-a scris viitorul ? Poate, dar asta inseamna ca traim intr-o iluzie, in iluzia ca putem interveni in ceea ce ne inconjoara, altfel decat in mod mecanic, precis determinat , nereflectat, dupa un traseu prescris. Greu de crezut. Cand ma uit adanc in mine simt ca o pot lua in diferite directii, ca pot decide, ca pot sa-mi schimb traseul, nu ma simt incarcerat in limitele unei mecanici stricte, descrise de legi fizice. Ca ma simt conditionat, limitat, obligat sa evoluez in anumite coordonate de nedepasit ? Si asta e adevarat , dar conditionarea nu este niciodata totala, cauza care ma determina nu este niciodata suficienta pentru a produce un efect, e doar necesara de cele mai multe ori, asa incat cred ca ramane ceva loc si pentru propria mea interventie, un mic spatiu al libertatii mele , in care propriile decizii produc efecte libere si imprevizibile. Sunt partial conditionat si partial liber, daca asta inseamna ca am liber arbitru, atunci admit existenta lui.

Asa crez io...co debla mia.

Liberul arbitru e un arbitru care nu poate fi corupt de valize sau folcloriste.

Exista si un asemenea arbitru, doar ca nu e liber.

Dumnezeu a făcut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de supărare, fără de grijă, luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătăţile, ca o a doua lume, un microcosm în macrocosm, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, iniţiat în lumea spirituală, împăratul celor de pe pâmânt, condus de sus, pământesc şi ceresc, vremelnic şi nemuritor, văzut şi spiritual, la mijloc între măreţie şi smerenie, acelaşi şi duh şi trup; duh, din pricina harului, iar trup din pricina mândriei; duh, ca să râmână şi să laude pe binefăcător, trup ca să sufere şi prin suferinţă să-şi amintească şi să se instruiască când se mândreşte cu măreţia. Dumnezeu l-a făcut pe om prin fire fără de păcat, iar prin voinţă liber. Spun fără de păcat, nu pentru că ar fi incapabil de a păcătui — căci numai Dumnezeirea este incapabilă de păcat — ci pentru că nu are în firea sa facultatea de a păcătui, ci mai mult în libertatea voinţei. Avea adică puterea să râmână şi să progreseze în bine, ajutat fiind de darul dumnezeiesc, după cum avea şi putere să se întoarcă de la bine şi să ajungă la rău, lucru pe care Dumnezeu îl îngăduia, pentru motivul că omul era înzestrat cu liberul arbitru. Nu este virtute ceea ce se face prin forţă. 

(Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatică, Traducere de Pr. D. Fecioru, Editura Apologeticum, Bucureşti 2004, pp.59-60)

Muzicianul2012 a scris:

Dumnezeu a făcut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de supărare, fără de grijă, luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătăţile, ca o a doua lume, un microcosm în macrocosm, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, iniţiat în lumea spirituală, împăratul celor de pe pâmânt, condus de sus, pământesc şi ceresc, vremelnic şi nemuritor, văzut şi spiritual, la mijloc între măreţie şi smerenie, acelaşi şi duh şi trup; duh, din pricina harului, iar trup din pricina mândriei; duh, ca să râmână şi să laude pe binefăcător, trup ca să sufere şi prin suferinţă să-şi amintească şi să se instruiască când se mândreşte cu măreţia. Dumnezeu l-a făcut pe om prin fire fără de păcat, iar prin voinţă liber. Spun fără de păcat, nu pentru că ar fi incapabil de a păcătui — căci numai Dumnezeirea este incapabilă de păcat — ci pentru că nu are în firea sa facultatea de a păcătui, ci mai mult în libertatea voinţei. Avea adică puterea să râmână şi să progreseze în bine, ajutat fiind de darul dumnezeiesc, după cum avea şi putere să se întoarcă de la bine şi să ajungă la rău, lucru pe care Dumnezeu îl îngăduia, pentru motivul că omul era înzestrat cu liberul arbitru. Nu este virtute ceea ce se face prin forţă. 

(Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatică, Traducere de Pr. D. Fecioru, Editura Apologeticum, Bucureşti 2004, pp.59-60)

Gregory1992 a scris:

Salutare. Exista liberul arbitru sau tot ce se intampla este predestinat si menit sa se intample asa cum se intampla?

Nope. Nu exista. Se poate demonstra.

AnubisAnubis a scris:

In Biblie se spune: Căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui 

Dar cine l-a facut/creat pe Dumnezeu???  si ce fel de model a folosit, dupa al cui imagine???